Incredibil, senzațional…

… și doar o urmă de luciditate mă împiedică să nu parafrazez un “celebru” personaj și să nu vă spun “chemați-vă vecinii, rudele și prietenii, că nici nu știți ce pierdeți”. De fapt, dacă eludăm asocierea, nici nu sunt foarte departe de adevăr. Urmează un interviu cu un domn pe care eu l-am întâlnit pe internet, datorită blogului. Un domn care mă surprinde de fiecare dată când scrie sau interacționează, pe Facebook este adevărat, cu cei din preajma lui. Dar mai binte vă las să citiți.

1. Vladimir, pentru mine ești un om cu o personalitate surprinzătoare. De naționalitate rus, trăiești în Geneva și scrii pe un blog în limba română. Cum se împacă, una cu cealaltă, cele trei “dimensiuni” ale existenței tale? Și care este caracteristica cea mai puternică a fiecăreia dintre ele? (Sonia)

Se impaca de la sine. Fara sa am vreun merit, ma bat cu pumnii in piept ca-s imun la socuri culturale de sorginte europeana. Datorita pasionalului interes pentru diversitate al mamei mele, eu am fost inca din momentul conceptiei un produs multicultural. Chestie extrem de rentabila, zau asa! Rar o scuza mai avantajoasa pentru gafele sociale decat cea a diferentelor culturale. Impreuna cu justificarea latina eterna, „e barbat mama, ce s-astepti de la el”, m-au facut sa am mereu o existenta exact ca-n sanul lui Adam. In legatura cu a doua intrebare, dupa indelungi si chinuitoare cugetari pe burta goala, as zice ca cele trei “dimensiuni” au contribuit in egala masura la toate aspectele dezvoltarii mele. M-am nascut si am copilarit majoritar in Rusia ca mai apoi sa-mi petrec toata viata de adult casatorit cu o romanca atipica prin Occidentul, evident, decadent. Asadar, orice reactie actuala este rezultanta traumelor produse de cocktailul anterior amintit. Dar ca sa raspund totusi la intrebare: (1) Rusia m-a invatat ca autoritatea (in toate formele ei) nu merita luata in serios, dar ca, totusi, notiunile abstracte din spatele ei merita venerate cu religiozitate. (2) Elvetia mi-a educat indiferenta fata de ce se intampla in casa vecinilor si (3) blogosfera romaneasca m-a ajutat sa ma bucur de defectele personale.

2. Dacă tot am pomenit despre blog, ar fi interesant să aflăm care este, într-o ordine aleatorie, lista blogurilor româneşti pe care le citeşti cu plăcere, orice ar scrie. Cred că 3 nume sunt de ajuns. Evident… ai putea să ne spui și de îți plac. (psi)

Ba e foarte important ce scriu respectivii. Nici pe scriitorii consacrati nu ii citesc cu placere indiferent de productie. Am insa un numar de bloguri pe care le verific cu regularitate. Nu-s zilnic aceleasi, dar am sa amintesc cateva: (a) Vienela – fiindca daca e sa fie bal, acolo e. Pur si simplu are un club select de trolloi tristi care nu pot dormi sau bea o bere de grija ei. Si cum, evident, trolloiul roman s-a nascut si poet, ii dedica ode lungi pe blogurile personale. Poti sa ai infectie urinara ca umorul involuntar al astora (ca ala voluntar nu merita amintit din pacate) te curata mai ceva ca un antibiotic! Altfel, ca sa vorbesc si de autoare, mie imi place foarte mult si sunt impresionat de toleranta Vienelei. Ca sa dau un exemplu de-a dreptul edificator si care sigur va genera admiratie in randul cititorilor, cand Vienela a visat ca sotul din dotare a sarutat o parasuta, a omorat scurt telefonul cu blocul. Cum sa nu aplauzi o asa reactie?! Mai ales daca esti, la randu-ti sot! (b) Cuvanta – pentru responsabilizare. Oricat m-as simti de bine, ea reuseste sa ma faca sa ma simt vinovat. Atunci strang sosetele, spal vasele si schimb becurile care s-au ars. Si tot ma simt vinovat! (c) Aidan – fiindca am si eu o onoare si o demnitate si subiectele tratate de el (in mare jocuri pe computer, steampunk si benzi desenate) sunt obligatorii culturii mele personale. Din pacate n-a prea mai scris de la sfarsitul lui ianuarie. Dar eu inca sper. Nu de alta, dar cat nu scrie trebuie sa gasesc alte surse de informare!

3. Ce citeşti în afară de bloguri? Care este autorul tău (rus) preferat? (Ma Tilda)

Daca ar fi sa le pun pe caprarii, cred ca cele mai reprezentate doua genuri ar fi, in ordine, SF si Fiction. Fara dubii si fara sa clipesc autorul meu preferat este Tolkien. Poate si fiindca au fost primele povesti care mi-au fost spuse, iar The Hobbit prima carte pe care am citit-o. Dintre rusi imi e aproape imposibil sa aleg. La categoria „poet”, categoric Puskin. Fiindca rusa era sclava lui si facea ce voia cu ea. Ca scriitor, ca aici e dilema, cred ca-l aleg Ilya Ehrenburg (daca-mi sunt permisi si rusii evrei). Strict fiindca omul, pe langa propaganda sovietica, a scris si a scris foarte bine. Si zic ca merita promovat. E tradus si in romana. Pe vremea cand inca se traducea bine. Daca citeste cineva de aici Oameni, Ani, Viata zic ca mi-am facut datoria fata de patrie!

