Că eu nu cred în boscoane, horoscoape, preziceri, descântece, ghiceli în cafele şi alte alea, am mai scris pe aici, pe blog, de mai multe ori (cred). Şi totuşi, astăzi o fac şi, mai mult decât atât, parcă aş vrea ca toate prostiile astea să aibe un sâmbure de adevăr, iar eu să fiu foarte pricepută în domeniu astfel încât să obţin rapid nişte rezultate notabile în probleme care au devenit (cel puţin pentru mine) foarte, foarte supărătoare. Cel mai uşor mi s-ar părea să prestez în zona în zona descântatului. Ce poate fi atât de greu să stingi nişte beţe de chibrituri aprinse (că de unde cărbuni?) în puţină apă neîncepută şi să borboroseşti câteva cuvinte pline de tâlc? Să facem deci un exercițiu de imaginație și să vedem către ce lucruri mi-aș îndrepta, mai întâi, atenția.
Păi primul și primul ar fi, obligatoriu, un descântec de potolit canicula. Sau, în variantă redusă, unul care să aducă în stație, la momentul potrivit (adică ăla în care mă aflu eu acolo) un autobuz a cărui instalație de aer condiționat să funcționeze. Altfel, parol, simt cum mi se lichefiează creierul și nici măcar de lucrurile la care mă pricep nu mai sunt în stare, d-apoi de chestii din astea complicate cu borboroseli.
Ar urma descântecul pentru eradicat prostia. Și a mea, și a mea, când este necesar… M-am săturat până peste cap de tot felul de discuții savante, de părerologi și “politologi”, de “aşa e cel mai bine pentru că ştiu (cu variantele am auzit sau cred) eu.
Ar fi interesant şi un descântec pentru eliminat lenea. Nu în totalitate că cică ea n-a omorât pe nimeni şi câteodată mă mai dedau şi eu la o astfel de activitate. Dar măcar 90% parcă ar fi bine. Că prea se plâng mulţi că nu au şi că nu li se dă. Ori asta cu nu ni se dă, eu nu o pot pricepe veci pururi.
Nu în ultimul rând aş face un descântec pentru sănătatea conturilor de Facebook. După ce prin metode mai puţin ezoterice (unfriend, hide post, unfollow) am scăpat de tot felul de ziceri pline de miez (gen acelea ale lui Poptamas), acum mă lupt cu nişte gif-uri stupide.
Şi de descântat aş tot descânta, până mâine dimineaţă cred. Dar ceasul rău (aoleu, parcă nici în ăsta nu credeam) m-a potcovit cu un accident casnic: mi-am ars degetul arătător de la mâna dreapta. Să fie semn că ar trebui să stau prin bucătărie mai des și nu doar pentru a-mi lua un pahar cu apă? Nu știu, dar eu am nevoie de degetul ăla ca de aer! Cum o să mă descurc oare mâine la birou? Dar sâmbătă când o să am de gestionat un eveniment greu? Apropo, nu știți un descântec care să fie bun să-mi treacă de arsură? Deocamdată am încercat (cu ceva rezultate mulțumitoare) cu Ihtiol! :)
Au mai descântat: Dana, Rudia Sparks, Roxana (în curs de actualizare)
Pingback: Descântec de prostie! | Blog neinspirațional
Pingback: Descântec de gură rea | calatorprintaramea
Pingback: Descântec | La capatul curcubeului