Se vor umple ecranele televizoarelor, ”pereții” de pe Facebook și (pe alocuri) trotuarele de inimioare, jucării de pluș sau trandafiri roșii. “Hoarde” de îndrăgostiți vor lua cu asalt restaurantele, cafenelele sau cluburile. Veți auzi declarații de dragoste fabuloase sau stângace, veți afla despre cadouri grozave sau mai puțin inspirate, pentru o zi (aproape) totul se va învârti în jurul cuvântului ”dragoste”. Se vor constitui, din nou tabere. Unii își vor pune tot sufletul, toată priceperea și toată energia întru celebrarea Read More
Toate-s vechi și noi sunt toate!
Se îngrijora, acum ceva vreme, Potecuța (mulțumesc din suflet) că lipsesc cam mult de pe blog, iar în ultima sa postare Vali îmi amintea, într-un comentariu, de „vremea când blogurile erau altfel” (asta însemnând, probabil, și faptul că, eu, eram mult mai prezentă în online, că cititorii și comentatorii nu lipseau din anotimpurile mele și că-mi lăsam gândurile mai des să se aștearnă în lumea viruală). Scriu astăzi nu ca să îmi scuz absența. Uneori nu am avut timp de scris, alteori nu am avut chef, adesea mi s-a părut că-mi sunt de prisos cuvintele. Scriu astăzi ca să știți că sunt bine și ca să încerc să fac un mic bilanț. Read More
Deșteaptă-te, române
Ieri, anul de grație 2015, noiembrie, ziua 30. Ora 8:30. Plouă. Merg către birou într-un autobuz aproape gol. În timp ce traversez orasul care pare pustiu, îmi amintesc un articol pe care l-am citit cu o zi înainte. Titlul: Cea mai proastă veste pentru cele 6 milioane de salariați din România. Conținutul? Mmmm… Cică 2016 nu pare a fi cel mai bun an. Asta pentru că din cele 13 zile libere, dintre care opt sunt sărbători religioase, doar şapte dintre ele vor cădea, însă, în cursul săptămânii. Așa care va să zică! Nu faptul că economia ar putea intra, din nou, în recesiune și Read More
30
Da, astăzi e zi de sărbătoare pentru mine. 
Şi n-aş fi scris nicio vorbă dacă o prietenă virtuală nu mi-ar fi făcut ziua şi mai frumoasă cu urările ei.
Cât înseamnă 30 de ani? Dacă stai să îi numeri par a fi mulţi. Dacă doar i-ai trăit nici nu îţi dai seama când au trecut! Şi mai înseamnă un copil, o casă, o mică afacere, de-ale vieţii de toate (bune şi rele), bucurii şi tristeţi, clipe de relaxare şi de muncă, împliniri şi dezamăgiri, visuri, planuri şi atât de multe alte lucruri că mi-ar trebui pagini întregi ca să le scriu. Read More
Revoluție? Care revoluție?
Duminică (despre cea care a trecut vorbesc, cam târziu, e adevărat). Prima cafea a zilei nu şi-a făcut încă efectul, iar o poză de profil de pe Facebook (pentru că are aplicat un filtru multicolor şi pentru că aparţine unui fotograf) mă duce cu gândul la nişte action-uri noi în Photoshop sau la ceva preset-uri din Lightroom. Gândul nebunului la capul pământului, se dovedeşte că m-am înşelat. Cândva mai târziu aveam să mă dumiresc că este vorba de “Celebrate Pride”, aplicaţia care colorează poza de profil în culorile curcubeului pentru a saluta decizia luată de Curtea Supremă din SUA, aceea de a legalizat căsătoriile gay în toate statele americane. OK! Nici nu mă entuziasmează, nici nu mă oripilează. O minoritate a câştigat un drept. De ce nu sunt indignată? Pentru că atunci când vorbim de adulți și de lucruri care se petrec cu consimțămâtul lor (și, Read More
Babacul
După ce articolul în care mă întrebam “unde am greşit” s-a bucurat de un succes (recunosc) nesperat şi neaşteptat, am tot răsucit în minte întrebări şi răspunsuri care, mi se părea mie, aveau să îl continue în mod firesc. Ei bine, mi-am imaginat că mă voi întreba “de ce greşim” şi că voi scotoci dincolo de neştiinţă sau de rea voinţă pentru a ajunge la momentele în care pierdem din vedere imaginea de ansamblu, ne pripim sau suntem prea siguri pe noi, ne copleşim cu prea multe alegeri sau, dimpotrivă, alegem dintr-o suflarea calea care ni se pare cea mai uşoară. S-a întâmplat însă ceva în timpul în care încercam să-mi ordonez ideile: am realizat că generalizez și că aveam să duc discuția în lumea în care mă mișc eu (și în imediata ei vecinătate), uitând că, dincolo de ea, viața ne dăzvăluie manifesteri care nu au nicio legătură cu ea. Și uite așa, am ajuns la o categorie de părinți (căci vă aduceți aminte, desigur, că despre părinți era vorba în articolul anterior) cărora copiii le spun babaci.
