Fuse, fuse și se duse!

paraliaFuse, fuse și se duse! Cam acestea ar fi cuvintele cele mai potrivite pentru vacanța mea care s-a încheiat acum două zile. Deși, la fel de potrivit, aș putea să o descriu și cu un vers dintr-un cântec: “Zece întâmplări ciudate și-o minune…”.

Să începem cu întâmplările ciudate:

1. Am fost în Grecia. Pentru majoritatea oamenilor ar fi un motiv de bucurie, nu o ciudățenie, dar eu, ani la rând, am respins din start ideea (lansată de colegul de apartament) de a merge acolo. Pe motiv că nu îmi place, că e prea cald, Read More

LMMJVS

small-vintage-notebook-Săptămâna care se va încheia astăzi a fost plină de evenimente și cred că fiecare zi ar fi meritat un articol numai despre ea. N-a fost să fie. Așa că îi voi dedica, săptămânii, un jurnal. :)

Luni: oboseală

După 4 zile de Târg de nunți sunt obosită. Și ușor dezamăgită. Nu, noul sezon nu se arată unul lejer, am de  Read More

Visul unei nopți de vară

summer nightDupă cum ştiţi cei mai mulţi dintre voi, în perioada aceasta din an îmi petrec nopţile de sâmbătă spre duminica la muncă. Mai mereu la o nuntă. Aşa s-a întâmplat şi în noaptea care a trecut, lucru obişnuit deci, doar că undeva după miezul nopţii, într-una dintre scurtele clipe de răgaz, mi-am permis să visez. Şi unde m-ar fi putut duce gândul altundeva decât… tot la o nuntă? Una fără firmă de amenajări angajată, fără cameraman și cu doar două poze color, neurmată de trash the dress, dar cu DJ (lucru rar la acea vreme, dar nu s-ar fi putut să fie altfel pentru că mirele avea deja microbul acesta în sânge și îl mai are și acum). Am visat și am am constatat că unele amănunte au început să se estompeze. Timpul nu este blând cu toate cele care s-au întâmplat cândva. Mi-am reamintit puține amănunte despre petrecere și dans, dar am revăzut aievea partea de început a evenimentului, ploaia scurtă de vară, florile superbe aduse de un invitat care locuia la Codlea și faptul că toată lumea a pornit spre Starea Civilă din aceeași casă, fără tradiționalii (atunci, dar și acum, lăutari). Așa cum mi-am reamintit și bucuria de a se fi reușit să obținem încă o oră în plus peste cea la care ar fi trebuit să părăsim restaurantul (în vremurile acelea 22.00 era ora la care se dădea stingerea) și tortul diplomat (banal acum, o delicatesă rar de găsit atunci). Și, bineînțeles, mi-am reamintit emoțiile. 27 iulie 1985. Când au trecut 29 de ani?

Read More

Puzzle

Acum câteva zile, într-un articol pentru o campanie publicitară (și apropo de asta, încă vă mai puteți înscrie în concurs) vorbeam despre vacanță. Și despre faptul că nu vreau să mai pățesc ca anul trecut și că ar fi cazul să trec la făcut planuri serioase. Nu m-am ținut de cuvânt  întru totul, dar o idee deja s-a născut. Și culmea, a venit de la jumătatea mea, cea care despre care vă spuneam că are ca destinație favorită acel  ”unde vrei tu”.

Nu aș fi adus în discuție subiectul dacă Hipertensivul nu ar fi lansat acum ceva timp o provocare. Aceea de a rezolva un rebus. Mi-a plăcut la nebunia ideea și mi-am amintit că și blogul meu a fost de câteva ori loc de joacă. Poate că vă mai amintiți biblioteca, bradul de Crăciun, sau povestea anului 2013. Și m-am gândit că prea am luat în serios totul ]n ultima vreme și că poate ar fi timpul pentru un răgaz de relaxare. Mai ales că este vineri și suntem atât de aproape de weekend.

