Să zicem că (aproape) absența mea de pe blogul propriu, dar și de pe cele pe care obișnuiesc să le citesc, s-a încheiat. Pentru că s-a încheiat o perioadă foarte aglomerată din activitatea mea, una care nu mi-a lăsat prea mult timp liber pentru scris sau socializat. De fapt mi-a cam răpit tot timpul liber, așa că, astăzi, după doar 10 minute cu televizorul pornit și internetul deschis, am constatat cu stupoare că stau foarte prost la capitolul noutăți. În vecini un război e gata să izbucnească, o să avem un guvern nou, s-au decernat premiile Oscar (încă nu știu cui), a fost aleasă melodia pentru Eurovision. Ar mai fi și altele, dar mă opresc aici, voi poate sunteți mai updatați la știri decât mine. Bineînțeles, mi-a atras atenția și o întâmplare din mediul online, de fapt două, dacă este să fiu foarte riguroasă. Cele două întâmplări, ați înțeles deja, sunt două articole. Le-am citit, am ridicat din sprânceană și am vrut să trec mai departe. Până la urmă fiecare om are dreptul la opinia sa și nu trebuie să ne iubim toți cu toții și să votăm în unanimitate așa cum ni se cerea în niște vremuri pe care eu încă mi le amintesc. Dar de respectat unii pe alții parcă nu ar fi așa rău dacă ar putea să se întâmple. În plus, generalizările, și nu o spun prima oară, nu aduc după ele nimic bun. Când înghesui în aceeași oală, de-a valma, pe cine se nimerește, s-ar putea ca pe unii, cu voie sau fără de voie, să-i calci pe coadă. Și nu mă refer aici la pisici. Ci la ființe bipede, dotate cu coloană vertebrală și pe deasupra și cu ceva materie cenușie.
Acestea fiind zise, am încheiat cu expunerea motivelor care stau la baza acestui articol. Și trecem direct la subiect. Care subiect se referă la plasarea mea (cel mai probabil indirectă și inconștientă) într-o turmă. Una populată de scriitori pe subiecte date, cam puțini la minte și mari iubitori de pisici. Care, mai nou, aflu că ar fi și purtători de bască. Până la urmă aș fi înghițit și gălușca asta. Am mai asistat de câteva ori la trasarea de granițe care îi separă pe “ăia buni” de “ăia răi”. Dar mi-a sunat al naibii de rău punctul de plecare al dezbaterii. Polimedia. Și m-am întrebat ce-o fi având (scuzați) sula cu prefectura. Un argument există la baza acestei comparații. Dar cum el amintește despre orgolii, nu pot decât să mă întreb ale cui. N-or fi fiind și ale ăluia de este contra turmei (am citat) care este pro?
Nu vreau să despic firul în patru și nici să polemizez cu cineva. Eu chiar cred că avem dreptul să avem opinii diferite și că este bine să fie așa. Vreau doar să fac câteva precizări. Mie nu-mi plac pisicile și nu este prima oară când spun acest lucru. Cu toate astea scriu în clubul la care s-a făcut referire și nimeni nu este deranjat de antipatia mea. În plus, scriu când doresc, când am timp și chef, dar mai ales când îmi place un subiect. Iar dincolo de scris, turma (și am citat din nou), în afară de corul de estetice și drăgălașe mieunături (din nou am citat) s-a dovedit în stare de fapte concrete și cu adevărat importante. Nu dau detalii, cei mai mulți știu despre ce vorbesc.
Așa că treaba aia cu “crede și nu cerceta” și, aș adăuga eu, scrie fără să te documentezi temeinic mai înainte, nu poate decât să creeze false probleme, lăsându-le pe cele reale să se lăfăie nestingherite. Ca să nu mai vorbim și de faptul că aduce cu ea victime colaterale. E așa de greu să nu mai generalizăm și, atunci când vrem să-i dăm în cap ipocriziei și oportunismului, să mânuim “penița” cu mai mult discernământ? Iar atunci când îi judecăm pe alții putem avea certitudinea că suntem drepți?
Acest articol este un manifest împotriva generalizărilor de orice fel și nu este un pamflet.
generalizări, ipocrizie, judecată, orgolii, toleranță
Nici nu m-am uitat la Eurovision. Eram sigura ca va castiga Paula Seling. Nu ca sunt eu desteapta, ci pt ca jocurile sociale sunt din ce in ce mai previzibile.
Cat despre razboi, nu-ti bate capul, esti departe, in inima tarii.
Adevărul este că nu-mi bat capul cu nimic. Și nu pentru că sunt nepăsătoare. Pur și simplu nu am timp să mă gândesc la toate lucrurile din jurul meu.
citisem la tudor, nu foarte demult, un articol care făcea referire la minima documentare ce trebuie să stea în spatele oricărui articol. o cerinţă veche, adesea ignorată… o să vorbesc despre asta acum, amintindu-mi că au existat deseori certuri finalizate cu pumnale în spate şi cu luatul jucăriilor de pe tarabă care au avut la bază exact această lipsă de informaţie. şi iar îmi amintesc vorba mamei mele: “numai prostul nu întreabă”
şi mă refer aici la advertoriale ori la scrierile care au la bază pasiuni cum este a mea (cea despre parfumuri) ori a lui max (pe care încă îl mai privesc cu uimire). există bloguri de nişă care pur şi simplu te copleşesc cu informaţia lor.
a scrie ce părere ai despre un subiect sau un produs sau orice altceva fără să ai în spate un minim de informaţie este, se pare, o nouă modă. de aceea am anunţat şi eu că nu voi mai citi advertoriale, de exemplu. pentru că multe nu mi se par de fapt advertoriale…
despre cele două articole la care faci referire spun doar atât: fiecare este liber să facă şi să spună ce vrea, dar ar fi frumos mai înainte să scoţi securea lui “nu îmi place” să priveşti către floarea pe care o retezi, nu pentru că s-ar putea să îţi placă de fapt, ci pur şi simplu pentru a vedea inutilitatea gestului. la unul dintre ele am comentat şi eu… psychi înseamnă suflet. dar nu toţi ştim aceasta… dincolo de cuvinte sunt oameni… îţi aminteşti?
