De câteva săptămâni încoace vineri înseamnă ziua în care recomand(ăm) articole. Dar despre asta puțin mai târziu. Scriind prima propoziție mi-a trecut prin minte că atunci când rostesc cuvântul vineri îl pot lega și de alte lucruri. Ia să facem un exercițiu și să vedem pe unde pot zbura gândurile mele acum. 
La Robinson Crusoe. Și la loialul său slujitor, Vineri. Vă mai aduceți aminte de el? Salvat din mâinile canibalilor, tânărul de culoare nu devine doar servitorul omului alb. El îi este și prieten, căci altfel cum ar putea supraviețui doi oameni, singuri, în mijlocul oceanului?
La Sfânta Vineri. Personaj din mitologia românească, întruchipat de o văduvă rea care bântuie casele și împiedică gospodinele să-și facă treburile în această zi, pe care o consideră a ei. O fi o adaptare locală a Venerei? Se zice că da, căci ea are și o “față” bună. Protejează păsările și animalele, femeile și călătorii.
La vinerea neagră. Celebra zi în care ne înghesuim să facem cumpărături și în care mai toate site-urile pe care dorim să le vizităm sunt căzute. V-ați întrebat, vreodată, de ce neagră când e de bine pentru toți cei care apucă să beneficieze de reduceri? Pentru că are legătura cu prima criză financiară din Statele Unite și pentru că doar în ziua cu astfel de vânzări în scriptele contabililor apăreau cifre scrise cu negru. Adică rezultate pozitive (cele cu roșu indicând pierderea). Varianta pesimistă a acestui nume este că în ziua cu pricina, datorită mulțimii care mergea la cumpărături, aveau loc accidente și acte de violență.
La un film. Vineri 13. Nu-l recomand. Este horror. Este despre niște adolescenți care redeschid o tabără abandonată și despre un criminal misterios. M-am referit la un film din 1980, căci, înțeleg, că ar exista și unul mai nou, însă la fel de horror.
La o carte. Viața începe vineri. Nu mai țin minte cine a scris-o și nici nu am chef să caut, dar îmi amintesc că este o carte polițistă (cu autor român) a cărei acțiune se petrece undeva la începutul secolului trecut.
La o superstiție. Vineri 13. Cred că o cunoașteți cu toții. Și că am putea broda pe marginea subiectului pagini întregi. Nu o să fac asta. Spun doar că unii îi găsesc originea nefastă la începutul primului mileniu, poziționând ziua crucificării într-o zi de 13, care a căzut vineri. Alții o aduc mult mai aproape de noi și o leagă de un speculator de bursă care, pe la 1907, a publicat chiar și o carte cu acest titlu. Și interpretările pe marginea subiectului nu se opresc aici.
Weekend. Dacă până acum se prea poate să vă fi plictisit, acum sunt convinsă că deja aveți un zâmbet uriaș pe față.
Dar să nu uit de ce am început să scriu. Articolele pe care le recomand săptămâna aceasta sunt:
Păpușarii. Articolul Irealiei are de toate, pentru că ea știe să amestece cuvintele, să le întoarcă, să le mângâie, să le ascundă printre îndoieli și întrebări. Poate de aceea, la o a doua lectură, am rămas și eu și eu puțin în ceață. Dacă la prima mi s-a părut evident că ar fi vorba despre părinți și copii (sau 1 iunie, data publicării, să mă fi dus cu gândul la asta?), la cea de a doua, pierzându-mă (și) prin păienjenișul comentariilor, am avut o altă senzație. Părinți și copii? Adulți aflați într-o relație (indiferent de felul acesteia)? Amândouă variantele? Un articol bun este unul care te îndeamnă să gândești. Am gândit… dar încă nu sunt sigură că am răspunsul corect. Irealia, help me!
Hai să-ți spun ce m-a durut este un articol care nu poate fi povestit. “Nu m-au durut rănile făcute de alţii, ci sarea pe care voi aţi presărat-o peste.” este concluzia lui. Durerile pe care ni le provoacă alții pot fi durerile pe care, la rândul nostru, noi le provocăm celor care ne sunt în preajmă. De citit și apoi de reflectat. Aceasta cred că este invitația pe care o face Alina tuturor celor care citesc rândurile ei și sper că nu greșesc spunând acest lucru.
Vis cu poartă, posibil stelară. Vax albina a visat așa. Apoi a povestit strania sa aventură și și-a invitat cititorii să se transpună în situația de a trece de ușa în spatele căreia se deschide o altă lume. Cât curaj ai avea și ce bagaje ai lua cu tine? Eu m-am decis, pe moment, că nu aș fi prea curajoasă și că dacă, prin absurd, s-ar întâmpla vreo minune, m-aș gândi să nu uit, în lumea asta, țigările și bricheta. Lipsă de imaginație sau dependență? Noroc că nu a fost decât un exercițiu de imaginație, căci se pare că uneori îmi lipsește latura practică.
Zece idei de bloguri de succes. Care îi aparțin lui Lotus. Articolul e vechi, dar grație Facebook eu l-am descoperit doar acum. Scris cu umor și ironie, articolul cu cele 10 idei are “valoare terapeutică” (citat din răspunsul la un comentariu). Pentru cine știe să citească printre rânduri. Iar încurajarea de la finalul articolului este genială: “orice se poate atunci când mai ales este posibil”.
Update
Anca are o problemă cu ceasul. Sau ceasul are o problemă cu ea, încă nu îmi este foarte clar. Căci dacă nu știați, dimineața la ora aproximativ 8, am ne-am treabă, port o conversație cu copilul meu. La telefon. Eu întreb, el răspunde. Și există două posibilități. Fie debordează de politețe și cuvinte meșteșugit așezate în propoziții, fie mârâie la mine amenințător. Ambele ipostaze trădează aceeași stare de fapt, vorbește cu mine, dar încă doarme. Marele secret este că… așchia nu sare departe de trunchi.
Atât pentru astăzi. Dacă nu ar fi așa de dimineață v-aș ura deja weekend fain!
(Inițiatorul acestui tip de articole este Blogatu)
Ieri a fost o zi ciudată. Nu am avut chef de scris și nici de citit bloguri. Chiar și cartea din poșetă a rămas, acolo, uitată. Cu toate acestea, dimineață, când am plecat la muncă, am avut senzația că afară este deja primăvară și că totul începe să renască. Deși urmele ploii din ajun erau ușor înghețate, eu am avut, pentru prima dată în acest an (și poate prea devreme) sentimentul că se schimbă deja anotimpul în care ne aflăm. 
