Vă spuneam acum ceva vreme că, de cele mai multe ori, aleg să trăiesc într-o bulă. Așa s-a întâmplat și la finalul săptămânii trecute. Mall, lume multă, tineri frumoși și îndrăgostiți a căror singură grijă a fost ce model să leagă pentru invitația de nuntă, cum ar trebui să arate decorul, care sunt cele mai gustoase prăjituri sau cine să îi fotografieze și filmeze. Târg de nunți, ați înțeles ideea.
Toate bune și frumoase până aproape de spartul târgului când primesc un telefon că acasă cineva are probleme de sănătate. Adunăm în grabă, parcurgem în viteză cei 18 km care ne despart de Hunedoara și încercăm să evaluăm situația. Tensiune mare, tahicardie, stare generală proastă. Ne pică ochii pe ecranul televizorului și… “lovitură de stat în desfășurare”… Aoleu, n-o fi și asta cauza? Că nu ar fi prima data…
Ne vedem de ale noastre. Spital, asistente, medic de gardă. Lucrurile se liniștesc (da, cadrele medicale și-au făcut treaba impecabil) și imediat ce am ajuns acasă am deschis televizorul. Să văd și eu ce-am pierdut în timpul în care în jurul meu a fost pace și zâmbet. Lovitură de stat, execuții, scandal, asediu, mineriadă, piromani în fruntea statului, servicii, conspirații, bombe (de presă). Și câini plătiți să participe la proteste. La naiba, lăsasem România (aproape) bine!
O altă televiziune (tot de știri), o altă abordare. Dracu’ nu e chiar atât de negru, protestele nu vor să schimbe puterea, e ordine și disciplină. Și, surpriză, oamenii sunt invitați să iasă în stradă!
M-am lămurit rapid și poate că acest articol n-ar fi existat dacă, ieri, nu mi s-ar fi fluturat pe sub nas două chestiuni: emoția pe care vor să o creeze unii ca să dărâme guvernul și rating-ul obținut în urma emisiunilor prezentate duminică pe seară.
Păi “dragă” televiziune de știri (oricum te-ai numi), ce-ai făcut tu de dragul rating-ului (și poate nu numai de al lui)? Nu te-ai jucat tu cu emoțiile oamenilor? Te-ai gândit vreo clipă că pe unii (mai slabi de înger) îi omori cu zile, iar pe alții îi faci să le fie scârbă? Greșesc eu când cred că jurnalismul nu înseamnă figuri de stil și că ar trebui să lași epitetele, comparațiile și repetițiile pentru genurile literare? Nu ai putea tu să fii echidistantă și să îmi prezinți evenimente așa cum sunt, cu bune și rele indiferent care este tabăra din care vin ele?
Și nu, nu-mi spuneți să nu mă mai uit la televizor. Căci în toată povestea asta nu este vorba de mine.
6 thoughts on ““Dragă”…”