Ieri, în prima zi a anului, am decretat zi de lene generală. Nici iarba nu a crescut (nici nu ar fi avut cum, am scos nasul afară din casă aseară și m-a întâmpinat un ger de crăpau și pietrele).
Mi-am început cu adevărat noul an abia astăzi. Cu o ușoară tristețe, așa ca de ultima zi de vacanță. Și cu un film vechi si fain – Out of Africa (1985). Îl recomand.
Am frunzărit câteva ziare (ceva tabloide, roșesc și recunosc). Aceleași povești ce se cuvin despre un nou început: câte salvări, câți polițiști, câți au băut sau au mâncat peste măsură, cât gunoi a rămas în piețe după ce petrecerile s-au spart, care vedetă unde a petrecut/cântat și cu ce s-a îmbrăcat. Poate doar o știre care să le învioreze pe toate celelalte (statistici prăfuite doar cu cifre schimbate): 600 de bravi români care și-au văzut așteptările înșelate în noaptea de Revelion s-au războit (la propriu) cu personalul unui local. Acuma, nu vreau sa caut scuze pentru organizatori, dar nici nu pot să nu zâmbesc imaginându-mi domni cu papion porniți la atac înarmați cu polonice și doamne elegante, mirosind a Chanel, făcând sandvișuri în bucătăria despre care tot ele spun că e insalubră, așa ca să mai recupereze ceva din pagubă.
Apoi… retrospective … Cine cu cine s-a măritat, cine de cine s-a despărțit, cine ce gafe a făcut… și cel mai important cine și-a pus silicoane (eh fără să știu asta chiar nu puteam să trăiesc, mai ales că citesc, ca 2012 a fost “anul silicoanelor”).
Cireașa de pe tort este fără îndoială partea cu previziunile. După marele fâs cu apocalipsa mayașă văd că ni se servesc “apocalipse” mai mici. Cutremure, foamete, jocuri de culise, răsturnări de situații, explozii solare. Mă bucur totuși să aflu că laptele de capră se va vinde cu mare succes și că, deși lumea va fi puțin mai proastă ca acum, aproape toți își vor îndeplini “visele” (mai ales că mi-o spune “O PERSOANE CU UN IQ FOARTE MARE.STIU MULTE CE ALTI NU STIU. STIU SI CE NU AM INVATAT INCA” – am citat).
Cam asa arată “revista presei” de astăzi. O să îi las pe prezicători în clubul lor “select” și mai repede o să îi dau crezare lui Murphi. Predicțiile sunt dificile, mai ales atunci când vorbim despre viitor.
Cât despre rezoluțiile mele de început de an (ciudat cuvânt rezoluție ăsta), o să îmi exprim mai degrabă o singură dorință: să fim sănătosi. Restul le-om mai aranja și pe parcurs.
La mulți ani!
[...] Scriam pe 2 ianuarie că am început anul fără să îmi fac planuri. Nici măcar planuri de vacanță. Cochetasem cândva în toamnă cu ideea de a vizita Pariul. Am constatat însă că nu mă pot duce acolo în luna martie. Și mi-a scăzut brusc entuziasmul. Mi-ar fi plăcut atunci pentru că aș fi putut face o bucurie cuiva drag. Și cum ideea asta prinsese deja rădăcini adânci la mine în minte, fără nicio părere de rău, am renunțat. [...]