99 probleme… de fapt 31 (titlu de împrumut)

wordle-problems-000Constat, nu că nu aş mai fi făcut-o şi cu alte prilejuri, că fructul oprit este de departe cel mai apetisant şi cel mai râvnit. De ce spun asta? Pentru că toată săptămâna trecută, în condițiile în care nu am dispus de  niciun pic de timp liber, am avut  o poftă nebună de scris, iar astăzi, când aș putea să mă ocup de blog, navighez aiurea pe internet și îmi găsesc tot felul de scuze, una dintre ele fiind că subiectele care îmi sunt în minte nu mai sunt de actualitate. Și totuși… Așa cum am mai făcut și cu alte ocazii, împrumut un titlu (de data asta de la Anca) și voi scrie despre lucrurile care mă enervează. Anca a împrumutat și ea titlul unei melodii și la final a adunat doar 50 de probleme. Ia să vedem, mie câte îmi vor ieși?

Într-o ordine absolut întâmplătoare, iată lucrurile care mă scot din minți în ultima perioadă:

1. Am lăsat blogul de izbeliște

2. Mi-a murit trandafirul japonez

3. Sunt (încă) într-o veșnică competiție cu timpul. Fac față cu greu responsabilităților pe care le am și mă întreb dacă o fi vorba despre faptul că am prea multe sau dacă nu cumva înaintarea în vârstă le face să pară mai mari (am mai scris undeva că trecerea anilor face să pară că cele patru etaje de urcat par mai multe, apartamentul în care trebuie să faci curat mai mare etc.)

4. A trecut Moș Nicolae fără să cumpăr nici măcar un cadou sau să fac o prăjitură. Și asta în condițiile în care jumătatea mea poartă și acest nume (de fapt acesta este numele oficial, cel cunoscut de toată lumea nu se află în buletin).

5. Mi s-a stricat, pentru a doua oară espressorul (în condițiile în care, la insistențele colegului de apartament, am cumpărat unul de firmă și deci nu foarte ieftin).

6. Am ridicat de câteva ori tonul la câteva persoane care îmi sunt foarte dragi și pe care le apreciez foarte mult. Ele știu că în perioada asta, la birou, nu prea vorbesc și uneori sunt uricioasă, dar asta nu-mi alungă mustrările de conștiință.

7. Detest spațiile puse aiurea într-un document. Urăsc spațiu-virgulă și spațiu-punct. Și nu sunt singurele chestii care mă scot din minți.

8. Urăsc alarma telefonului dimineața (și nu Anca, asta nu am copiat de la tine, mai degrabă, și din păcate, tu mă moștenești pe mine).

9. Am căpătat prostul obicei de a mă uita la Antena 3 și România TV. Asta încă din campania electorală cînd mi se părea normal să văd ce zice și concurența. Dar acum, de vreme ce m-am lămurit, ce naiba îmi mai pierd timpul? Mai ales când este luat din cel de somn?

10. Urăsc conversațiile care încep cu “auzi?”. Știu că urmează o cerere care de cele mai multe ori este făcută de o persoană care mă sună doar când are nevoie de ceva.

11. Și pe cele în care interlocutorul mi se adresează cu “iubita”.

12. Voi fi nevoită să fac curăţenia generală pe ultima sută de metri.

13. Şi cumpărăturile pentru Crăciun, la fel.

14. Nu-mi place că pamfletul s-a transformat dintr-o specie literară pe care o agream în prilej de nesimţire şi ură (vezi Mircea Badea sau Vadim).

15. Detest titlurile (din ziare sau de la TV) care conţin cuvintele; incredibil, bombă, senzațional, n-ai să crezi, revoltător și altele de genul ăsta. În spatele lor se ascund doar niște mari fâsuri și mă întreb dacă oamenii ăștia (care le scriu) chiar ne cred proști.

16. Jumătațile de adevăr. Care uneori sunt mai periculoase decât o minciună.

17. Hoții care strigă “hoţii”.

18. Faptul că oraşul meu arată destul de bine seara (datorită luminiţelor de Crăciun), dar trist şi murdar la lumina zilei.

19. Tupeul marilor puşcăriaşi ai ţării. Au bloguri, dau sfaturi, iar faptul că sunt atât de mult băgaţi în seamă (o televiziune vorbea în campania electorală despre un mesaj de importanţă capitală a unuia dintre ei) îmi dă fiori. La naiba, sunt nişte infractori!

