De câteva zile s-a cam așternut praful pe blogul meu. Și tăcerea. A mea, căci câte un comentator s-a mai rătăcit pe aici.
De câteva zile expresia “buget de timp” mi se pare foarte, foarte grăitoare, căci nu fac altceva decât să împart orele și minutele, se le mut dintr-un loc în altul, să analizez ce mi-ar aduce mai multă eficiență și cum m-aș putea organiza mai bine. Nu spun aceste lucruri ca să mă plâng, căci eu mi-am creionat programul acesta și mi l-am asumat de multă vreme. Era doar o explicație a faptului că la capitolul “blog” îmi dă cu deficit.
De câteva zile mi-am dorit să scriu acest articol. Oarecum ciudat, având în vedere că de obicei orice idee pe care nu o pun imediat pe “hârtie” se pierde în neant.
Acum câteva zile Adrian a scris un articol. Unul frumos în care sub pretextul unei ședințe de terapie în grup (deși susurul Bistrei este mai degrabă magie decât terapie) și-a menționat prietenii din blogosferă. Și undeva, fără să îmi spună un lucru pe care nu îl știam, a pomenit despre faptul că fetele care scriu sunt în număr mai mare decât băieții. Cel puțin în cercul în care ne învârtim noi.
De la articolul său a început șirul constatărilor și întrebărilor mele.
Suntem întradevăr mai multe fete în blogosferă? Și dacă răspunsul este da și aparențele nu mă înșeală, voi constata că blogurile cele mai citite și considerate cu cea mai mai mare “greutate” aparțin băieților. Există, bineînțeles, și fete care se bucură de notorietate, dar nu știu dacă vreuna atinge cota de succes care aparține genului masculin.
Pornind de la aceast gând rotițele minții mele au început să se miște. Și fără a genera o comparație între femei și bărbați, am ajuns să fac și alte constatări. Mai toate favorabile sexului puternic. Cei mai mari scriitori, cei mai mari compozitori, cei mai bine cotați creatori de modă, cei mai inspirați parfumieri, cei mai importanți oameni de stat, cercetători, regizori, chiar și bucătari sunt în marea lor majoritate bărbați. Oare de ce ei, bărbații, ajung să atingă aproape perfecțiunea (și uneori chiar pe ea) în anumite domenii și noi, femeile, o facem mai rar?
Nu cred că îmi va spune cineva că persoanele de sex masculin sunt înzestrate cu mai multe calități decît cele de sex feminin. Și noi, asemeni lor și uneori chiar mai mult decât ei, suntem binecuvântate cu talent, avem putere de muncă, iubim frumosul, dorim să reușim. Știu că suntem diferiți și că nici măcar egali (din anumite puncte de vedere) nu ne putem considera. Așa cum știu că genetic am fost programați să funcționăm altfel. Și totuși… Noi ne pierdem undeva pe drum? Suntem contruite să ne risipim în milioane de direcții, iar ei să reușească canalizându-și pasiunile și cunoștințele într-una singură?
Există, desigur, și femei celebre. Au schimbat cursul istoriei, au revoluționat știința, au ridicat frumosul la rang de artă. Marea majoritate însă s-au oprit undeva pe drum. Și nu cred că nu au avut puterea sau determinarea necesară să meargă mai departe. Poate că, mai empatice decât sexul opus, s-au abătut mai des de pe propria lor cale. Uneori alegând-o pe cea aflată în umbra unui bărbat. O fi o consolare faptul că, așa cum se spune, în spatele unui bărbat puternic se află o femeie și mai puternică?
Femei și bărbați, poate nu suntem decât jumătăți care împreună desăvârșim perfecțiunea sferei. Uneori.
Acest articol nu este decât o înșiruire de gânduri răzlețe, pe care nu am reușit să le adun așa cum am intenționat. În niciun caz nu este o încercare de a stabili cine și de ce este mai bun. Pentru că nu cred că există, în cazul acesta, mai bun sau mai puțin bun.