4. Există un umor rusesc, aparte? Aşa cum există umorul englezesc? Pe tine ce te amuză cel mai mult? (Ma Tilda).

Eu cred ca clasificarea etnica a umorului este un pic artificiala si risca sa devina un cliseu foarte diferit de realitatea „din teren”. Revenind la intrebare, pe mine m-a surprins intotdeauna cat de compatibil este umorul nostru cu cel romanesc. As zice ca noi acoperim o gama mai larga de genuri de umor si ca, sigur, avem mult mai mult umor sexual. Adica cu sex. Nu in pat. Ca acolo prefer sa nu cunosc cum sunt domnii romani. Ca si in Romania, umorul este facut mai cu seama de barbati si femeile sunt mai cu seama consumatoare. Adica nu prea glumesc (sau glumesc finut) in schimb se amuza copios la glumele facute de barbati. Evident, eu ma refer la o majoritate statistica, adica nu generalizez si, desigur, exista exceptii (nu ca mi-as inchipui ca precizarea asta ma va scapa de feministele revoltate). Daca a doua intrebare se refera la ce gen de umor apreciez eu, atunci raspunsul este: cel de situatie si cel de limbaj. Ambele spre capatul spectrului cu umor cinic/rautacios/ironic. Nu-mi place de fel cel duios. Desi, ce sa zic, daca-s beat, imi place pana si ala al lui Disney. Dar imi trece repede!

5. Când vorbim despre umor, nu pot să nu îmi aduc aminte despre “Păzitul fetei la ruși”. S-au scris 17 articole pe tema aceasta și au făcut istorie în grupul nostru. Au generat discuții aprinse și râs cu hohote. Subiectul acesta te-a avut pe tine ca punct plecare și evident ai fost interesat de toate lucrurile care s-au spus. Cum ai reușit să ții pasul cu avalanșa de scrieri și comentarii? (Sonia)

Cu greu si zdroaba! Dar am fost si foarte curios. Trebuie insa sa spun ca am mustit de recunostinta pentru existenta tabelului de pe pagina lui Psi. Altfel ma lua naiba. In ce priveste raspunsul la articole si comentarii, aici n-am probleme, dupa cum stie deja toata lumea, ba pe unii chiar ii face sa-si piarda si somnul. N-am probleme sa macan.

6. Îți mărturisesc că unul dintre visurile mele cele mari este să ajung să vizitez Moscova. În mintea mea există și un scenariu al unei asemenea vizite. Știu exact ce aș vrea să văd și pe unde ar trebui să mă plimb ca să nu ratez ceva. Tu, care te-ai născut la Moscova, ce mi-ai recomanda? Și ca să nu ne întindem cu poveștile, că Moscova e mare, te invit să menționezi un monument istoric, un obiectiv cultural, un parc, un fel de mâncare tradițional, un magazin, sau orice alt “unul” cel mai grozav pe care nu ar trebui să-l trec cu vederea. (Sonia)

Ca si Rudolph, care cand citeste de sinucidere imediat apare si posteaza chestionarul de autoevaluare + numarul de la hotline, imi fac si eu datoria sa te sfatuiesc sa mergi insotita macar de un vorbitor de limba rusa daca nu se poate chiar de un localnic. Acestea fiind spuse, pe un non-rus neinsotit l-as trimite totusi numai in locuri patentate. Sunt grozav de multe de vizitat in Moscova, orasul este imens si acopera toate gusturile. Problema este ca eu pe ale tale nu le prea stiu. Evident, am sa ma feresc de chestiile gen Bolshoi, GUM, TUM, Vasili Blajeni, mormantul lui Lenin, Kremlin&co, ca sigur le stii. De asemenea, cum n-am vazut un traseul tau, nu-s sigur ca nu le-ai bifat deja. Parc: La mosia istorica a Romanovilor, adica in Parcul Izmailovski (si desigur Izmailovski Kremlin, ca are piata de troace, restaurante si distractii). Sau, daca-ti place Bulgakov, la “Patriki” (Патриаршие пруды). Are si o zona cu sculpturi foarte misto. Monument istoric: sediul fostului KGB. Intr-un Mall din vecinatate, Nautilus, exista o cafenea numita Loft (nu stiu daca mai exista, zic ca da). Din ea se vede minunat piata Lubianka, iar mancarea, atat cat e (ca e cafenea totusi), e buna si compatibila cu un occidental. Si, in spiritual epocii amintite, poti merge la Parcul de sculptura al casei centrale a artistilor (Muzeon) si vedea, printre o groaza de chestii misto, si statuile alea oribile, reciclate de pe socluri si cladiri dupa ’91 (e pastorit de Galeria Tretiakov). Obiectiv cultural: Casa Muzicii daca prinzi un concert misto. Si Bunker42 (Muzeu al Razboiului Rece). E misto. Dar scump. Fel de mancare: eh asta e intrebarea care ma ingrozeste de fiecare data. As zice ca ar trebui sa incerci din toate si sa vezi care-ti plac. Compatibil cu gustul romanesc (testate pe nevasta-mea) mi s-au parut: blini (clatite cu peste/icre/etc), bors (n-are legatura cu borsul vostru, e o ciorba care contine multa sfecla rosie, varza si alte chestii), ikra (nu ca icrele voastre, ci caviar), pirojki (cica in romana s-ar numi “coltunasi” si-s umplute cu carne, cartofi, varza, etc). Ce recomand calduros e Saslik, un fel de kebab. Mie imi place grozav. Ce nu recomand unui roman (si o las pe Kadia sa explice daca vrea) sunt pelmeni (un fel de aluat foarte subtire umplut cu carne si apoi fiert). Magazin: pai, din nou, nu stiu ce-ti place in afara de carti. Deci dintre librarii care sa aiba si carti in limbi striane: Respublika (muzica, suveniruri, cafenea stil Carturesti), Dom Knigi (Дом Книги, Pe Novi Arbat, ai grija ca are manifestari artistice) si Biblio-Globus. Imperialiste: Moscow International Business Center. Fii fara grija, pe asta sigur nu-l treci cu vederea.