20. Unii, tot la TV, par că numai acum au descoperit internetul şi Facebook. Asta după ce au adunat mii de fani pe paginile lor şi au au furat, fără jenă, tot ce li s-a părut interesant din mediul virtual. Acum, dintr-o dată, par uimiţi şi îngrijoraţi. Ce să-i faci, uneori vântul mai bate şi altfel decât îţi doreşti.

21. Mi-e ciudă că am uitat ce reţetă am folosit anul trecut pentru nişte biscuiţi cu unt de excepţie.

22. Şi că nu am reuşit încă să îmi cumpăr o oală de fiert sub presiune nouă.

23. Detest să mi se spună “am grafica făcută” şi să primesc o schiţă făcută în creion, un document Word sau, şi mai rău, o poză pusă într-un document Corel.

24. Sufăr că tot amăn, parcă la nesfârşit, lucruri importante sau care îmi fac plăcere.

25. De exemplu n-am mai citit o carte de nu ştiu când.

26. Şi tot amân nişte întâlniri  care ar face bine sufletului meu.

27. Urăsc când la întrebarea “ce facem de mâncare?” răspunsul este “ce vrei tu!”.

28. Nu suport mănuşile şi căciula. Drept pentru care umblu (şi iarna de abia a început) cu mâinile şi urechile îngheţate.

29. Ziua are doar 24 de ore.

30. Oamenii nu mai cunosc calea de mijloc. Se înverşunează unii împotriva altora, se luptă ca şi cum totul ar fi despre viaţă şi moarte, iar pe marginea unor anumite subiecte sunt păreri atât de divergente de parcă nici nu vorbesc despre acelaşi lucru.

Am vrut să mă opresc la 30 (nu că nu ar mai fi şi altele), dar mai adaug una”

31. Sunt răcită şi tuşesc.

Acum să nu credeţi că viaţa mea este doar negră amestecată cu gri. Încă am destule motive să zămbesc, vacanţa este o promisiune care se va materializa în nici două săptămâni şi imediat ies în oraş cu pietenii ca să luăm masa de prânz.

Pe voi ce vă enervează, în ultima vreme?

22 thoughts on “99 probleme… de fapt 31 (titlu de împrumut)

  1. Doamne…în câte mă regăsesc şi câte greseli fac incă. Mă enervează o grămadă de lucruri, dar cel cu timpul inexistent mă enervează cel mai tare. O oală sub presiune vânez şi eu, iar la capitolul retete uitate, regret că nu gasesc una uşoara şi deosebita pe care o aveam de la o prietenă. Noroc că am prietena şi voi recupera reteta, dar până atunci mă laud cu niste saleuri din aluat fraged, ce se fac singure şi cu un salam de biscuiti cu nuci, de post, care e amintire deja, cu atatia oameni ce ne-au calcat pragul, zilele astea. E inutil sa incerc sa te conving că nu folosesc de obicei ”iubita” , asa că imi cer scuze pentru al meu ”iubita’ de ieri, dar mă stresa Mihai să-ţi raspund in locul lui de pe tableta si cred ca stresul a vorbit pentru mine. Nu m-as incumeta la o asemenea lista, pentru că as avea si niste lucruri ce imi devin ”probleme” datorita altora şi sigur s-ar simţi lezati. E din nou o scuză, nu asta e motivul pentru care nu as scrie, dar ar fi o parte din el. Mi-a plăcut articolul pentru ca mi-ai redat, cumva, sentimentul că, la o adică, asta e normalitatea. Viata traita pe repede inainte, in functie de prioritatile zilei. Te pup.

    • Sonia

      Aoleu, mi-ai zis iubita? Pe cuvânt că nu am remarcat! Mă refeream la o persoană care o face frecvent și care, altfel, mi-e dragă rău de tot. Apare și ea imediat pe aici. :)
      Cât despre saleuri. Vreau și eu rețeta, te rog!

  2. Tatiana

    Nu cred ca ai scris ceva LA care sa nu subscriu. IN plus ma enervez din ce in ce mail mult pe mine. DIntr_o mie de motive: de exemplu ca nu_mi mai gasesc linistea interioara nici LA biserica unde judec in sinea mea (ca sa nu zic balacar) pe AIA care nu stiu cum sa comporte si deranjeaza. SI am mai murit de ciuda pe mine ca nu mi-au iesit cozonacii care trebuiau sa ajunga undeva pe masa unor ambasadori. Si ca pisica mea nebuna a ucis-o pe tarantula, numai asa, ca sa ma enerveze pe mine. SI ca am uitat de zilele lui Sorin si nu numai. Si de cate altele…. Cred ca sar de 99.

