Semne bune

Așa cum mi-am propus când am publicat Mecanismul de desfășurare al proiectului Semn SPRE carte, vin cu articolul care va deschide cea de-a doua săptămână de promovare a acestei campanii. Care a împlinit deja o lună. Ce s-a întâmplat de la ultima mea postare pe această temă? Numărul cărților donate a ajuns la 225 din care 160 au ajuns deja sau sunt pe drum spre viitorii beneficiari. Asta dacă nu punem la socoteală cele 4 cutii cu cărți trimise de Diana. Încă nu am reușit să le sortez pe toate și să le găsesc proprietari. Multe dintre ele nu sunt potrivite grupului țintă și deci vor ajunge la o bibliotecă. Sper să am în curând un răspuns concret în această privința. Pe pagina dedicată acestei acțiuni v-am ținut la curent în legătură cu toate volumele primite și ați aflat și de unde au venit. Nu voi insista asupra acestui aspect (în plus, există după cum știți și un document cu situația la zi). Vreau însă să vă povestesc care au fost acțiunile concrete ale mesagerilor cuvântului scris.

- Iuliana ne-a adus-o aproape pe Doina Liliana Pârvulescu. Ea este profesoară undeva în Buzău și face naveta între trei școli. Copiii cărora le este profesoară sunt în clasele V-VIII și, mi-a spus ea, singurele cărți pe care le-au primit vreodată sunt cele de la școală. Altcineva nu le-a cumpărat niciodată asemenea lucruri. Iuliana ne va povesti în zilele care urmează mai multe lucruri despre cum au fost primite primele volume ajunse acolo. Spun primele pentru că le-am pregătit încă un pachet, mult mai voluminos decât primul.

- Alexandra, da Alexandra despre care vă tot povestesc, fata care urcă munții cu tricolorul în rucsac și cu România în suflet, a fost și ea mesagerul nostru.  Acum ceva vreme s-a gândit că ar fi bine să aibă un învățăcel într-ale cuceritului culmilor celor mai înalte. O fetiță de 8 ani. Împreună au urcat pe vârful Gugu (2.291 m). Dar pentru Alexandra performanța sportivă nu este totul. Elevă model fiind, a hotărât că trebuie ca mica ei tovarășă să prindă și drag de carte.

- Loredana a fost cea care a dat startul acestei campanii. A dăruit cele opt cărți primite de la mine și și-a propus să adune ea, prin forțe proprii, încă 16. A adunat 19. Pentru că și-a dorit să pună bazele unei mici biblioteci într-o casă de tip familial din apropiere de Baia Mare, unde trăiesc 10 copii.

- Simona este colega mea de birou. Deși este foarte discretă, eu știu că ea împreună cu familia ei s-au implicat în ajutorarea multor oameni aflați în situații foarte grele. I-am propus să facă un dar de carte din partea noastră și a răspuns da imediat. Beneficiarii sunt 4 copii dintr-o familie nevoiașă dintr-un sat de undeva de lângă Timișoara (unde Simona face săptămânal naveta). Le-a spus acestora că urmează să le aducă cărți și, impresionant pentru mine, vineri, fetița cea mai mare i-a dat un SMS. Vă rog să nu uitați să ne aduceți cărțile. Mi-a crescut sufletul.

Pe Dana ați găsit-o de multe ori printre comentatorii de pe acest blog. Ea mi-a povestit despre Casa pentru cultură din Vârvor. Care de fapt este casa unei doamne care, după ce a ieșit la pensie, s-a gândit că voluntariatul este tot ce i s-ar potrivi mai bine. Și a decis să se ocupe de un grup de copii din mediu rural, cei mai mulți rămași în grija unor oameni în vârstă pentru că părinții sunt plecați prin lume la muncă. Nu toți acești copii citesc. Pentru cei care îndrăgesc lectura am trimis deja cărți. Sperând că și ceilalți vor deveni curioși și le vor urma exemplul.