Data viitoare lasă și tu o cârpă, o soluție de șters prafu’…prefer să fac curățenie, decât să polemizez(putem înlocui pe “m” cu “n”) pe tema asta.:lol:
Totuși, aș particulariza un pic. Să luăm, spre exemplu un poet bărbat. În jurul lui vor roi femeile, îi vor distribui pe facebook poemele…de ce? Fiindcă pe o femeie n-o inhibă un băiet păduri cutreierând. În schimb, n-ai să vezi invers! De ce? Ia, ghici!
Scopul nu afost polemica. Sunt doar niște gânduri care, recunosc, revin din când în când.
Praful o să se mai adune pe aici pentru o vreme. Îți las cheia. Nu ca să faci curățenie, poate mai deschizi din când în când geamul.
Exista o explicatie foarte logica si tine de circumstantele istorice si sociale. De-a lungul istoriei, pana relativ recent, femeile erau “educate” social ca sa devina gospodine, neveste, mame, fiice ascultatoare, nu pentru a excela intr-un domeniu “barbatesc”. De la cele mai fragede varste incepea aceasta “educatie”. Cum sa ajunga o femeie mare om de stat in Romania in secolul 19, daca la acea ora femeile nu avea drepturi politice (nici civile, de altfel). … Pe aceasta directie se afla explicatiile la intrebarile ridicate aici. In orice caz, recuperam rapid, nu?
Asta nu prea explica lipsa femeilor in arte. Erau de cand lumea stimulate sa faca arte, mai ales muzica. Ce sare cu adevarat in ochi este lipsa unei compozitoare. Poete mai sunt. Pictorite…hai. Dar cum de nu sunt compozitoare, mai ales ca era o ramura eminamente stimulata femeilor din lumea buna? Eu cred sincer ca hormonii din dezvoltarea embrionara isi spun cuvantul, anumite zone se dezvolta diferit (asta e stiut, fiindca neuronii au receptori pentru testosteron si estrogen si vor reactiona diferit la hormon) intre fete si baieti si asta da un anumit avantaj unuia sau altuia dintre sexe (intr-un domeniu particular).
Și eu cred că pe lângă educație și context istoric mai are și genetica rolul ei. Marea majoritate a femeilor vor prefera maternitatea gloriei. Așa am fost construiți. Specia trebuie să se perpetueze.
Cât despre recuperat… cred că da… recuperăm cumva…
Nu e important faptul că bărbaţii au realizat atâtea. Important este pentru cine au fost realizate atâtea! Pentru cine au scris poezii? Pentru cine au compus simfonii? Pentru cine au căutat leacuri? Pentru cine au tot scormonit cerul? Cred că ştim răspunsul, nu-i aşa???
Încă ceva, îţi mulţumesc pentru gândurile tale răzleţe!
E măgulitor ce spui tu.
Nici eu nu vreau să polemizez/polenizez pe tema asta
Doar mi-a venit in minte un banc. Cică: “În spatele fiecărei femei de succes e un bărbat care duce gunoiul”
Deci se poate și invers și nici nu contează cât de des se întâmplă sau în ce proporție. Tot ce contează este să ne completăm frumos unii pe altii.
Bine ai revenit Iuliana. M-ai făcut să zâmbesc. Eu nu duc gunoiul niciodată.
Anul trecut pe vremea asta vorbeam cu un blogger prieten pe aceasta tema, dupa ce constatasem ca unii baieti din blogosfera au succes, sunt cunoscuti si apreciati, desi eu cunosteam o multime de fete care se pricepeau la fel de bine sa manuiasca penita. Multe dintre ele inca sunt necunoscute…
De unde se vede că talentul nu este suficient. Poate că e necesar să ai și știința de a îl arăta tuturor. Altfel, ascuns și neștiut de nimeni este total nefolositor.