    • Sonia

      Mi-a venit să zic că âmi pare bine, dar nu zic că nu sunt buni atâți nervi. Cât despre listă, eu zic să te încumeți. Are proprietăți terapeutice! ;)

  3. Doamne, ce am ras, chiar daca nu e de ras…dar..ai tu modul tau inegalabil de a-mi aduce zambetul. I-am citit lui Florin partea cu “ce facem de mancare” si m-a intrebat: “oare eu asa fac’? Sigur ca asa face, dar oare acum se va mai indrepta? Traiesc cu speranta…Cred ca o sa iti imprumut si eu lista…zilele astea..adica nu lista, ci ideea. AM lasat sexulslab in parasire de cateva saptamani….e timpul sa iil aduc la viata…
    Te imbratisez, Sonia, cu dor si drag.

    • Sonia

      Dana, și eu am tot sperat o îndreptare, dar n-ai să vezi. ;) Aștept lista ta. Cum îi spuneam și Potecuței, are valoare terapeutică. Și pentru cine o scrie și pentru cine o citește. Te îmbrățișez și eu!

  4. Aveam cumva aceeasi problema cu timpul. Stii cum am rezolvat-o? Nu m-am mai grabit si am lasat lucrurile sa vina spre mine. Am abandonat, ca experiment, pornirile mele de a merge catre “situatiile de rezolvat”. M-am detasat putin si am aflat ca raman cu timp. Dar mult.

    Nu te mai grabi. Poate functioneaza si la tine.

  5. psi

    auzi? mi-i dor de tine. şi dacă te mai enervezi aiurea, zău că te bat. ştii că ajung repede la deva! :)
    ştii ce îmi displace mie? ipocrizia, linguşeala, mieroşenia prăfoasă, mierea cuvintelor goale.
    şi da, mi-e dor de tine, dar ştiu că vom vorbi de sărbători, când tu te vei linişti şi eu voi fi în flăcări.
    la mulţi ani domnului tău! drept e că eu îl ştiu cu alt nume. :)

    şi bee (ca să te enervez) cumpărăturile mele de crăciun îs gata, pentru că îmi fac listele de prin octombrie, curăţenia este şi ea pe final (că dan este om de nădejde) şi eu sunt praf de obosită deja şi încă n-am intrat în campanie.
    şi cee… mi s-a dăruit ceva copleşitor: să semnez coperta a patra a unui volum de poezie. sunt praf de emoţie. :)

    • Sonia

      Și mie mi-e dor, iar cu enervatul nu te îngrijora. Înseamnă că trăiesc și simt! Altfel nu aș fi decât un biet robot care scârție!

  6. Nu sunt atat de multe lucruri care sa ma enerveze. Singurul care ma enerveaza uneori este acela ca deseori ma apuc sa fac lucrurile care consider ca trebuie facute si trec zilele si nu fac unele lucruri dragi mie. Cam asta e, dar nu pentru ca nu as avea timp, ci pentru ca uneori mintea mea vrea prea multe…

    AM aflat din comentarii ca esti din Deva – si noi locuim la vreo 60 de km de Deva… :)

  7. Dacă tu ai scris aproape toate motivele care mie îmi dau fiori, eu ce să mai adaug? Poate faptul că nu-i înțeleg pe acei oameni care deși nu interacționează direct cu tine profesional vorbind și cărora tu nu li te adresezi cu zilele (decât bună ziua și la revedere), totuși țin morțiș să-și spună părerea despre munca ta?
    Sau poate să adaug acele discuții în care ești inclus pe loc, fără avertisment, cu o simplă răsucire spre tine și cu magnificul: ”ți-am spus eu”, de-ți stă inima în loc întrebându-te cu ce ai greșit. Cum să-l convingi pe nefericitul care privește scena că tu habar nu ai despre ce se vorbește? Doar persoana care te-a interpelat este una ”serioasă”! Să o strângi de gât pe loc sau pe viitor să faci un ocol pe la Ploiești când o vezi în drumul tău?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>