Un articol postat de Redsky pe blogul ei m-a determinat să fac cercetări despre o carte și o poveste. Nu știam nimic despre ele, iar lucrurile pe care le-am găsit pe vastul internet au ridicat curiozitatea mea la cote maxime. Și cum Anca T. se oferea să expedieze cartea oricui o dorește, nu am ezitat nicio clipă să o cer.
Vând kilometri de Mihai Barbu ar putea fi rezumată doar în câteva cifre: 21.000 de kilometri, 4 luni, 13 țări, peste 500 de imagini, 476 de pagini, 43 de scrisori. Dincolo de ele, un om și motocicleta lui și o aventură impresionantă.
Temerarul călător și-a pregătit timp de doi ani excursia spre Mongolia. Dar cum banii pentru o asemenea întreprindere nu sunt niciodată destui, a îmbrățișat ideea, oarecum nebunească, a fratelui său și a vândut traseul. Cum? Destul de simplu. A împărțit drumul în segmente de câte 500 de kilometri și i-a oferit pe un forum de motocicliști, contra sumei de 50 de euro. Cumpărătorul urma să primească povestea și imaginile de pe acea bucată din traseu, o pietricică culeasă de acolo, un abțibild personalizat cu numele său pe parbrizul motocicletei lui Mihai și bineînțeles o chitanță. Una pe care scria simplu am kilometri. Oferta s-a epuizat în două săptămâni și datorită unui prieten întârziat cele 42 de segmente au devenit 43.
Cartea și imaginile sunt incredibile, iar aventurile descrise neobișnuite. Este despre locuri și oameni, despre curaj, despre prieteni și despre un vis împlinit.
Revenind la începutul articolului, felul în care am ajuns să o citesc este și el interesant. Adrian Ciuboraru a dăruit cartea lui Tudor, iar de la el aceasta a început să circule din om în om, în încercarea de a străbate un drum cât mai lung. Traseul pe care l-a parcurs până acum arată cam așa:
(Tudor – Pato – Carmen – D-Petre – Vienela – Doru – Redsky – Sonia)
Google map îmi spune că sunt 2.378 de kilometri. Sper că nu greșesc împreună cu el.
Spuneam în titlu că este… o carte grea. M-am referit la proprietățile ei fizice. 
Fascinată de poveste (mai ales că este cunoscut visul meu de a ajunge o dată în Rusia) am cărat-o, o săptămână întreagă, în poșetă, ca să pot să o citesc în autobuz, în drumul meu către casă. Altfel, este o lectură plăcută, pozele fantastice, iar lumea descrisă este una neobișnuită și plină de surprize. Și aș mai adăuga ceva, Doyle (motocicleta la fel de temerară ca și stăpânul său) are număr de Hunedoara. Mihai fiind de loc din Petrila.
Și rețeta care e, dacă există vreuna? A, e simplă. Odată ce-ai făcut rost de dramul de curaj, ești ca și plecat. Apoi devine și mai simplu. Trebuie să ai răbdare, să oprești des, să cunoști oamenii, să faci cu mâna, să te lași depășit, să zâmbești mult, să nu te grăbești, să vezi, să simți, să te uiți înapoi, să ai încredere, să știi, să afli, să nu-ți fie rușine să plângi, să nu încetezi să te minunezi și, mai presus de toate, să iubești. La fel ca în viață?
Dorește cineva cartea? Eu sper că da!
29
Apr
2013
O carte… grea
Si eu o vreau. Cum procedez?
Tatiana, îmi pare rău, ar fi trebuit să ai blog ca să o poți da mai departe. Îți mulțumesc pentru interes.
Ca să punem “semnătura analfabeţilor” pe hartă, mai trebuie s-ajungă în Moldova şi în Oltenia. Poate o vrea Isabela…?
Acum știi ca ai fost rău. Oltenia o poți considera deja de hartă. Asta daca iei în calcul locul unde m-am născut.
Zău că n-am făst rău, doar chior!
Ziceam să fac un X (nu aşa se semnau pe vremuri analfabeţii?) pe hartă, da’ acu’ că mă uit mai bine, iese un cerc mai degrabă, dac-o plimbi pe la Isabela şi pe la Loredana.