Read More

Al meu, al tău, al altora…

Te-ai gândit vreodată că ceea ce este al tău nu are aceeași strălucire cu ceea ce aparține altora? Recunosc că, fără să fiu nemulțumită de ceea ce am sau invidioasă în vreun fel, de multe ori mi s-a părut mai bun, mai strălucitor sau mai fascinant ceea ce este dincolo de ograda mea. Așa și cu vacanțele. Mi-am dorit să părăsesc orașaul meu cenusiu și am alegrat după culoare și armonie spre alte zări. Și am găsit lucrurile după care tânjea sufletul meu. Dar…

Ieri am intrat într-o Hunedoară acoperită de nori, cu un ușor regret că mi-am scurtat clipele de libertate, dar plină de energie. Am mers încet pe bulevardele nu de multă vreme asfaltate, mărginite de trotuare perfecte și umbrite de o parte și de alta de coroanele generoase ale copacilor care împânzesc orașul. Undeva, nu foarte departe silueta castelului, exact așa cum o lăsasem cu nici o săptămână în urmă. Și mi s-a părut frumos orașul pe care de cele mai multe ori îl declar gri și lipsit de viață.

Mi-am amintit apoi, de o întâlnire cu un cuplu de bucureșteni, la Sighișoara. M-au rugat să le fac o fotografie, apoi s-au oprit cu noi la povești. Făceau un circuit prin țară și veneau de la… Hunedoara. Erau sincer entuziasmați de lucrurile pe care le văzuseră. În timp ce eu… Să fie obișnuința m-am întrebat? Sau mirajul lucrurilor care nu-mi aparțin?

N-a fost o Fata Morgana oaza spre care am alergat nerăbdătoare în ultimele zile. Am străbătut-o la pas, am admirat-o, mi-a colorat retina, mi-a picurat în suflet frumos, m-a încărcat cu energie, m-a fascinat. Mi-a plăcut fiecare clipă.

Drept pentru care v-o arăt așa cum am văzut-o eu.

Și mi-ar plăcea să știu că, în memoria altor oameni, orașul meu se oglindește la fel de frumos.

În sfârșit!

car-mountainContează că în ultimele două nopți am dormit doar câte trei ore? Dar că ieri am dat niște telefoane să îmi fac rezervăre pentru cazare și am primit peste tot răspunsul că nu mai sunt locuri? Pentru mine nu! Publish, shut down și am plecat.
Las ușa deschisă, să fiți cuminți. :)

4,3,2,1… vacanță!

vacantaSăptămâna trecută, mai exact sâmbătă, am avut o revelație. Știu unde plecăm în vacanță, i-am spus jumătății mele. M-a ascultat și m-a aprobat, lucru deloc neobișnuit având în vedere că planurile de genul acesta au fost întotdeauna sarcina și plăcerea mea.

Să nu vă imaginați că am ales o destinație extravagantă sau că mi-am propus să fac lucruri nemaiauzite și nemaiîntâlnite de nimeni. Entuziasmul meu vine dintr-o altă zonă. Anul acesta lucrurile s-au desfășurat oarecum ciudat. Am început prin a-mi propune să nu-mi fac niciun plan și, la momentul potrivit, să plec undeva în urma unei inspirații de moment. Total greșit! Cel puțin pentru mine. Cu ceva vreme în urmă am constatat că nu este așa de simplu să pleci last minute. Nu pentru că nu ar exista oferte, este plin de ele pe site-urile tuturor agențiilor de turism. Am realizat însă că ele nu sunt chiar genul meu preferat de vacanță și că, în plus, incertitudinea (chiar și în această împrejurare) nu mi se potrivește. Funcționez cu mult mai bine dacă îmi propun lucruri și dacă am un orizont de așteptare.

