Învăţăminte (mai in glumă, mai în serios)

Deşi îmi propusesem să sărbătoresc această duminică prin muncă (lucru mai mult decât necesar întrucât mă aşteaptă o perioadă cu multe drumuri departe de casă), uite că după numai o oră îmi permit o pauză. Pentru că mi s-a făcut poftă de scris pe blog. Există şi o explicaţie. În timp ce editam fimarea de la un eveniment (mai exact nuntă), ajunsă la partea de petrecere, cântec, joc şi voie bună, mi-am amintit din nou de un lucru despre care mi-am tot propus să scriu şi pe care, de fiecare dată, l-am amânat. Să nu vă imaginați că o să încep să descriu felul în care doamne îmbrăcate în prinţese sau domni cu cămasă albă şi papion se prind în horă sau trudesc cu simţ de răspundere la vreo învârtită sau la vreo sârbă, ci o să mă aplec puţin asupra versurilor melodiilor populare căci am învăţat eu cândva, la şcoală, că  folclorul “reflectă în chipul cel mai direct și mai sincer spiritualitatea unui popor, modalitățile de simțire și gândire, concepțiile despre lume și societatea acestuia”. Vă propun, deci, să facem puţină analiză pe text şi să vedem ce învăţăminte tragem noi din creaţiile populare (mai mult sau mai puţin autentice):

1.  Barbatul făra ibovnică e ca piftia făra usturoi

Cine n-are ibovnică
Doamne, la vremea de acuma
De el şi dracu o râde
Doamne, dar şi toată lumea…

Deşi s-ar putea crede că îndemnul este adresat mai degrabă bărbaţilor, nici femeile nu sunt uitate. Aşadar, la  naiba cu familia celulă de bază a societăţii, dar şi cu monogamia.

Bob de rouă, bob de rouă
A ieșit o lege nouă
Bărbatul să țină două
Muierea să țină nouă.

2.  Mâncarea e fudulie, băutura-i temelie 

Îmi place mult băutura
Nu mi se mai usucă gura
Dacă n-am paharu-n faţă
Nu mai am poftă de viaţă.

E adevărat, uneori urmările consumului exagerat de alcool (care nu, nu dăunează grav doar sănătăţii) sunt bine punctate și ele, dar degeaba.

Mi-aş face şură şi casă
Dar sticluţa nu mă lasă.
Mi-aş face casă şi şură
Dar sticluţa-i tot la gură.

Și până la urmă tot rolulul de panaceu universal al băuturilor spirtoase pare să fie învingător.

Bea, bea, nu te lăsa
Uită că viaţa e grea
Mai daţi-le-ncolo de chinuri şi beţi
Viaţa-i frumoasă băieţi.

Aşa o fi? Hâc!

3.  Meseria e brățară de aur

Fă-mă doamne ce n-am fost
Pădurar şi şef de post
Unul stă la drumul mare
Altul după căprioare.

După cum vedeți, exită profesii care par să fie mai avantajoase și mult mai plăcute decât altele. Asta ca să nu mai vorbim și despre avantajele colaterale sau de gândurile de avansare în ierarhiile sociale.

Fă-mă Doamne și dă-mi dar
Să mă faci Doamne primar
Să închei căsătorii
Sș pun ochii pe Mării
Pe Mării, pe Mărioare
Că au foc la inimioare.

Despre infrastructură și protecție socială, evident, niciun cuvânt.

4.  Bătaia e ruptă din rai

La birtuțu din pădure
beu rachie și mânc mure.
Dacă beu mai mult mă îmbăt
intru în casă, îi bat pă tăți.  

Această acțiune pare a fi în strânsă legătură cu cea descrisă la punctul 2 și, din păcate, combinația alcool-fructe (oare?) o face aplicabilă pe scară extinsă.

Și pă socru și pă soacră
apoi o iau pă nevastă,
cu scandura da la pat
să știe c-are bărbat.

Fără cuvinte.

Am scris acest articol în glumă, dar trebuie să recunosc că atunci când aud acest gen de versuri și le pun alături de înțelesurile cuvântului folclor, parcă mă trec niște fiori reci pe șira spinării. Iar exemple de acest fel ar fi multe. Eu mă opresc aici, poate mai exemplificați voi.