Eu, cum spuneam mai sus, consider ca in mutle domenii, diferentele de veleitati intre sexe (fiindca sunt calare pe val femeile in multe domenii) sunt date de dezvoltarea embrionara diferita a sistemului nervos. Anumite zone din creier se reteleaza diferit intre femei si barbati si isi spun cuvantul in privinta talentelor unora sau altora. In plus, si ca adulti suntem sclavii hormonilor nostrii. De regula (ma refer aici la majoritate, nu zic ca nu exista exceptii), suntem mai competitivi, agreisvi si dornici de succes decat femeile. Probabil si mai focalizati pe obiectele pasiunii. Suntem dispusi sa sacrificam orice ca sa obtinem ce vrem. Femeile, majoritatea, mie mi se par mai maleabile si mai capabile de a se adapta unui rol mai departe de lumina reflectoarelor. Sunteti mai empatice si mai altruiste. Si e normal sa fiti asa, e etologic. Voi aveti de fapt grija progeniturii si asta necesita altruism. Noi, etologic, avem grija apararii familiei proprii, si asta necesita un anumit nivel de agresivitate si egoism. Sigur, societatea ne inderparteaza de la reactiile etologice, ne uniformizeaza un pic, dar nu o poate face de tot. Eu sunt de parere ca orice barbat (sau femeie) are nevoie de un partener ca sa functioneze optim. De preferinta (etologic si pro-specie vorbind) de sex opus. In ideea ca veleitatile diferite se vor completa si handicapurile se vor balansa. Eu unul nu functionez corect fara jumatatea feminina. Sunt primul sa o spun. Am nevoie de ea ca de aer. Fara ea sunt jumatate de om si total ineficient. Nu-mi imaginez viata fara ea. Dar, ca sa ma intorc la subiect, poate avem noi anumite calitati, dar suntem si mai zgomotosi in manifestare, ne bagam in fata, ne batem cu pumnii in piept si voi sunteti dragute si dragi si…aplaudati.
Vladen. Sunt de acord cu tine întru totul. Am scris și mai sus, zestrea genetică este la fel de importantă ca educația sau mediul în care trăim.
Și da, cred și eu că suntem “proiectați” să funcționăm optim în cuplu. Să ne completăm și să purtăm fiecare dintre noi poverile pe care putem să le suportăm.
În ceea ce priveşte blogul trebuie sa recunosc ca niciun barbat bloger nu m-a cucerit într-atât de mult prin scrisul lui, iar dacă-mi plac articolele unui el acestea sunt răzleţe. Aşa că, pentru mine, fetele scriu mai din suflet şi mai bine decât bărbaţii. De aici şi până la faptul că nu au succes…se cam pierd nişte detalii pe drum.
Scrisesem şi eu la un moment dat un articol pe subiectul acesta deşi găsisem nişte argumente parcă nu erau atât de pertinente pe cât doream eu.
Există câteva bloguri masculine care îmi plac. Evident, nu sunt cele mai celebre, dar sunt pe gustul meu.
De ce sunt mai cunoscute realizarile barbatilor? Sincer nu m-am intrebat dar mi-am pus intrebarea de ce se lupta femeile sa fie “puternice” si am scris despre acest lucru referindu-ma si la “anumite gene” ce nu se regasesc in codul nostru genetic. Consider insa ca barbatii au mereu mai mult timp pentru activitatile pe care si le propun si care nu sunt ata de afectate de obligatiile casnice. Sunt o feminista convinsa dar recunosc ca sunt limite peste care nu poti trece decat facand alegeri ce nu sunt intotdeauna in favoarea propriilor noastre dorinte.
http://calatorprintaramea.wordpress.com/2012/02/04/despre-putere-la-feminin/
Andreescu Haret Virginia prima femeie arhitect din lume,
Dr. în drept Bilcescu Alimăneştianu Sarmiza, prima femeie din lume Doctor în Drept ,
Prof. Gheorghiu Smaranda prima femeie care a făcut o călătorie spre Polul Nord,
Ing.Elisa Leonida Zamfirescu (1887–1973) – prima femeie inginer din Europa şi din lume,
Dr. în ştiinţe fizice Ştefania Mărăcineanu (1882–1994), a fost primul om de ştiinţă care a decoperit radioactivitatea artificială şi un procedeu de provocare artificială a ploii. Si lista ar putea continua. De ce nu sunt tot atat de cunoscute? Cum a fost viata lor in particulara? Mai cercetez caci sunt atat de multe femei a caror viata merita sa o cunosti.
