Nu am timp. De câte ori spun lucrul acesta într-o zi, într-o săptămână sau într-un an? De câte ori o spun cu voce tare, șoptit sau numai în gând? Și de câte ori este o problemă reală sau doar rezultatul unui acces de panică apărut atunci când ceea ce se întâmplă în jurul meu pare că o să mă copleșească?
Nu am timp. Cândva aveam tot timpul din lume. Îl însemnam pe cel care urma să vină cu repere simple și clare și așteptam trecerea lui. Cu nerăbdare. Și părea că se târăște fiecare zi, într-un ritm mult prea nepotrivit nerăbdării mele. Ce așteptam? Ziua mea (deși nu urma să fie nicio petrecere și cel mai probabil nici cadouri), 1 Martie (pentru mărțișorul pe care speram să-l primesc de la vreun baiat care se întâmpla să-mi placă), vacanța mare (mai mereu petrecuta în casa bunicilor, undeva într-un sat pitit sub coama unui deal, ziua de sâmbătă pentru a mai vedea încă un episod din Tarzan.
Nu am timp. Cumva, nici nu știu când, lucrurile au început să se miște pe lângă mine cu din ce în ce mai mare viteză, iar unii îmi spun că timpul s-a comprimat. Că cele 24 de ore ar fi de fapt numai 16 și că din această cauză percepția mea asupra curgerii vremii s-a modificat. Nu prea cred în povești de genul acesta. Îmi explic lipsa timpului în felul meu, satisfăcător, dar fără să mă consoleze în vreun fel explicația. Vreau mereu mai mult, vreau mereu mai repede, vreau să știu, vreau să văd, vreau să trăiesc cât mai multe experiențe. Iar “oferta” este atât de mare…
Nu am timp. Încerc să adun cu mâna, de undeva din aer, clipele. Și când mi se pare că am prins destule, strâng pumnul cât pot eu de tare, sperând că prada este îndestulătoare. Mi se dovedește, de fiecare dată, că nu este. Și mă întreb dacă au reușit să evadeze printre degetele mele atât de încrâncenat strânse sau dacă, din prea multă încordare, nu cumva le-am zdrobit chiar eu, de podul palmei, ca pe un fluture.
Nu am timp. Și mi-e frică că ar putea veni o vreme când o să am destul și nu o să știu ce să fac cu el.
Alți pumni de clipe la psi în tabel.
Pingback: Psiluneli- Un pumn de clipe | Cățărătorii