Începutul acestui an a adus pe bloguri o avalanșă de articole despre cărțile citite în anul precedent și foarte multe planuri de lectură pentru 2014. Am citit cu uimire (și invidie, recunosc), despre liste care conțin peste 100 de cărți. Și am încercat să-mi creionez și eu, în minte, micile mele victorii. De numărat am numărat doar ieri când, pe blogul lui Chinezu, am descoperit o invitație care mi-a făcut cu ochiul. Aceea de a mă alătura, și eu, unui proiect care are drept scop să centralizeze cărțile citite în 2013 de cât mai mulți bloggeri. Îi zice, acestui proiect “Biblioteca bloggerului român“.
Nu stau strălucit la capitolul cifre, dar când este vorba de cărți, parcă nu îmi vine să stau deoparte. Așa că o să trec la mărturisiri complete. În anul 2013 am citit 19 de cărți (asta dacă le includ și pe cele două de, să zicem, specialitate). Iar topul preferatelor mele arată cam așa:
1. Splendida cetate a celor 1000 de sori, Khaled Hosseini
Este ultima carte pe care am citit-o în 2013 și o pun pe primul loc în topul meu, fără să mă gândesc nicio secundă. Este o poveste care trebuie citită și despre care nu vreau să vă dezvălui nimic. Am scris despre ea aici (fiind la fel de zgârcită în amănunte). Este un univers într-o carte și cred că am spus totul.
2. Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov
M-a fasciat întotdeauna faptul că, în timpul regimului dictatorial al lui Stalin, acest roman a fost interzis şi apoi ars. Pentru ca mai apoi scriitorul (de origine ucraineană) să-l rescrie din minte. Cartea este o parabolă despre bine și rău, despre putere în toate formele ei, despre iubire și forța ei.
3. Șoareci și oameni, John Steinbeck
O nuvelă tristă despre singurătate și prietenie, despre iluzii și visuri. Responsabil de titlul acestei cărți este Robert Burns și un vers dintr-unul dintre poemele sale. „Cele mai bine chibzuite planuri, de șoareci și de oameni, se duc apoi de râpă, mâhnire și durere lăsând în urma lor…”. Doar și lucrul acesta îndeamnă la lecturarea acestei povești.
4. Casa îngerilor, Pascal Bruckner
O incursiune în cea mai adâncă beznă a sufletului uman (așa cum îi place lui Bruckner). Oarecum asemănătoare cu Hoții de frumusețe, pentru că amândouă declară război unei categorii de oameni care, zice autorul, sfidează societatea. Dacă lupta este una dreaptă, nu vom afla la finalul lecturii. Pentru că nu ăsta e scopul. Cartea este mai degrabă o invitație la reflecție asupra condiției umane.
5. Caietele lui don Rigoberto, Mario Vargas Llosa
Realitate și închipuire împletite la granița dintre două lumi, cea pe care o considerăm normală și cea plăsmuită de minți geniale sau bolnave. Erotism lipsit de vulgaritate, personaje complicate, atenție la detalii, dar și o carte controversată. Mie mi-a plăcut foarte mult. Aproape la fel de mult ca “Elogiu mamei vitrege” a cărei continuare este. Am scris despre Caiete aici.
6. Fructele mâniei, John Steinbeck
Fructele mâniei sunt cele care cresc în sufletele oamenilor în vremuri tulburi. Capătă contur și cresc în greutate, se coc și așteaptă să fie culese. Totul se întâmplă pe un alt continent, în timpul unei alte crize. Cu toate acestea subiectul cărții este unul foarte actual.
7. Jocurile Foamei, Suzanne Collins
Am început primul volum la sfârșitul anului 2012, din politețe, pentru că era dar de Crăciun de la fiica mea. După primele 5 pagini m-a prins atât de tare că nu am mai putut să o las din mână și am așteptat cu nerăbdare celelalte două volume. Nu mi se pare a fi o carte pentru adolescenți (așa cum este prezentată pe piață). Este o distopie care te pune pe gânduri și care face o radiografie clară a sistemele dictatoriale și a metodele lor de opresiune. Este o trilogie despre supravieţuire, nedreptate, încredere în oameni, ură și dorință de a trăi. Am scris despre ea aici, aici și aici.
8. Magazinul de sinucideri, Jean Teule și 9. Mă sinucid altă dată, Kerstin Gier
În afară de titlu care amintește despre sinucidere, cele două cărți mai au ceva în comun. Pe ele le-am purtat (pe rând) astă vară în poșetă și mi-au ținut de urât în autobuz. Două cărți ușor de citit, dar nu lipsite de miez. Despre Magazinul de sinucideri am scris aici. O carte ușor de citit care, deși povestește despre lucruri sinistre, este plină de umor. Este adevărat, umor negru, dar fin și contagios. Umor (de data asta în forma spumoasă) care nu lipsește nici din cartea lui Kerstin Gier.
10. Frumoasele străine, Mircea Cărtărescu
Despre această carte am scris aici și se află în top 10 doar pentru că am vrut să am și un scriitor român aici. Ea cuprinde trei povestiri, iar ultima, Bacoviană, mi-a plăcut cel mai mult și a fost cea care m-a făcut să dau o notă bună acestui volum.
Dacă am făcut un Top 10 o să vă spun că există și o carte de suflet a anului 2013. Este cea a Alexandrei Flavia Marcu - Alexandra și cei șapte vulcani. Îmi spunea cineva că a găsit multe stângăcii printre rândurile ei. Este posibil, această fată de 16 ani nu a scris o poveste și nu a căutat cu orice preț metafora. A așternut simplu și clar, pe hârtie, parcursul ei prin viață. Și ce parcurs! Și a oferit o lecție de viață chiar și celor cu mai mulți ani în spate decât ea. Ce poți să spui despre un copil care urcă cei mai înalți munți din lume cu tricolorul în suflet și în rucsac? Poate că nu va ajunge un scriitor renumit, dar cu siguranță va fi, întotdeauna Om. Omul acela pe care îl scrii mereu cu O mare. De se va găsi cineva care să mă întrebe până când voi mai vorbi despre această fată (pentru că se întâmplă de fiecare dată când se ivește prilejul), îi voi răspunde că nu voi ezita niciodată să o fac. Cu riscul de a deveni plictisitoare. În lumea asta în care trăim avem nevoie de modele. Iar Alexandra este unul. Mă veți crede pe cuvânt.
Așa arată ierarhia cărților pe care le-am citit eu în 2013. Și vă invit și pe voi să treceți repede la treabă și să realizați un top personal. Este un experiment interesant care va aduce cu el și o bază de date din care am putea să ne inspirăm atunci când nu mai avem idei de lectură. Haideți că e simplu și nu o să vă ia mult timp. Detalii despre ce și cum trebuie făcut găsiți aici.
Pingback: Biblioteca bloggerului român | blog de iarnă (și nu numai)
Pingback: Biblioteca celor 123