Am citit ieri la Nebuloasa un articol care mi s-a lipit de suflet și mă grăbesc să împrumut nu numai titlul, dar şi ideea (după ce, mai înainte, am cerut voie, bineînţeles). Mi-a plăcut ce și-ar spune Oltea daca s-ar întalni cu ea cea de la 16 ani și m-am gândit că un exercițiu de imaginație nu mi-ar strica nici mie.
Deci, Soniei cea de acum 36 de ani, i-aș spune cam așa:
- Deși cel de-al doilea prenume al tău ți se pare inutil, va veni o vreme când toată lumea îți va spune Sonia (excepție făcând doar membrii familiei tale).
- Lumea este mult mai mare decât îți imaginezi și lucrurile mult mai complicate decât par acum.
- Vei lua treapta cu o notă bună, dar nu la clasa de Meteorologie despre care părinții tăi nici nu vor să audă. Și nu pentru că te vei răzgândi sau nu vei avea o notă suficientă, ci pur și simplu pentru că acea clasă nu s-a mai înființat.
- Învățatul pentru medicină va fi pierdere de vreme pentru că vei ajunge, destul de repede, la concluzia că nu ești făcută pentru meseria aceasta. Nu că aceea pe care o vei alege va fi mai potrivită pentru tine. Deși pare greu de crezut, vei ajunge să faci ceea ce-ți place cu adevărat doar mult mai târziu și aproape când nici nu mai sperai.
- Citește! Acum te lupți cu lumina care ți se stinge seara și cu lanterna care nu poate fi ascunsă prea bine sub pătura, dar va veni o vreme când vei avea un alt dușman de temut: timpul.
- Nu este o rușine să fii sărac. E adevărat, nu este nici o virtute, dar va fi, pentru tine, un impuls suficient încât să miște lucrurile.
- Învață! Vei uita multe din cele pe care le deprinzi acum, iar unele nu-ți vor folosi poate niciodată. Vei avea însă mintea antrenată, microbul științei de carte în sânge și nici nu îți imaginezi cât de important va fi acest lucru. Vremurile se vor schimba, lumea va evolua într-un ritm nebun, va trebui să ții pasul, ba chiar să o iei și de la început.
- Băiatul de care ești îndrăgostită încă din clasa a V-a și care, tot de atunci, îți este coleg de clasă, nu va avea ochi pentru tine nici anul acesta. Mai mult, foarte curând, va fi iubitul celei mai bune prietene pe care o ai. Peste vreo 5 ani însă se va ruga în genunchi să-l primești în viața ta, dar atunci va fi prea târziu.
- Oricât de mult ai crede că prieteniile sunt pentru toată viața, vei afla că lucrurile nu stau chiar așa. Distanța așterne nu doar kilometri între persoane, ci și uitare. Nu vei uita însă ceea ce ai învățat alături de prietenii buni: să împarți, să ajuți, să nu aștepți răsplată pentru orice, dar mai ales nu vei uita farmecul unui măr sau al unei țigări făcute pe din două, al secretelor spuse cu voce joasă și păstrate cu sfințenie, al orelor lungi în care ai înțeles că oamenii nu sut construiți să trăiască singuri.
- Nici iubirile nu sunt pentru toată viața. Vin și pleacă, uneori doar se sting, alteori mor. Cristi și Ioana, cel mai cunoscut și invidiat cuplu din liceu va avea, și el, aceeași soartă. Ți se pare incredibil, nu? Ei bine, vei vedea atâtea astfel de lucruri, câte nici măcar nu îți imaginezi. Pe unele le vei trăi chiar tu.
- Deși sintagma “şoarecele şi pisica” vi se potriveşte perfect acum tu şi Corina, deşi vă veţi afla cândva la câteva sute de kilometri distanţa, veţi fi foarte apropiate ca surori. Sângele apă nu se face, deşi în acest moment aşa ar părea.
- Nu te mai frământa că părinţii tăi nu au bani pentru o uniformă nouă, una cu un lat de palmă peste genunchi. Îi vei înnădi celei pe care o ai o bandă dintr-o uniformă veche, căpătată de la cineva, şi în curând 95% dintre fetele din liceu vor face acest lucru. Va fi o adevărată modă, aşa cum tot la mare cinsti va fi şi înlocuirea servietei pentru şcoală cu o traistă făcută dintr-un ţol* primit de la bunica ta.
- Părinţii ţi se par uneori prea aspri, alteori cicălitori. Tânjeşti după lucrurile pe care le au alţii. Va veni însă o vreme când îţi va fi dor de ciorba de lobodă sau de sarmalele mamei şi, din păcate, când îţi va fi foarte, foarte dor de tatăl tău.
- Asumă-ţi faptele şi nu le uita. Mai ales pe cele guvernate de inconșienţa vârstei. Când vei avea un copil adolescent, vei înţelege mai bine care sunt neliniştile sau spaimele lui. Şi poate vei reuşi să îl ajuţi să treacă prin ele mai uşor.
Cred că Sonia cea de 52 ar avea foarte multe de povestit cu cea de 16, dar mă opresc aici. Şi mă gândesc că am trecut prin fiecare vârstă căutând acea gură de oxigen care să mă ajute să merg mai departe. Uneori a fost simplu, alteori a fost greu sau foarte greu.
Voi? Ce ați avea de spus adolescentei (adolescentului) care ați fot odată? Vă încumetați să scrieți despre asta?
*ȚOL, țoluri, s. n. (Pop.) Țesătură groasă de lână, de cânepă sau de bumbac, folosită la țară ca pătură, ca velință sau pentru așternut pe jos. – Din ngr. tsóli, tsúli.
16 ani, dialog, exercițiu de imaginație
Te iubesc, sora mea! <3 <3 <3
chestia cu șoarecele și pisica i-aș spune-o și eu adolescentei care am fost. fratele meu este astăzi extrem, extrem de apropiat mie.
și știi ce i-aș mai spune eu pisicii? că sunt cumpene mai importante decât examentul de treaptă, pe care oricum îl va lua în stilul ei caracteristic și că da, va termina exact facultatea pe care, zice ea acum, o urăște cel mai mult, iar visurile ei de jurnalism sau chimie se vor topi, se vor transforma în alt fel de pasiuni, care o vor însoți însă toată viața. și i-aș spune că dacă s-ar iubi puțin mai mult, ar vedea că are și ea ceva frumos, pentru că toți oamenii au un sâmbure de frumos în ei.
da, i-aș spune că ar fi cazul să fie mai puțin dură cu ea însăși…
Mi-a plăcut mult ideea şi am citit şi varianta ta şi varianta Nebuloasei. Pot spune că multe dintre cele menţionate de voi aş putea scrie şi eu celei de 16 ani, dar mai pot scrie, din fericire că ceea ce mă frământa puternic la vremea aceea şi anume starea mea de sănătate, va fi mult mai bună decât vreodată am crezut sau sperat. Că viaţa mea va fi mult mai bună atât pe plan personal cât şi pe cel profesional, că voi ajunge să fac ceea ce îmi doresc, chiar dacă pentru asta voi parcuge un drum sinuos… Şi cel mai mult, să stau liniştită că voi avea un copil care va fi mandria mea, chiar dacă la 16 ani credeam că asta va fi imposibil.
I-aș spune doar atât, ce nu te doboară, te întărește.
Eu i-as spune sa se iubeasca si sa aiba incredere in ea! Dar oricum nu m-ar asculta, la cat de rebela era Margeluta de la 16 ani. :)))