Mută-te din casa părinților (titlu împrumutat)

Mută-te din casa părinţilor. Cât mai repede. Așa scrie pe blogul său Alexandru Negrea. Recunosc, este pentru prima oară când îl vizitez. Și asta doar pentru că întâmplarea a făcut să văd articolul său distribuit pe Facebook. Evident, titlul a fost cel care m-a intrigat și m-a îndemnat la lectură. Și am citit. Ridicând din când în când câte o sprânceană. Apoi am zâmbit și mi s-a părut corect ca alături de punctul de vedere al unui copil (care deși adult, din perspectiva asta scrie) să existe și cel al unui părinte. Chiar dacă părintele și copilul nu au aceiași cititori.

Mută-te din casa părinților tăi. Cât mai repede. Același lucru spun și eu. Și asta nu doar ca să parafrazez un titlu interesant. Ci pentru că, pur și simplu, așa cred.

Mută-te din casa părinților tăi. Vei fi liber, și cât de mult ai visat această libertate, vei face din noapte zi și nimeni nu te va întreba, niciodată, de ce ai ajuns la ore mici acasă, așa cum nimeni nu îți va spune că nu ți-ai făcut patul sau că este dezordine în dulap. Vei respira, prin toți porii, aerul tare al independenței de-abia câștigate, vei face oricâte aroganțe poftești, va conta mai mult perechea de pantofi din vitrina unui magazin, decât pachetul de unt de pe raftul din frigider şi te vei lipsi cu ușurință de micul dejun, pentru încă zece minute de somn sau zece lei economisiți  pentru cafeaua dintr-un bar din oraș. Cafea care este posibil să-ți țină loc și de cină. Vei constata însă, destul de repede, că la fel ca toate lucrurile, libertatea are și ea un preț. Al chiriei care va trebui plătită după intervale de timp măsurate cu o precizie de ceas elvețian, al facturilor pentru utilități, al prânzului care nu ajunge în farfurie decât după o vizită la supermaket și un proces tehnologic care, obligatoriu, se desfășoară în bucătărie. Mai adaugă la asta și faptul că va trebui să îți faci cunoștințe noi, mașina de spălat și aspiratorul, și o să ai tabloul complet. Dar mai contează, toate astea,  când ești liber?

Mută-te din casa părinților tăi. Nici lor nu le va fi ușor. Casa li se va părea prea tăcută și prea ordonată, se vor simți vinovați, cel puțin o vreme, când vor desface o ciocolată pe care nu o vor împărți cu tine, mult timp vor evita să gătească mâncarea sau prăjitura ta preferată. Fără tine, oricât de mult le-ar plăcea și lor, va fi fadă și seacă. Se vor întreba mereu dacă ești bine și vor încerca să interpreteze fiecare dintre inflexiunile vocii tale când veți vorbi la telefon. Căci te vor suna. Întrebând, enervant, de fiecare dată aceleași lucruri. Vor face pachete în care vor pune și lucruri stupide, uitând că sare și chibrituri se găsesc și la magazinul din colțul blocului tău și că tu ești plecat într-un oraș mai mare, nu pe front, la război. Vor încerca să mascheze, atât cât pot, grija permanentă pentru tine, știind că asta ți s-ar putea părea stânjenitor. Și vor dori să nu fie sufocanți și cicălitori. Nu le va reuşi decât câteodată.

Mută-te din casa părinților tăi. Cu timpul lucrurile se vor așeza la locul lor firesc. Tu vei învăța să te gospodărești, ei vor înțelege că nu este normal să încerce să-şi păzească copilul, ascunzându-l sub un glob de cristal. Tu le vei înțelege spaimele, ei vor fi mândri că ești pe picioarele tale și că te descurci, poate mai bine decât au făcut-o ei când au avut vârsta ta. Când vei avea nevoie de ajutor, îi vei găsi, mereu, acolo unde i-ai lăsat. Iar ei se vor putea bizui pe tine, chiar dacă ai plecat.

Mută-te din casa părinților tăi. Nu pentru că, de la o vreme, “eşti extraterestru prin comparaţie cu părinţii tăi”. Ci pentru că, dacă nu faci asta, s-ar putea să devii un extraterestru prin comparație cu cei de-o vârstă cu tine, cei care au avut curajul să-și ia soarta în propriile mâini.

Mută-te din casa părinților tăi. Nu pentru că ei au nevoie de liniște. Ciudat (sau nu?) au și ei prieteni, iar câteodată tu ești cel care are nevoie de tihnă. Ci pentru că acel cordon ombilical invizibil dintre voi, trebuie tăiat. Doare? Uneori da.

Mută-te din casa părinților tăi. Asumați-vă împreună acest pas și încercați să nu faceți o luptă din dorința de cucerire a acestei libertăți. Și mai ales, nu uita toate aceste lucruri când, la rândul tău, vei fi părinte.

În loc de concluzie.

Am crezut, întotdeauna, că nu este suficient să-i pui unui copil, în fiecare zi, un pește gras și gustos pe masă. Și că mai bine ar fi să-i dai lui undița și să-l înveți să pescuiască. Nu înseamnă că îl iubești mai puțin, ci că doar îl pregătești pentru viața.