Săptămâna care stă să se încheie, n-a fost una ușoară pentru mine. Așa se face că, o dată ajunsă acasă, după ce m-am rezolvat treburile casnice, am deschis televizorul ca să îmi mai liniștesc și eu creierii (aproape) varză. Fără să caut ceva anume. Poate informații despre starea vremii (că sunt navetistă și zăpada mă cam sperie), poate precizări despre noul cod fiscal (care m-a cam băgat î ceață), poate vreun film ușurel, cu happy end (că altceva nu eram în stare să procesez). Șoc și groază! Aproape peste tot, discuții despre Borcea. Poate nici nu aș fi știut cine e personajul dacă nu l-aș mai fi văzut protagonist în două momente memorabile: cea cu Tatăl AUTOSTIVUITORUL (în timp ce citea (subliniez) Crezul și ar fi trebuit să spună Tatăl Atotțiitorul) și o nunta (a lui, nu știu a câta) prea mult mediatizată când m-a șocat rochia miresei sale (o varză cu pretenții de zeci de mii de euro). În fine, nu despre prolificul domn vreau să vorbim. Alt lucru m-a șocat dincolo de toate poveștile cu mulții copii, amante, pușcărie și declarații belicoase ale doamnelor (?) aflate în război. Ce putea să fie mai rău decât asta? Vrăjitoarele!
Mi-a crăpat capul, pe cuvânt! Mă doare mintea! Într-o seară, la două posturi de televiziune, simultan, vrăjitoarele erau în prim plan. Că vrăji, magie albă, magie neagră… n-am stat să ascult. M-am întrebat însă, cum se face, că tu televiziune care ai pretenția că mă informezi (sau după caz îmi oferi emisiuni de divertisment care ar trebui să mă distreze sau să mă relaxeze), după ce mă bombardezi cu sfințiri și canonizări, mă înnebunești cu horoscoape și vrăjitoare. Și uneori mai bagi și câte o exorcizare. Nu ți se pare că amesteci tendințele?
Îmi veți spune (poate) că greșesc uitându-mă (uneori) la televizor. Aveți și nu aveți dreptate. Ceea ce eu aș putea ignora există totuși. Și este hrană spirituală pentru mulți dintre noi.
Altfel, vă urez weekend fain. Și mă pregătesc să plec la muncă. După ce, preventiv, iau un Ibuprofen. 
Nu cred că s-a inventat încă vraja care să-mi aducă bani în timp ce eu stau liniștită acasă. Sau n-oi fi căutat eu bine?
8 thoughts on “Mă doare mintea :)”