“Dragă” Olguţa

sadness

“Dragă” Olguţa,

Citesc prin ziare că eşti supărată pe Ardeal şi mă întreb cât de bine cunoşti tu această zonă din ţară.

Noi suntem foarte supăraţi pe Ardeal că de fiecare dată noi câştigăm şi Ardealul pierde. Cred că ar trebui să se întâmple ceva bun şi acolo (…)”

Întâmplător eu trăiesc aici. Şi când spun întâmplător, nu greşesc prea mult. Deşi sunt născută şi crescută în Regat, acum mulţi ani (să tot fie vreo 33), am “emigrat” de acolo şi m-am stabilit aici. Şi nici când spun “emigrat” nu sunt într-o mare eroare. Cu mintea mea de atunci (18 ani, deh) am luat hotărârea că mi-e mai bine aşa. Şi mi-a fost. Am muncit cât doi ca să scap de sărăcie, am învăţat de la noii mei “compatrioţi” să nu mă mai agit inutil, să gândesc înainte de a vorbi, să fac lucrurile temeinic şi ordonat şi, poate cel mai important, să nu mai port grija caprei din ograda vecinului. Şi dacă tot veni vorba de capră şi privitul în odrada altuia, nu mi-a venit să cred că ai putut spune următoarele cuvinte:

Read More

Promisiune încălcată

jfkMi-am promis că o să mă țin deoparte de evenimentele legate de campania electorală și că, în niciun caz, nu o să mai scriu despre asta pe blog, dar influențată probabil de sutele de promisiuni absurde pe care le-am auzit și de faptul că ele, evenimentele, au venit singure spre mine oricât am încercat să le evit, iacă scriu, câteva observații personale înainte de primul tur.

- Nu mai cred în nimic din ceea ce îmi spun ziarele, televiziunile sau alte canale de informare. Multe dintre lucrurile care s-au spus fac parte, din păcate, din aceeași categorie cu găina care a născut pui vii, întunericul care se va lăsa în decembrie peste Pământ, sau copilul care a venit pe lume cu o inimă mecanică în piept. Manipularea a fost ridicată la rang de artă și este din ce în ce mai greu să separi adevărul de minciună. Mi-am propus să mă bazez doar pe intuiție și bun simț, conștientă fiind că pot să greșesc.

Read More

Îmi vinzi gogoși, doamnă

noÎmi vinzi gogoşi, doamnă şi oricât de poftă mi-ar fi de dulce la ora aceasta târzie din noapte, dă-mi voie să te refuz. Le-ai pudrat cu vorbe mieroase şi le-ai plămădit, ca un adevărat psiholog, din fapte care mă preocupă şi pe mine, dar nu, nu le vreau, nu ţi-au ieşit pe gustul meu.

Nu suntem la fel, doamnă şi când spun asta nu mă refer la faptul că eu nu port tocuri fine, nu îmi agăţ pe braţ poşete de mii de euro şi nu candidez la preşedinţie.  Nu ţi-aş putea reproşa asta. Cum nu îţi pot imputa nici măcar faptul că tu, cea care îmi vorbeşti despre familie, nu ai copii şi nici soţ. Ne purtăm crucea fiecare după cum am primit-o (sau ne-am ales-o?) şi cred cu tărie că este pur și simplu treaba fiecăruia cum îți croiește viața. Vreau să îți spun însă că tu nu pari că ai înțelege lumea mea. E adevărat, nici eu pe a ta s-ar putea să nu o înțeleg.

Read More

Dă-mi 5 minute din timpul tău

voteEmoție. Cred că acesta a fost cuvântul pe care l-am auzit de la fiecare dintre cei implicați în proiectul Semn SPRE carte, fără să lipsească vreodată,  ori de câte ori a venit vorba despre felul în care au fost dăruite cărțile. Emoții ale celor care au strâns în brațe volumele primite, dar și ale mesagerilor care le-au înmânat fiecăruia în parte.

Acum a venit vremea pentru un altfel de emoții. Cele ale unui concurs. Iar eu vă mărturisesc că le-am avut câtă vreme am așteptat aprobarea proiectului în competiția “Idei din Țara lui Andrei” și că, cel mai probabil, le voi purta cu mine până în clipa în care vor fi anunțați câștigătorii, undeva aproape de sfârșitul lui mai.

Despre ce este vorba? Pe scurt, împreună cu echipa de proiect (despre care v-am vorbit într-un alt articol) și cu Asociația „Casina Națională” Deva, ne luptăm pentru atragerea de fonduri în sprijinul acestui proiect. Ne dorim ca literatura să ajungă în casele câtor mai mulți copii şi am stabilit un buget de 4750 euro, sumă cu care proiectul va fi finanțat dacă vom ne vom afla printre câștigători.

Pentru a reuși asta, avem nevoie, încă o dată, de ajutorul vostru.

În desemnarea câștigătorilor, voturile din partea publicului vor conta în proporție de 40%. Ne puteți ajuta creându-vă un cont pe site-ul Țara lui Andrei și votând demersul nostru pe care îl găsiți aici. Firește, ne-ar ajuta foarte mult dacă le-ați spune prietenilor și cititorilor voștri despre toate aceste lucruri.

Citind proiectul pe care l-am înscris în competiție veți afla că tot ce s-a întâmplat în ultimele 3 luni ne-a inspirat și ne-a făcut să ne dorim să realizăm mai mult. Credem că, până la sfârșitul anului, putem să adunăm cu forțe proprii peste 1.100 de cărți, iar obținerea finanțării ar putea adăuga acestora cel puțin încă pe atâtea. De asemenea, implementarea unui blog colectiv pe un domeniu dedicat lui ar putea aduce un plus important activității de promovarea a Semnului SPRE carte.

Dar din dar se face carte.

Vă mulțumesc pentru implicarea din primele 3 luni de proiect și pentru sprijinul pe care îl veți acorda Semnului SPRE carte și de acum înainte.


Vești bune

logoTAS-a așternut praful peste blogul meu.  Și asta pentru că ultima săptămână nu mi-a fost chiar ușoară. M-am împărțit cum am putut între obligațiile de la ambele joburi, am mânuit cu simț de răspundere cârpa de praf și mopul și m-am concentrat cât am putut eu de bine asupra unei întreprinderi despre care vă voi povesti astăzi.

Mulți dintre voi m-ați auzit pronunțând de câteva ori “Țara lui Andrei” și anunțându-mi intenția de a înscrie Semn SPRE carte în această competiție de idei. Ei bine, am scris proiectul, am făcut toate demersurile necesare și astăzi am primit confirmarea că el a fost acceptat în concurs.

Read More