Vladen are dreptate. Bărbații sunt mai zgomotoși. Și spun asta în sensul bun. Știu mai bine să se promoveze și să iasă în față. Și da, au mai mult timp și, mai cred, reușesc să se concentreze pe o singură activitate cu o ușurinșă care nouă ne lipsește.
Daca am avea si noi doar o singura activitate pe care sa ne concentram! Noi insa trebuie sa “inghesuim” in orele pe care le avem la dispozitie atatea activitati interesante:serviciu, gatit, lectii, activitati extra scolare, spalat, calcat si daca mai putem trecem si la recreere cu citit si scris pe blog. Sa facem alegeri, aici este problema: alegem pentru noi sau pentru cei dragi noua? Succesul lor ne este atat de placut cum bine ai spus!
Eu am propria explicatie nascuta din proprii constatari. Poate zterg si EU praful azi pe blog scriind despre asta.
Aștept cu interes.
gata, am ridicat colbul un pic, dar nu prea am timp sa aspir. se va aseza la loc o vreme :). deocamdata astept parerile printre particulele de praf :).
Nu sunt barbatii mai buni bloggeri ci mai buni in a face bani din blog. Zi-mi un blogger barbat care e citit pt valoarea lui in sine, nu pt ca da premii sau are multi ani, adica resurse. Pe cand cunosc fete gramada la care lumea vine de drag, nu pt interes material.
Maternitatea e cu adevarat o chestie care le slabeste pe femei ca indivizi, dar le creste puterea ca verigi ale lantului social…
Primul exemplu care îmi vine în minte este Groparu. Îl citesc cu plăcere de foarte multă vreme.
Nu știu dacă maternitatea ne “slăbește”, cred mai degrabă că ne dă putere. Doar că o folosim să ne ajutăm pruncii să se ridice, iar noi, cumva, suntem mai fericite dacă ei au succes decât dacă l-am avea noi.
DA, groparu este unul dintre putinii bloggeri mari la care lumea merge din placerea de a-l citi, fara alte motive… Este un tip super…
s-a spus deja: contextul social şi istoric a influenţat mult evoluţia femeii. totodată nu cred că a măsura “succesul” este posibil, în condiţiile în care majoritatea blogurilor feminine sunt tip jurnal, o categorie care nu prea impresionează bărbaţii care sunt mai tehnici şi de cele mai multe ori mai pricepuţi la promovare, la expunere şi chiar la polemică. femeile nu prea ştiu să polemizeze de fapt…
eu cred că este bine aşa cum este. exact aşa…
Unitatea de măsură a succesului, cred, este relativă. Eu consider că am succes dacă am 200 de unici într-o zi. Un greu așteaptă însă mii de vizitatori. Cred că este important scopul pe care fiecare și l-a propus. Și ai dreptate, noi femeile mai mult cu un fel de jurnal.
poate si din temele tratate, barbatii fac politica, sunt mai incisivi si le sta bine. femeile cu poalele sumese sunt categorisite drept mahalagioace. desi exista multe contra-exemple, inca cred ca la noi in tara, locul femeii este cel mai adesea la cratita, iar al barbatului sa faca bani. nu-s neaparat de acord cu asta, dar nu vad de ce m-as lupta cu ceva deocamdata acceptat.