Tatiana vă este cunoscută tot ca și comentator pe Anotimpuri. Ea a ales șase cărți și le-a dăruit Andreei Pulpea, o eleva din clasa a IX-a a unui liceu din Câmpulung. Mai multe amănunte poate ne dă chiar ea.

Numele Daniela Bojincă nu știu dacă vă spune prea multe. Pishky însă cred că vă este familiar. Ea a povestit colegilor de liceu despre Semnul SPRE carte și au hotărât, împreună, că și ei pot face ceva. Adică să strângă cărți și să le dea copiilor cu care viața nu a fost prea darnică. Pentru a-i încuraja și a marca un punct zero al acțiunii lor, astăzi pleacă un pachet și către ea.

Toate cărțile cu multe poze și foarte colorate pe care le-am primit au mers la Roxana și la Centrul de educație incluzivă la care ea lucrează. Acei copii au mare nevoie de ele, iar Roxana, nu o dată, a cumpărat cărți din banii personali și le-a dus la școală. Rezultatele sunt spectaculoase. Copiii înger, pe care mulți îi consideră pierduți pentru societate, vor juca în curând, la Timișoara, Micul prinț. Și dacă nu știați, piesa este regizată de un regizor adevărat. Unul care lucrează la Teatrul din Deva și care nu a stat pe gânduri și s-a alăturat acestei activități.

Vestea cea bună a zilei de ieri a venit de la Editura All. Adela Râpeanu m-a anunțat că vor să sprijine această campanie și deja am și stabilit câteva lucruri concrete. Drumul spre această colaborare a fost netezit de Kadia, care, de acolo de departe, a spus prezent din prima clipă campaniei noastre. Vă voi povesti la momentul potrivit despre tot sprijinul pe care îl vom primi. Acum voi aminti doar cazul unei fete de clasa a XII-a, elevă de excepție, provenind dintr-o familie fără niciun venit. Am aflat despre ea de la Rotary Club Deva, cei care au sprijinit-o, nu o dată. Editura All va fi cea care va pregăti un dar de carte pentru acest, încă, copil. Dar eu mai am încă o dorință. Ca această fată să primească și una din cărțile foarte la modă și pe care și-o doresc mulți dintre cei de vârsta ei. Jocurile foamei. Cele trei volume sunt destul de costisitoare. Dar poate reușim, cumpărând câte unul, să le adunăm pe toate la un loc. Ce ziceți?

La final vă reamintesc că, așa cum am mai discutat, am nevoie de sprijinul vostru pentru promovarea acestui proiect. Luna aceasta o vom face în perioada 20-26 februarie. Provocarea pentru această lună vine de la Anca. Care ne invită să ne imaginăm o întâlnire dintre două personaje literare. Până aici nimic neobișnuit. Dar ce ați zice dacă aceste personaje ar fi din cărți diferite? Ce și-ar povesti ele la acea întâlnire? Ar găsi un limbaj comun? Ar rezona unul cu altul? S-ar urî sau s-ar îndrăgosti? Și-ar mai dori să se întâlnească și altă dată?  Evident tema nu este obligatorie. Orice alt mod de popularizare este bine venit și apreciat corespunzător. La fel și orice propunere de temă pentru luna viitoare.

Vă mulțumesc tuturor!

- Mecanismul de desfășure se află aici

- Pagina de Facebook a proiectului: facebook.com/Semn.SPRE.Carte

- Grupul de pe Facebook: https://www.facebook.com/groups/semnsprecarte

- Situația cărților primite si trimise spre viitorii beneficiari: http://atshort.com/carti

- Fotografii găsiți în articolul Ce frumoasă ești

Nu uitați să vă înscrieți în tabel. Luna trecută s-au înscris 21 de articole. Fără să fie singurele care au vorbit despre proiect. Pe multe bloguri au apărut articole de promovare încă dinaintea startului oficial.