De la macu’ din baigli mi se trage – am păţit şi io ca Puiu Călinescu în “B.D. la munte şi la mare”.
Astăzi îmi scapă subtilitățile. Am trecut pe pilot automat, că fac curățenie generală. Cartea e faină, ți-o spun eu, cea nu mare amatoare de cărți de călătorii. Dar no, de gustibus… În altă ordine de idei… atenție la mac. Cine știe ce efecte mai are.
Prea le dau şi eu cotite de multe ori!
Am mai văzut şi în alte părţi vorbindu-se de ea (am uitat unde, dar nu-i de mirare pentru mine), aşa că nici nu mă gîndesc să te contrazic în legătură cu valoarea conţinutului ei.
Mi-ar fi plăcut şi mie s-o pot citi, aşa, teoretic vorbind, însă cum n-am nici timp, nici ochi şi nici mijloace s-o trimit mai departe, prefer să fac un pas înapoi şi să las pe altcineva mai dornic şi mai “în puteri”.
Lectură plăcută oricui va avea şansa, iar ţie… spor la treabă şi atenţie la îmbinările elastice!
Mac-mac! 
din punctul de vedere al locului nasterii, a fost de 2ori in moldova, se pare
Bine ai revenit din călătoriile tale.
Si eu, si eu vreau cartea!
Pentru că ești prima persoană cu blog care o cere, cartea va ajunge la tine. Aștept adresa unde să o expediez mâine. (adispatariu@gmail.com)
Mă bucur că ți-a stârnit curiozitatea.
Ioi, nu ma asteptam, ce noroc! Chiar sunt aventuriera in sufletul meu si nu prea am modele de inspiratie!
Sarumana trimit acum mail!
Mâine o trimit. Nu știu când va ajunge, că este și unu mai muncitoresc când nu mișcă nimic… La mine a venit de la Timișoara în nepermis de mult timp. Pe săptămâna viitoare, cel mai târziu o ai. De abia aștept impresiile tale. Poate lași pițiponceala și treci la motocicletă. Că tot ziceai ceva de rock. Atunci să vezi carte…
Pitipongeala e o chestie periodica, ciclica. Tot eu raman, sub straturile de fard si pe sub minijupa. Imi prinde bine la psihic, dar nu as putea ramane intr-o singura stare toata viata. Adica trec la altceva. Motocicleta….sa stii ca suna interesant, dar si periculos si destul de scump, din cate am auzit.
Eu nici nu mă aștept să treci la fapte. Îmi plac însă de mor articolele alea de pe blog. Cred că și din chestia cu motocicleta ar ieși ceva fain.
[...] Adelina, Cuvânta, Lili3d, Luka, Sârbu Călin, Oana Radu, Alin Ropan (comentariu via Facebook), Sonia (câștigătoare a premiului al II-lea, felicitări încă o dată ! ), Călin, Nespusdemult, [...]
Ce figura e si Cuvanta! Cand a fost cartea la mine am intrebat cine o vrea si nu a raspuns decat Doru. Mult mai tarziu mi-a spus Redsky ca ar vrea si ea sa o citeasca.
Am carat si eu cartea dupa mine, chiar si cand am fost cu bloggerii ploiesteni la Brebu, cu gandul sa ii intreb daca o vor, ca tot era cartea in Ploiesti. Am uitat de cand am coborat din masina… :))
Cred că a vrut Cuvânta să facă mai mulți kilometri cartea. A reușit.
Mihai, esti unul dintre acei multi oameni frumosi, prin spiritul lor, prin felul lor de a fi si a face fapte.
David, fiul meu este de cateva zile cu Vand kilometri in mana si, in paralel cu ceea ce are de facut pt. BAC, o citeste cu zambetul pe buze, cu drag si admiratie pt.tine. Seara cand ajung acasa, cartea este a mea !
“Aventură nu-i să te urci pe un yacht supra-elegant și să faci înconjurul lumii; aventură (și romantism) este să-ți rodești viața care ți-a picat acolo unde te-ai născut din întâmplare și-n condițiile date.” – Nicolae Steinhardt.
Iti multumim Mihai ca te-am intalnit !