cu toate acestea multumirea sufleteasca nu cred ca se opreste aici, ci sta in cata bucurie iti aduce scrisul si oamenii dragi ce se aduna in jur
Cred că cele mai multe dintre noi ne-am făcut blog ca să mai evadăm din cotidian. Și ca mijloc de relaxare. Nu avem strategii de promovare și dorință de a câștiga neapărat bani. Scrisul ne place, ne aduce bucurie și oameni dragi, cum zici tu, și asta este cea mai mare răsplată.
asa cred si eu, simteam ca vreau sa scriu si pe blog am reusit sa ma desfasor. inca imi place, dar doar ca pasiune, n-as vrea sa devina o obligatie sau o piedica, am suficiente pietre legate de picior.
Postarile trebuie sa vina din sufet nu din necesitate ! Mai bine sa scrii rar si consistent decat zilnic cate nimic !
Nu era vorba de necesitate sau de acel “trebuie să scriu ceva pe blog”. Poftă de scris și inspirație ar fi, timpul însă este foarte nemilos cu mine. Altfel, sunt de acord cu tine. Decât mult și prost mai bine nimic.
Sunt uimită cum ai precedat tu intrebarea de la care Cuvanta a şi scris un articol care tare-mi place dar nu am ajuns să las trei vorbe. Am un prieten care nu angajează decat femei. El are altă viziune: lasă deoparte ideile despre sensibilitatea femeii care îi poate afecta judecata, zilele rele şi maternitatea, si se axează doar pe eficienta lor, pe modul lor organizat şi puterea de a munci enorm, plecand de la ideea că sunt capabile sa-şi tină si gospodăria, si jobul, şi viata privată la un loc. E punctul lui de vedere si functionează. Altul spune că dimpotrivă: femeia e robul sensibilitatii exagerate, că se pierde in amănunte, că are zilele alea ale lunii in care e zombie, că sunt predispuse la bârfă, devin victime uşor şi se imbolnăvesc mai repede. Eu n-aş vrea să fiu egală cu un bărbat. E mai usor asa: fiecare cu rolul lui. Asa si pe blog. Nu poti avea pretentii când deja ne trezim atat de multi care credem că avem ceva de spus. Doar după un timp ştii, de fapt, că doar unii au ceva de spus. Dar …asta nu inseamnă că te introduci singur in categorii existente sau nu. La un moment dat va veni un raspuns pentru fiecare, fie bărbat, fie femeie. Eu nu-l astept…
Nici eu nu mă consider egală cu un bărbat. Fără ca asta să însemne că cineva este mai bun decât celălalt. Fiecare cu rolul lui și cu personalitatea sa. În plus cred că doar împreună, ca și cuplu, putem funcționa optim.
[…] stiu daca acesta este o farama de raspuns la intrebarea Soniei : “Oare de ce ei, bărbații, ajung să atingă aproape perfecțiunea (și uneori chiar pe […]
Cred ca ne pierdem de multe ori pe drum. Atunci cand nu o lasam de-a dreptul balta din lipsa de incredere. Si asta in cazul in care am depasit faza “despicatului firului in 4 ” intr-un mod relativ satisfacator “merita incercat”. Concluzia: gandim prea profund.
Despicatul firului în patru. Uite ăsta este un motiv foarte pertinent. Iar eu, recunosc, sunt specialistă la asta.
[…] Sonia are gânduri răzleţe. Există, desigur, și femei celebre. Au schimbat cursul istoriei, au revoluționat știința, au ridicat frumosul la rang de artă. Marea majoritate însă s-au oprit undeva pe drum. Și nu cred că nu au avut puterea sau determinarea necesară să meargă mai departe. Poate că, mai empatice decât sexul opus, s-au abătut mai des de pe propria lor cale. Uneori alegând-o pe cea aflată în umbra unui bărbat. O fi o consolare faptul că, așa cum se spune, în spatele unui bărbat puternic se află o femeie și mai puternică? Femei și bărbați, poate nu suntem decât jumătăți care împreună desăvârșim perfecțiunea sferei. Uneori. […]