Îi mai ţineţi minte pe Lolek şi Bolek, cei doi fraţi dintr-un desen animat polonez? Eu una m-am bucurat din plin de aventurile lor, ba, vă mărturisesc, stăteam cu sufletul la gură așteptând momentele când, având nevoie de ceva, scoteau creioanele și desemau rapid obiectul mult dorit și, fie că era vorba de o barcă, o bicicletă sau un cort, acesta apărea și era numai bun de folosit. Și, ca să fie destăinuirile complete, adaug și că îmi doream din tot sufletul plaivasul fermecat numai și numai al meu, pentru mine! Anii au trecut, obiectul magic nu s-a inventat încă (deși expansiunea imprimantelor 3D ar putea să anticipeze inventarea lui cîndva), dar cu ceva tot m-am ales: cu o pensulă! Imaginară este adevărat, dar care funcționează de minune când vreau să schimb anumite culori din viața mea.
Așadar, să vă explic cum funcționează! Sunt prea mulți nori negri pe cerul meu? Fleoșc un pic de bleu ciel pe ici pe colo și gata! Am picat în butoiul cu melancolie și mă scald în ape întunecate și tulburi? Câțiva stropi de magenta și parcă nu mai este totul atâta de gri. Pare totul uscat și pârjolit în jurul meu? Un pic de retuș cu verde crud și parcă viața începe să nu mai miroase a praf sau a pustiu. Eu îi zic chestiei ăsteia optimism deși, uneori, ar putea la fel de bine să se numească că sunt inconștienă, credulă sau nepăsătoare. În fine, cert este că folosesc pensula cu moderație. Prea multe culori amestecate și aruncate la întâplare pot fi la fel de dănunătoare ca un infinit și tern gri.
Ceea ce ați citit mai sus a fost doar o introducere (una din aia lungă despre care am mai amintit pe blog că este o boală de-a mea de care nu pot să scap oricât m-aș strădui). Ideea de fapt este alta și se referă la cei care zugrăvesc realitatea în culori strălucitoare (și de bună seamă atrăgătoare) dorind să ne motiveze și să ne facă să credem că dracul nu este chiar atât de negru pe cât pare și că, de fapt, pentru orice problemă există soluții simple și la îndemâna oricui. Sau explicații convenabile. Așa să fie? Poate că da, poate că nu, vă invit să judecați!
Serios? Nimeni nu este de neînlocuit! Despre incompetență sau incompatibilitate ai auzit? Dar despre gramatică?
Mmmm…. Poate nu este suficient să vrei, mai ai nevoie și de ceva “logistică”. Care “logistică”? Păi să spunem că ar mai trebui și puțină inteligență, știință de carte și muncă. Asta ca să nu mă întind cu enumerarea prea mult!
Povești de adormit copiii! Nu ai nimic pus deoparte. Ca să ai ceva trebuie să te străduiești să-l obții!
Cei din jurul tău te judecă și atunci când nu vor nimic. De exemplu când ești incompetent, nesimțit sau nepăsător.
Chiar și atunci când lacrimile sunt de emoție, duioșie sau compasiune? Dar dacă lacrimile sunt provocate de un adevăr dureros, dar care te-a trezit la realitate și într-un anumit fel te-a salvat?
Sau că pe nimeni nu interesează pe unde ai de gând să bântui tu. Asta ca să nu mai vorbim despre cei la fel de nepricepuți ca și tine la călătorii.
Sunt doar câteva exemple din “înţelepciunea” care inundă mediul online zi de zi. Concluzia? De fapt câteva întrebări. Colorăm, colorăm, dar știm cât și ce? Există oameni care iau de bune toate aceste ziceri? Și dacă da, ele sunt cu adevărat motivante sau pot deveni periculoase la un moment dat?
Au mai colorat (deocamdată): psi, Roxana și Vladen.
Pingback: Colorând visele | calatorprintaramea