Titlul articolului vă va duce cu gândul, probabil, la recent (aproape) încheiata competiție “Idei din Țara lui Andrei”. Sunteți pe aproape, deși nu acesta este subiectul articolului. Concursul pe care l-am amintit, și mai ales unele reacții care au apărut în timpul și după finalul lui, m-a făcut să reflectez la participarea unora dintre noi la multitudinea de competiții on line, mai mici sau mai mari, cu mize serioase sau premii aproape simbolice. Despre încercarea “Semnului SPRE carte” de a obține o finanțare și despre ce a însemnat acest lucru pentru mine și pentru cei care mi-au fost alături voi vorbi cândva după 13 iunie, când lucrurile vor fi clare, până atunci m-am gândit însă să creionez un “decalog” al participantului la concursuri. Unul destul de subiectiv, căci poate nu îmi veți da dreptate mereu, inspirat din toate concursurile la care am participat până acum și după care am de gând să mă ghidez de fiecare dată când voi mai participa la o întreprindere de acest gen.
- Nu te înscrie într-o competiție decât dacă este una potrivită pentru tine. Oricât de tentant ar fi un premiu, dacă nu rezonezi 100% cu tema impusă s-ar putea ca rezolvarea cerințelor să devină o povară și modul în care le rezolvi mai mult decât nesatisfăcător. Pentru cei care “dau note”, dar și pentru tine.
- Pregătește-te temeinic. Fie că trebuie să scrii un articol sau un proiect, nu face acest lucru fără ca mai înainte să îți creionezi un plan, să te documentezi și să structurezi informația necesară astfel încât să fie cât mai accesibilă și să îți fie foarte clar ce ai de făcut.
- Răspunde tuturor cerințelor impuse de organizator, chiar dacă unele ți se par inutile. Încadrează-te în numărul de caractere indicat, pune link-urile solicitate și nu uita niciunul dintre punctele la care trebuie să răspunzi. Pentru asta citește fiecare punct de 10 ori dacă este necesar și bifează pe o hârtie îndeplinirea lui.
- Înarmează-te cu o atitudine de câștigător, doar crezând din tot sufletul că ai șanse reale de câștig vei putea să dai tot ce este mai bun.
- Respecta-ți contracandidații. Este posibil să nu abordați competiția la fel, ba să aveți chiar opinii divergente, dar acceptă că nu toți oamenii sunt la fel și că nimeni, nici chiar tu, nu are în buzunarul de la piept adevărul unic și care nu poate fi contestat. Nu trebuie să fim de acord unii cu ceilalți pentru a ne respecta.
- Lucrează în echipă acolo unde se poate acest lucru. Analizând mai multe idei, cu siguranță se va naște una mai cuprinzătoare și cu șanse de reușită mai mari. Acordă credit echipei tale, respectă-i munca și implicarea și nu îți asuma toate meritele.
- Găsește susținători. Este mult mai ușor “să duci” un concurs dacă știi că de pe margine oamenii te încurajează și indiferent cum se materializează sprijinul lor, cât de mare sau de mic este, apreciază-l. Faptul că nu ești singur într-o competiție contează extrem de mult și, uneori, doar și o vorbă bună face lucrurile să fie mult mai ușoare și emoțiile mai suportabile.
- Nu striga “hoții” după ce rezultatele finale s-au afișat. Dacă nu te numeri printre câștigători nu-ți vărsa amarul pe cei care au jurizat sau pe ceilalți competitori. Participarea la un concurs înseamnă să accepți din start că s-ar putea să câștigi sau să pierzi, iar dacă ai îndoieli asupra statutului care ți-a fost atribuit, întreabă politicos de ce s-a întâmplat așa. Acuzele și cuvintele urâte nu-ți fac cinste și, în plus, îngreunează calea spre dialog și eventuale clarificări.
- Nu-ți agăța înfrângerea la gât ca pe o piatră de moară. Un concurs înseamnă învinși și învingători, iar criteriile de departajare pot fi uneori subiective (exceptând competițiile de științe exacte unde calculul matematic sau Legea lui Newton sunt tot aceleași de sute de ani sau cele sportive la care totul se măsoară în secunde sau milimetri). Este posibil ca doar de data aceasta să nu fi fost tu cel mai bun și o viitoare participare să îți aducă cununa de lauri.
- Nu transforma înfrângerea în victorie. Da, e adevărat că un concurs înseamnă că ai învățat multe lucruri și că ai obținut tot felul de beneficii colaterale. Dar dacă nu ești pe podium, nu te considera și tu învingător, pentru că dacă ierarhia chiar nu contează, data viitoare nu vei mai avea aceeași determinare să participi și să câștigi. S-ar putea să spui că “merge și așa” și această mult prea românească expresie mi se pare foarte păgubitoare.
Aparent fără nicio legătură cu subiectul vă invit să priviți un film:
Vineri am fost în sală la acest spectacol. Nu am fotografii pentru că am fost rugați să nu folosim camerele foto pentru a nu-i incomoda pe micii artiști. O să caracterizez ce s-a întâmplat acolo printr-un singur cuvânt: emoție. A fost un spectacol adevărat, cu o ținută artistică greu de imaginat și al cărui final a fost scăldat în lacrimile celor de pe scenă și ale spectatorilor. Și care ne-a oferit o lecție: cea mai importantă competiție este cea cu tine însuți și dacă crezi în șansa ta și ești dispus să investești multă muncă, cu siguranță vei fi un mare câștigător.