Așa că, am început să caut. Fără să știu prea bine ce îmi doresc. Sau mă rog, nu numai despre dorințe a fost vorba, ideea era că trebuia să găsesc ceva pe măsura bugetului și adaptabil perioadei de timp pe care o am liberă (perioadă care mă restricționează la sânge). Vacanța împreună cu altcineva a picat prima de pe listă. Timpul meu are limite clare și deloc ajustabile. Am eliminat apoi călătoria cu avionul, cea care ar fi fost cea mai bună variantă pentru o destinație mai îndepărtată. Chiar și un zbor low cost m-ar fi costat în jur de 600 de euro. Prea mult. Ideea de a parcurge câteva mii de kilometri cu mașina fusese eliminată din cărți din start, singurul posesor de carnet de conducere exprimându-se că nu prea are chef să conducă atât de mult.

Am încă pe masă un catalog al unei agenții de turism. 176 de pagini și mult mai multe idei. Triajul a fost simplu. După cea le-am eliminat pe cele pe care nu mi le puteam permite financiar sau ca perioadă de timp în care se desfășurau mi-au rămas… trei. Paris, Castelele Bavariei și… Grecia. Primele două m-au entuziasmat peste măsură la prima vedere. Judecând însă datele problemei am constatat că ar fi trebuit să petrec în autocar marea majoritate a excursiei și că nu aș fi putut să mă bucur de obiectivele propuse decât un timp foarte scurt (Alice a detaliat aici experiența unui astfel de circuit). Nu mă simt în stare să vizitez ceva stând cu ochii pe ceas sau după ce am călătorit o noapte întreagă. Grecia ar fi fost o alegere surprinzătoare chiar și pentru mine. Am spus mereu că genul meu de concediu nu este acela în care stai cu burta la soare. Găsisem însă varianta unei stațiuni care îmi permitea (destul de ușor) deplasări spre diverse obiective turistice. Două zile a trăit ideea aceasta. Peste 2.500 de kilometri de parcurs (dus-întors) cu mașina personală sau o zi și o noapte în autocar. La gândul acesta, peste care s-a suprapus cel că ar trebui să bântui prin țara zeilor antici la peste patruzeci de grade Celsius, mi-a trecut.

Apoi a venit clipa de inspirație maximă. Hunedoara-Lacu Roșu-Praid-Sighișoara-Sibiu-Hunedoara. Am spus asta dintr-o suflare, sunt încântată și este deja hotărât acest traseu. Zilele acestea îmi voi face rezervări pentru cazare.

Sibiul și Sighișoara îmi sunt cunoscute. Fără să mă fi documentat în amănunt am aflat că în perioada în care le voi vizita au loc două festivaluri. Art Mania la Sibiu și “Academia Sighișoara” în cealaltă locație. Zona Rezervației Naturale Lacu Roșu este un lucru nou pentru mine.

Mai am patru săptămâni în care să fac planuri (săptămâni care vor trece extrem de repede având în vedere că voi munci non stop, inclusiv în week-enduri). Știu însă câteva lucruri despre această vacanță.

- Vreau să mă și odihnesc;

- Doresc să merg la Păltiniș (nu am fost niciodată) și să văd calfele călătoare la Sibiu;

- Mi-am propus să citesc Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov (stă de o lună, neatinsă, pe birou);

- Vreau să merg pentru un prânz la o păstrăvărie (nu am fost niciodată);

- Pe lista obiectivelor de vizitat se află Salina Praid (nu am văzut vreodată o salină);

- Îmi doresc să văd Sighișoara pe îndelete (vizita anterioară a fost destul de scurtă) și să locuiesc chiar în cetate, la o pensiune la care am mai stat și unde ne-au găzduit niște oameni extraordinari;

- Mi-am propus să îmi exploatez la maxim camera foto și să îmi înving lenea de a o purta tot timpul cu mine (fapt pentru care pe lista de achiziții urgente am trecut un rucsac special pentru ea, în speranța că este mai comod decât geanta cu care am înzestrat-o).

