Nu am scris des, aici pe blog, despre subiecte la ordinea zilei, care țin capul de afiș al jurnalelor de știri. Și asta nu pentru că nu prea mă uit la televizor. Într-un fel sau altul sunt conectată la lucrurile care se întâmplă în jurul meu și nu trec nepăsătoare pe lângă ele. Am considerat însă că este prea mult să mai vin și eu cu articole care au ca subiect întâmplări care deja au fost mult prea dezbătute. Astă seară însă, s-a întâmplat, să-mi ajungă la urechi un fel de jurnal al presei. Pe domnul care citea din gazete, l-am mai auzit și cu alte prilejuri. Și nu sunt chiar o fană a stilului lui. Mi-a atras atenția, de data aceasta, doar pentru că a comentat cu aplomb și foarte relaxat, victoria Simonei Halep. Susținând că până la urma urmei, n-a făcut nicio brânză fata asta și că victoria ei nici măcar nu reprezintă mare lucru în contextul tenisului actual. Alo, domnu’! O victorie este totuși o victorie și 500.000 de euro parcă nu sunt chiar 2 lei. Ascultând toată demonstrația care o desființa pe sportivă, am devenit fără să vreau atentă. Și discuția a ajuns, căci nici nu s-ar fi putut altfel, la eleva care a fugit de acasă. Aici omul a reușit să-mi zgârâie și mai tare timpanul. Ce dramă, care dramă, doar o știre umflată de jurnaliști. Trecând peste faptul că și domnia sa este jurnalist și că a exploatat subiectul cum s-a priceput mai bine, probabil tot întru dobândire de raiting, și declarându-mă de aceeași părere cu el referitor la felul în care a fost prezentat subiectul (cu multe speculații și cu ajutorul unor “specialiști” cam ne la locul lor), cu inducerea ideii de falsidramă nu pot fi de acord. Oricâte speculații s-ar fi făcut și oricâte informații contradictorii am auzit, faptul că un copil fuge de acasă reprezintă o problemă. Și o dramă. În primul rând a acelui pui de om.

Read more

Pe foarte multe bloguri cititorii sunt întrebați care este, din punctul lor de vedere, cuvântul anului 2014. Undeva am răspuns sănătate, altundeva încredere, astăzi, aici, voi spune implicare.

Nu sunt inconsecventă, dar nu pot rezuma dorințele pentru anul 2014 la un singur cuvânt. Nu am uitat că am declarat, aici pe blog, că nu am o listă de dorințe frumos scrisă pe o foaie (fie ea și virtuală) de hârtie. Dar după o destul de lungă și necesară vacanță, se cuvine să încep să ies din amorțire. Și să creionez, unul câte unul, planuri. Acest articol îi este dedicat unui astfel de plan, întâiul din acest an. Dar mai înainte de a vă povesti despre el, este nevoie de puțină istorie.

Read more