Constat, nu că nu aş mai fi făcut-o şi cu alte prilejuri, că fructul oprit este de departe cel mai apetisant şi cel mai râvnit. De ce spun asta? Pentru că toată săptămâna trecută, în condițiile în care nu am dispus de niciun pic de timp liber, am avut o poftă nebună de scris, iar astăzi, când aș putea să mă ocup de blog, navighez aiurea pe internet și îmi găsesc tot felul de scuze, una dintre ele fiind că subiectele care îmi sunt în minte nu mai sunt de actualitate. Și totuși… Așa cum am mai făcut și cu alte ocazii, împrumut un titlu (de data asta de la Anca) și voi scrie despre lucrurile care mă enervează. Anca a împrumutat și ea titlul unei melodii și la final a adunat doar 50 de probleme. Ia să vedem, mie câte îmi vor ieși?
Într-o ordine absolut întâmplătoare, iată lucrurile care mă scot din minți în ultima perioadă:
1. Am lăsat blogul de izbeliște
2. Mi-a murit trandafirul japonez
3. Sunt (încă) într-o veșnică competiție cu timpul. Fac față cu greu responsabilităților pe care le am și mă întreb dacă o fi vorba despre faptul că am prea multe sau dacă nu cumva înaintarea în vârstă le face să pară mai mari (am mai scris undeva că trecerea anilor face să pară că cele patru etaje de urcat par mai multe, apartamentul în care trebuie să faci curat mai mare etc.)
4. A trecut Moș Nicolae fără să cumpăr nici măcar un cadou sau să fac o prăjitură. Și asta în condițiile în care jumătatea mea poartă și acest nume (de fapt acesta este numele oficial, cel cunoscut de toată lumea nu se află în buletin).
5. Mi s-a stricat, pentru a doua oară espressorul (în condițiile în care, la insistențele colegului de apartament, am cumpărat unul de firmă și deci nu foarte ieftin).
6. Am ridicat de câteva ori tonul la câteva persoane care îmi sunt foarte dragi și pe care le apreciez foarte mult. Ele știu că în perioada asta, la birou, nu prea vorbesc și uneori sunt uricioasă, dar asta nu-mi alungă mustrările de conștiință.
7. Detest spațiile puse aiurea într-un document. Urăsc spațiu-virgulă și spațiu-punct. Și nu sunt singurele chestii care mă scot din minți.
8. Urăsc alarma telefonului dimineața (și nu Anca, asta nu am copiat de la tine, mai degrabă, și din păcate, tu mă moștenești pe mine).
9. Am căpătat prostul obicei de a mă uita la Antena 3 și România TV. Asta încă din campania electorală cînd mi se părea normal să văd ce zice și concurența. Dar acum, de vreme ce m-am lămurit, ce naiba îmi mai pierd timpul? Mai ales când este luat din cel de somn?
10. Urăsc conversațiile care încep cu “auzi?”. Știu că urmează o cerere care de cele mai multe ori este făcută de o persoană care mă sună doar când are nevoie de ceva.
11. Și pe cele în care interlocutorul mi se adresează cu “iubita”.
12. Voi fi nevoită să fac curăţenia generală pe ultima sută de metri.
13. Şi cumpărăturile pentru Crăciun, la fel.
14. Nu-mi place că pamfletul s-a transformat dintr-o specie literară pe care o agream în prilej de nesimţire şi ură (vezi Mircea Badea sau Vadim).
15. Detest titlurile (din ziare sau de la TV) care conţin cuvintele; incredibil, bombă, senzațional, n-ai să crezi, revoltător și altele de genul ăsta. În spatele lor se ascund doar niște mari fâsuri și mă întreb dacă oamenii ăștia (care le scriu) chiar ne cred proști.
16. Jumătațile de adevăr. Care uneori sunt mai periculoase decât o minciună.
17. Hoții care strigă “hoţii”.
18. Faptul că oraşul meu arată destul de bine seara (datorită luminiţelor de Crăciun), dar trist şi murdar la lumina zilei.
19. Tupeul marilor puşcăriaşi ai ţării. Au bloguri, dau sfaturi, iar faptul că sunt atât de mult băgaţi în seamă (o televiziune vorbea în campania electorală despre un mesaj de importanţă capitală a unuia dintre ei) îmi dă fiori. La naiba, sunt nişte infractori!
20. Unii, tot la TV, par că numai acum au descoperit internetul şi Facebook. Asta după ce au adunat mii de fani pe paginile lor şi au au furat, fără jenă, tot ce li s-a părut interesant din mediul virtual. Acum, dintr-o dată, par uimiţi şi îngrijoraţi. Ce să-i faci, uneori vântul mai bate şi altfel decât îţi doreşti.
21. Mi-e ciudă că am uitat ce reţetă am folosit anul trecut pentru nişte biscuiţi cu unt de excepţie.
22. Şi că nu am reuşit încă să îmi cumpăr o oală de fiert sub presiune nouă.
23. Detest să mi se spună “am grafica făcută” şi să primesc o schiţă făcută în creion, un document Word sau, şi mai rău, o poză pusă într-un document Corel.
24. Sufăr că tot amăn, parcă la nesfârşit, lucruri importante sau care îmi fac plăcere.
25. De exemplu n-am mai citit o carte de nu ştiu când.
26. Şi tot amân nişte întâlniri care ar face bine sufletului meu.
27. Urăsc când la întrebarea “ce facem de mâncare?” răspunsul este “ce vrei tu!”.
28. Nu suport mănuşile şi căciula. Drept pentru care umblu (şi iarna de abia a început) cu mâinile şi urechile îngheţate.
29. Ziua are doar 24 de ore.
30. Oamenii nu mai cunosc calea de mijloc. Se înverşunează unii împotriva altora, se luptă ca şi cum totul ar fi despre viaţă şi moarte, iar pe marginea unor anumite subiecte sunt păreri atât de divergente de parcă nici nu vorbesc despre acelaşi lucru.
Am vrut să mă opresc la 30 (nu că nu ar mai fi şi altele), dar mai adaug una”
31. Sunt răcită şi tuşesc.
Acum să nu credeţi că viaţa mea este doar negră amestecată cu gri. Încă am destule motive să zămbesc, vacanţa este o promisiune care se va materializa în nici două săptămâni şi imediat ies în oraş cu pietenii ca să luăm masa de prânz.
Pe voi ce vă enervează, în ultima vreme?
22 thoughts on “99 probleme… de fapt 31 (titlu de împrumut)”