babac, babaci, s. m. 1. tată. 2. (la pl.) părinți
Sursa: Argou (2007)
Unde am greșit?
Uite, de aia scriu rar pe blog, pentru că nu reuşesc să ţin pasul cu evenimentele. Până să mă dumiresc eu despre ce şi cum şi să îmi fac timp să scriu, lucrurile prind viteză, ştirile “se consumă”, iar eu mă trezesc că nu aş mai putea decât să reiau cuvinte care s-au tot spus (sau nu, dar pe cine mai interesează un subiect dezbătut a şaptea zi după Scripură?). Probabil că pe nimeni! Golanii și curvele lui Rus s-au revoltat suficient de mult, senatoarea fashionistă și-a pus sacoul în dulap, premierul și-a operat genunchiul (lumii?) Read More
Câteva rânduri, câteva gânduri
Vineri, ora 11 fără ceva. Trec grăbită prin curtea unui liceu şi în drumul meu admir adunarea festivă care se desfăşoară acolo. Lume multă, robe, cineva care strigă la microfon absolvenţii chemându-i să-şi ia diplomele, o arcadă de flori prin care aceaştia trec. Nu am timp să rememorez momentul în care eu au terminat liceul, dar un gând fugar tot îmi trece prin minte: pe vremea mea…
Vineri, ora 11 fix. Mă aflu într-o sală de clasă a aceluiaşi liceu printre absolvenţi şi profesori. Atmosferă veselă, dar plină de emoţie, oameni care se întâlnesc după 20 de ani de Read More
O poveste. Două poveşti.
Avem eu, aşa, o credinţă (a se remarca timpul trecut) că în fiecare zi şi de la fiecare om pe care îl întâlneşti ai ceva de învăţat. Ei bine, în ultima vreme (nici nu mai ştiu dacă este vorba de o săptămână sau de două) pot spune, cu mâna pe inimă, că nu mi-am îmbogăţit bagajul de cunoştinţe cu nimic (sau poate nu îmi dau eu încă seama?). Am fost obosită, stresată, supărată și, deși nu îmi place să recunosc, un pic frustrată. În fine, nu vă speriați, nu a fost și nu este nimic legat de viață și de moarte, doar niște ițe s-au încurcat și niște pante s-au dovedit puțin mai abrupte decât m-am așteptat. Cu ziceam, nu am învățat nimic, dar niște constatări tot am făcut, una dintre ele fiind aproape un Read More
Puţin defectă?
Trebuie să recunosc că deplasările mele zilnice se ghidează după principiul punct ochit, punct lovit şi asta pentru că, rareori, timpul îmi este prieten şi mai mereu mă grăbesc. Aşadar intru în magazine doar dacă am de cumpărat ceva, mă aşez pe o bancă numai când aştept pe cineva sau savurez o cafea, pe o terasă, atunci când locul cu pricina îmi este gazdă pentru o discuţie pe care am stabilit să o port acolo. Există totuşi şi momente în care bântui aiurea. Nu multe, dar există. Şi ce credeţi că fac atunci? Mă treyesc zgâidu-mă la toate afișele de pe stâlpi, panourile publicitare, reclamele în orice formă ar fi ele și vitrinele întâlnite în cale. Nimic neobișnuit, ați putea spune, doar că, înainte de a evalua produsele sau serviciile prezentate, eu studiez mesajul și felul în care este transmis el: fonturi, formate, culori. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, și Read More