-Lista este în curs de completare. :)

Dacă ați bântuit prin locurile pe care mi le-am propus eu, aștept idei.

Adelina, ești pe recepție? Aveai nevoie de inspirație. :)

Voi ce planuri de vacanță aveți?

(Niciun) plan de vacanță

suitcaseCând Anca se întreba “Şi totuşi, eu unde plec în vacanţă?!”, am zâmbit. E adevărat că nu cu cel mai larg zâmbet de care sunt în stare, căci mi-am amintit că nici eu nu mi-am făcut încă plauri. Până la urmă, cât poate să fie de greu să te hotărăști (când este vorba despre un lucru plăcut pe care îl aștepți de mult)? Zâmbetul mi-a dispărut de tot zilele trecute. Chinezu lansa provocare. Și m-am hărnicit să încerc și eu să răspund. Încercare care m-a adus cu picioarele pe pământ. Ce vacanță cu 800 de euro, cu avionul și pentru două persoane? M-am lăsat păgubașă și nu am adăugat niciun comentariu. Cerința era utopică. Dacă îți cumperi acum bilet de avion, mai mult de jumătate din sumă se duce pentru acoperirea costurilor lui.

Și uite așa, am cam intrat în panică. Entuziasmul dintr-un articol mai vechi, acela în care îmi propuneam pentru anul acesta o vacanță last minute, s-a năruit ca prin farmec, iar eu am început să caut soluții. Mai ales că sunt restricționată (foarte tare) și de perioadele în care aș putea pleca, doar două și nici una mai lungă de 10 zile.

De idei nu duc lipsă, mai ales că astăzi m-am înarmat și cu un catalog de la o agenție de turism. Dar… există o grămadă de dar-uri.

Nu vreau Grecia sau Bulgaria sau orice alt fel de litoral. Nu pot să stau la soare, dar mai ales nu pot să stau într-un loc. Eu am nevoie de acțiune în vacanță. Să umblu, să văd, să vizitez, să merg pe jos mai mult decât în întregul an. Visez la niște locuri care pentru mine ar însemna vacanța de vis, dar pe acelea nu mi le permit. Rusia și China ar fi doar două dintre ele. Poate cândva, cine știe, va fi să fie să îmi port pașii pe acolo. Deocamdată… doar vis.

Avionul (din considerentele de preț pe care le-am pomenit mai sus) iese din cărți (învățătură de minte pentru la anul și rezervare din timp). Îmi rămâne deci mașina. Și cum nu îmi place să călătoresc noaptea, ar trebui să aleg o destinație la cel mult 1.200 – 1.300 de kilometri. Drum pe care l-am făcut și altădată într-o singură zi. Ar mai fi circuitele printr-o agenție de turism. Chiar am găsit câteva care îmi sună interesat și au un preț rezonabil. M-au cam descurajat însă câteva aprecieri venite de la alte persoane (nu neapărat din experiența lor). Și am început să mă gândesc că poate nu ar fi o idee chiar bună. Poți nimeri într-un grup aiurea, iar programul poate fi prea strâns (și în realitate să nu ai timp să te bucuri de toate lucrurile care ți se promit).

Așa că… vă întreb pe voi. Ați fost vreodată într-un circuit oferit de o agenție? Merită? Sau dacă nu, din experiența voastră, îmi puteți recomanda o destinație care să fie interesantă? Condițiile mele cred că le-ați înțeles. Să nu fie cu plajă și soare, să nu fie exagerat de departe, iar prețul să nu mă oblige să îmi fac credit la bancă. Nu sunt fițoasă, nu vreau hotel de 5 stele, vreau doar să văd lucruri care merită. În țară sau în afara ei.

Și dacă se va întâmpla ca vreo ideea de-a voastră să mă ajute, ofer recompensă. Un magnet de frigider. :)