Articolul pe care l-am scris ieri și cele câteva reacții care au apărut după publicarea lui, m-au făcut să mă gândesc serios că, până la urmă, noi (cei care scriem) suntem singurii responsabili de atmosfera care se creează în jurul nostru. Și doar de puține ori apare câte un comentator care dorește, cu tot dinadinsul, să ne strice ploile și să ne distrugă “feng shui-ul”. Nu o să dau exemple. Există deja “clasici” în viață destul e cunoscuți ai acestor gen de scrieri. Cu alte cuvinte, (și) tonul face muzica.
Încep să cred că, de prea multe ori, uităm că blogul este un loc de refugiu și un loc de relaxare. Sau poate chiar colțul acela în care dorim să ne punem în ordine gândurile, înainte de a le da frâu liber. Și ne încrâncenăm sau ne plângem soarta. Orice, dar nimic care să ne aducă bucurie sau plăcere. Evident, un log ar trebui să fie un loc pe care să-l luăm în serios. Asta neînsemnând însă că trebuie să fim veșnic scrobiți și cu atitudine de oameni care au înghițit un băț. Poate nu ne plac multe din lucrurile care se petrec în jurul nostru și poate am vrea ca vocea noastră să ajute la o schimbare, dar oare trebuie întotdeauna să părem pe picior de război.
Astăzi mi-am amintit că în decembrie mi-am invitat cititorii la joacă. Am împodobit împreună un brad neconvențional și am scris povestea anului care tocmai se încheia. Cu ceva vreme înainte, participând la un concurs, am desenat o bibliotecă în care fiecare comentator a pus o carte. Au fost teme de joacă care au plăcut. Iar în spatele lor au stat lucruri foarte serioase.
Este benefic să transformăm blogul în loc de joacă? Aduce acest lucru vreun beneficiu pentru noi și pentru cei care ne citesc? Retoric, întreb. Răspunsul meu este DA la ambele întrebări.
Mărturisesc că joaca generată de mine nu a avut ca punct de plecare niciunul dintre lucrurile pe care le-am pomenit mai sus. Atunci am acționat doar datorită unui impuls de moment. Tot ceea ce scriu acum s-a născut din invitația la joacă a altor bloggeri.
Anca ne-a invitat astăzi să participăm la Adevăr sau provocare. Este un joc pe care eu nu l-am jucat în copilăria mea. Pentru că, pur și simplu, în zona mea și în vremurile acelea, nu era cunoscut. Poate de aceea am răspuns “prezent” fără să stau prea mult pe gânduri. Dar nu numai din acest motiv. Mi-a plăcut că inițiatoarea (și faceți vă rog abstracție de legătura dintre noi) este gata să răspundă oricărei provocări decente cu condiția ca cel care o lansează să aducă dovada că a făcut, în schimb, o faptă bună. Joacă? Da. Doar joacă? Nu. Categoric, nu.
Kadia a lansat CSI. Știu, lumea s-a cam săturat de concursuri, dar acesta este altfel. Indicii, fotografii și invitația de a descoperi titlul unei cărți și autorul lui. Mi-a plăcut acest exercițiu de logică și apelul la cultura generală a fiecăruia. Așa cum mi-a plăcut să descopăr și cărți noi, pe care nu le-am citit, dar care îmi fac serios cu ochiul. Astăzi a apărut ultima probă. Dar până în 31 ianuarie este încă destul timp pentru cei care vor dori să ghicească răspunsurile corecte. Doar joacă? Nu. Categoric, nu.
Despre Biblioteca bloggerului român, cea inițiată de Chinezu, știți probabil cei mai mulți dintre voi. Iar dacă nu ați aflat încă, tot până în 31 ianuarie mai aveți timp să alcătuiți top 10 cărți citite în 2013. Pare o joacă să aduni la un loc lecturile a peste 100 de bloggeri și este posibil ca unora să li se pară lipsit de sens. Eu zic că este un exercițiu bun. O să avem o bază de date foarte serioasă. Și cred că și o statistică interesantă. Doar joacă? Nu. Categoric, nu.
Am lăsat pentru final o joacă la care particip aproape săptămânal. Cea a clubului psi. O joacă cu și de cuvinte. Una care ascute condeiul, pune mintea la contribuție și, de multe ori, recunosc, te învață lucruri și sensuri noi. Doar joacă? Nu. Categoric, nu.
Jocuri și dincolo de ele lucruri serioase. Și rezultate pe măsură, zic eu. Ca să nu mai vorbim de o atitudine relaxată și de o interacțiune care ne face să fim mai apropiați, mai toleranți și mai puțin încruntați.
Tu cât de mult ești tentat să participi la astfel de jocuri? Dar să încerci să inițiezi unul nou?
30 thoughts on “Ne place joaca?”