şi dacă vorbim despre ipocrizie, aşa cum se dorea a fi unul dintre articolele care au stat la baza postării tale de astăzi- manifest împotriva ei-, atunci îi poftesc pe cei profund sinceri să ridice piatra. eu, una, ştiu că am la rându-mi propriile ipocrizii, mai mari sau mai mărunte şi nu le voi nega.
psi, nimeni nu este perfect, ori de care parte a baricadei s-ar afla. Pe mine însă, generalizările sunt cele care mă termină. Să arunci cu piatra în speranța că îl vei nimeri pe cel căruia îi este destinată, este cea mai mare prostie. Și tot un fel de ipocrizie, dacă stau bine să mă gândesc.
pe mine mă deranjează atacurile care urmăresc forma, nu şi findul. lipsa minimă de respect faţă de celălalt care, dacă nu este cu mine, sigur este împotriva mea… să dai cu toporul fără să ştii în ce direcţie… e mai rău decât o copilărie…
Să nu ne dăm panseluțe totuși. Doar observ așa, că în mediul virtual supraviețuiesc de obicei plantele agățătoare perene, cu tulpina lemnoasă, rezistentă. N-a dat nimeni cu securea ci cu pliciul de muște ceea ce face din “atacuri” o exagerare evidentă. iar ținta este exact ce am spus și eu că susții mătăluță, forma nu fondul. Calofilia secolului XXI, naște lepșe.
cum noi doi nu ne citim (şi nu cred că ne vom citi vreodată) mucegai, rămân la părerea că fiecare dintre noi are, într-o oarecare măsură dreptate. nici mie nu îmi plac lepşele şi ştiu că iedera este mai puternică decât trandafirul. aici este şi vina trandafirului câteodată. dar în egală măsură şi iasomia este tot o plantă de acelaşi gen….
voi delimita însă scrierea pe şablon de leapşă, este o diferenţă între ele, fie că eşti sau nu de acord cu mine.
Atunci bine. Mă bucur că am căzut în dezacord.
Am un set de electrozi prin boxă. Eu nu mai am nevoie…
Adrian, păstrează-i! Nu merită să le hărăzești scopul la care amândoi ne gândim. Cei care au nevoie de ei, să se descurce singuri.
Sa fie pentru inox maestre!
Cand nu mai ai subicte da cu pietre in ceilalti, e ultra productiv. Polemicile genereaza trafic in definitiv, nu?
Da, probabil că este și asta o strategie. Scandalul generează trafic. Măcar două, trei zile.
Eu m-am inregimentat pentru prima data in “duzina”, nici nu-i stiu bine regulile. Si n-am facut-o fiindca sunt iubitoare de pisici (ca doar n-o sa-mi pun motanul sa scrie!) ci pentru ca mi-a placut provocarea, am vrut sa vad daca pot si eu ce pot atatia oameni talentati. Recunosc, mi-e greu sa scriu pe teme impuse (de-asta nici nu fac advertoriale) deci cu atat mai mare a fost provocarea.
Daca e sa fim carcotasi am gasi de ponegrit o multime de…”gasti”: a celor care fac politica, a celor care fac misto, a celor care striu numai dulcegarii, a celor care pun numai copieri sau reblogari neputind concepe ceva singuri, a celor care scriu incorect gramatical, a celor care nu folosesc diacritice, a celor cu texte evanghelice sau prozelite, a celor… Dar asa e normal, sa fim diferiti si sa ne cautam locul intre oameni care seamana cu noi. Si unde nu ne place sa nu intram, nu sa intram si sa aruncam cu noroi ca sunt altfel decat noi. Cine zice ca noi suntem cei mai buni?
Exact, nu-mi place ce citesc, nu mai merg pe acel blog niciodată. Dar nici nu arunc piatra în cel care o face în continuare. Vorba latinului… De gustibus…
Multumesc pentru replica si scurt pe doi, articolul unu adica al meu este o opinie personala ce nu are nevoie de documentare. Daca nu-ti plac fructele de mare, pui punct, nu te apuci sa studiezi despre cat sunt ele de hranitoare. Daca din greseala ai mancat, nu inseamna ca mai ceri un rand in loc sa-ti bagi degetele pe gat.
Si sa stii ca mie chiar mi-a placut articolul asta si nu am comentat din complezenta sau pentru (ha ha ha) trafic cum spune abisal de eronat cineva mai sus.
Respectele mele sincere Irina/Sonia (ai putea alege eventual…)
Bun venit pe blogul meu. Eu sunt Sonia. În viaţa de zi cu zi, aici sau pe orice blog comentez. Pe Irina te rog să o cauţi în altă parte. De fiecare dată când scriu eu îmi asum ceea ce spun, deci nu am nevoie de pseudonim.
Altfel, ai oarecum dreptate cu fructele de mare. Nu-ţi plac, nu mănânci. Mai există însă şi situaţia în care ţi se par alterate. Şi atunci mi se pare corect să îţi atenţionezi amicii. Doamne fereşte de vreo indigestie.
:)))))
Wow, ce iute patrunde sageata blandului.
? :)))
Nu prea pricepui!
Adevărat, acum dormi!