La mulți ani copii de ziua voastră! La mulți ani dascălilor voștri care nu au uitat că și ei au fost cândva copii!
concursuri, lecții de viață, Micul Prinț
Orice experinţă, nouă experienţă – chiar şi eşecul – este un pas înainte. Nu ştiu dacă pasul-victorie sau doar pasul, cert e că eşecurile sunt un sac plin de învăţăminte. Şi asta o spun din practică, nu doat ca teorie pură. În rest… nu-mi plac regulile bătute-n cuie, consider că lumea e plină de excepţii de la reguli şi că taman în această diversitate de comportamente şi reacţii îi constă frumuseţea, “sacul cu invatamine” este cel neprevăzut, neaşteptat, cel ce deviază de la reguli, devierea e “calea”, creaţia. Am citit undeva pe net relativ la o nouă platfora de blogging ceva de genul “blogosfera e răsfirată, am creat această platforma pentru a-i da o unitate”. Mi s-a părut fix pe dos. Creativitatea se naşte din haos (şi poate că şi inversul e valabil dar nu asta e subiectul) regilile nu fac decât să indice o singură direcţie, ceea ce este restrictiv.
Un proverb, japonez cred, spune că dintr-un eșec înveți mai multe decât dintr-o victorie. Și, ca și tine, eu sunt de acord cu acest lucru. Trebuie doar să vei. Să-ți asumi sacul cu învățăminte, să îl treci în categoria câștiguri, dar să ai puterea să recunoști și înfrângerea.
Un concurs fără reguli, nu mai este concurs. E adevărat că din haos se naște creativitatea, dar lipsa regulilor ar face și mai discutabile rezultatele.
Până la urmă cred că ar fi bine să alegem cu mintea limpede în ce competiții vrem să intrăm.
Concusul ramane concurs, cu invingatori si invinsi. Astept rezultatul final pentru a trage linie. Am mai spus si alta data ca nu concurezi pentru a spune ca doar participarea conteaza. Trebuie sa-ti doresti si sa lupti pentru a castiga. Concluziile trase de tine sunt corecte. Poate ca data viitoare proiectul va fi mai bine conturat, mai bine expus intelegerii tuturor si mai ales, celor ce urmeaza sa-l analizeze. Ca noi credem in si il ducem mai departe este o realitate. Felicitari micilor actori si celor ce au facut posibila realizarea acestui spectacol.
Exact așa cred și eu, că atunci când tragi linie este corect să te evaluezi mai întâi pe tine și doar apoi pe cei care au jurizat sau au fost concurenți. Nu-ți este de niciun folos să arunci vina doar pe alții.
Cât despre micii artiști… ei m-au învățat încă o dată că oricâte bune intenții ai avea, singur nu ești decât un fir de praf pierdut în univers.
Se putea face mai mult? Asta doar juriul stie. Oricum cred ca proiectul a fost bine prezentat iar voi cei care ati lucrat la elaborarea proiectului, la conturarea lui, ati investit timp si energie si asta nu este putin. Noi sustinatorii colaterali nu am facut decat sa ne aratam increderea in proiect. Uneori si eu ma intreb care sunt criteriile pe baza carora sunt jurizate concursurile dar, oricate date ti s-ar pune la dispozitie tot nu vei ajunge la rezultatul anuntat. Dorinta de a castiga a fost, de “luptat” am luptat impreuna, nu avem ce regreta.
Unele dintre regulile pe care le-ai creionat aici se aplică nu doar participării la concursuri, ci sunt reguli după care ar trebui să ne conducem viaţa de zi cu zi. Până la urmă, viaţa e o competiţie în primul rând cu noi înşine.
Așa este, Carmen. Numai că folosim altă tactică atunci când este vorba de noi înșine. Devenim mai îngăduitori și iertăm mai ușor greșelile.
Ai marcat foarte realist ceea ce se întâmplă într-un concurs blogosferic şi nu numai.
Îmi pare rău că nu am putut face mai mult ! Şi tare mult mi-am dorit !
Ap punctat după priceperea mea, după cum văd eu lucrurile și, evident, subiectiv. Țara lui Andrei a fost doar punctul de plecare. Concluziile le-am tras după ce am văzut ce s-a întâmplat la finalul mai multor concursuri.
găseşte-ţi susţinătorii. iar când totul se termină, că ai câştigat sau au pierdut, ai fie cui să întorci spatele, fie cui să îi înfigi cuţite, după posibilităţi. acesta pare să fie un motto foarte la modă acum, dar mă abţin să comentez. este însă argumentul potrivit căruia am decis să mă retrag definitiv şi irevocabil în cuşca mea de cuvânt…
că unora li se pare mai puţin plăcut, asta este… au pierdut un fraier.
Într-o competiție, la război, în politică sau pur și simplu în viața de zi cu zi, există oameni care își uită alianțele. Din păcate. Este trist, dar eu cred că nu este o atitudine generală. Orice întâmplare de acest fel lasă un gust amar care rămâne mult timp.
Mda, si eu am ridicat o spranceana la punctul sustinatori. Nu stiu ce sa zic, oamenii sunt imprevizibili si deseori au motivatii pe care pur si simplu nu le intelegem…
Celelalte mi se par de bun simt, poate chiar de prea mult bun simt. Nu prea cred ca si Abisurile intr-o reteta si ma gandesc mereu la Zorba Grecul care tot facea saracul nu stiu ce constructie pe plaja, si ea cadea, si el iar il facea, si tot asa…
Poate am omis un punct. Nu-i judeca pe cei care nu te susțin. E limpede că nu ne putem “înrola” cu toții în toate “războaiele”. Motivele nici nu contează atâta vreme cât ne respectăm.