7. O fi Moscova mare, dar și Rusia e mare. A fost vreodată în Siberia? (Ma Tilda)

Da, de mai multe ori. Si e teribil, dar teribil, de frumos! (pe bune)

8. Știu că ai două pisici. Au fost eroinele multor dintre articolele tale. Dacă ar fi să vă extindeți familia cu încă un animal de companie, ce ai alege dintre o pisică egipteană, o sirenă la marea neagră şi un cocoş galic? Evident, dorim și o motivație. (psi)

Rusalka. Evident! Cum adica explicatie? Intre o felina, o gobaie si o frumoasa canibala, cine ar putea sta pe ganduri?

9. Ne-am cunoscut datorită Kadiei și blogului ei. (a) Cum este să ai o soție blogeriță și ea? (b) Vorbiți despre blogurile voastre? (c) Vă sunteți cei dintâi admiratori sau critici? (d) Vă sfătuiți, uneori, în privința subiectelor pe care le veți aborda pe blog? (Sonia)

(a) E la fel. Zau! (b) Foarte rar. Aproape deloc. Si atunci numai daca apare vreo „criza”, vreun troll mai special sau un comentariu mai zemos. Si, desigur, daca un articol de-al meu are poze cu ea. Caz in care se lasa cu blesteme. Nu au efect. (c) Noi suntem mereu critici unul cu altul prin natura meseriilor noastre. Si nu, nu cred ca i-as lasa comentarii sub forme de ode vreodata. Nu de alta, dar cred ca m-ar suna sa ma intrebe da’ totusi cat am baut si daca sa-mi cheme taxi. Ca la absolut toate blogurile si la al ei las comentarii doar atunci cand imi vine si ma stimuleaza subiectul (sau alcoolul, dupa caz). (d) Nu! Fiecare cu tarlaua lui. Ce-i drept nici nu tratam aceleasi subiecte si chiar daca am scrie despre acelasi lucru/eveniment/obiect sigur articolele noastre ar fi teribil, dar teribil, de diferite. Pe poze se intampla sa ne mai batem. Fiindca mie mi se pare lipsa de imaginatie sa folosim amandoi exact aceeasi poze. Desi am pacatuit, s-a intamplat. Dar imi e rusine!

10. Știu că îți place Romînia. Și că îți plac și oamenii care trăiesc în ea. Dacă ar fi să îi caracterizezi doar prin trei defecte și trei calități, care ar fi acelea? (Sonia)

HA! Nu trebuie sa explic si de ce! Dumnezeu e MARE si ma iubeste! Deci incep cu calitatile ca altfel se enerveaza lumea si nu le mai citeste: (1) rezistenta istorica (as fi scris rezilienta, dar sigur imi pocnea cineva DEX-ul peste ochi ); (2) umorul in situatiile cronice de criza; (3) adaptabilitatea. Si acum defectele: vaicareala, muritul de grija altuia si asteptatul etern al lui Mesia cel salvator de neam si izbavitor de belele (care, evident, tot nu vine si nu vine si nu vine).

11. Unii dintre citorii blogului meu fac cunoștință cu tine doar acum. Ce crezi că ar trebui să mai afle despre Vladimir Yusupov? (Sonia)

Ca pentru o perioada nu prea mai pot scrie pe blog, in consecinta nu prea merita efortul de a apasa pe linkul pe care banuiesc ca-l vei pune in articol.

* Mulțumirile merg către Vladimir care a răspuns acestui interviu și către Ma Tilda și psi care m-au ajutat cu întrebări.