Minus un grad și o zi aproape însorită. Așa a fost ziua mea de astăzi. Doar ici-colo câte un petec de nea din care se ițește însă iarba. Verde. În tot acest timp, într-un alt capăt de țară, un strat gros de zăpadă s-a așternut cu generozitate și ajutat de viscol a ajuns până la streșinile caselor. Și este frig de îngheață și pietrele. Copii n-au mers la școală, unii șoferi au stat captivi în nămeți ore în șir, există localități în care oamenii au fost salvați doar de șenilă. Clasica roată nu a făcut față, iar plugurile s-au împotmolit și ele. Iarnă grea, vor spune toți cei care trăiesc această realitate. Primăvară timpurie spun eu. Și realizez, încă o dată, cât adevăr se ascunde într-o vorbă (care nu-mi aparține, doar am împrumutat-o) pe care o spun adesea. Depinde din ce sistem de referință privești lucrurile.

Ceea ce ați citit mai sus este doar o simplă introducere. Menită să introducă în scenă sintagma sistem de referință. Căci despre așa ceva vă propun să povestim, fără să încerc să vă expun o lecție de fizică și să vă vorbesc despre ansambluri rigide de puncte din spațiu față de care se raportează poziția unor corpuri în mișcare.  Sistemele de referință care mă interesează, de această dată, sunt cele care ne poziționează într-un fel sau altul față de anumite evenimente. Trecute sau contemporane.

Read More