În ultima vreme am prostul obicei să îmi arunc ochii peste ziare, ba să mai casc gura şi la câte o ştire de la televizor. Nu zăbovesc mult (căci mi s-a dovedit că nu chiar degeaba sunt eu Toma Necredinciosul), dar uneori există lucruri care îmi atrag atenţia şi care mă pun pe gânduri. Cum ar fi această chestiune citită ieri: Ponta vrea ca fiecare român din diaspora să-i trimită lunar 10 euro.
Dar gândiți-vă, dacă cei trei milioane ar cotiza cu zece euro pe lună la bugetul social al României, ar fi o contribuție pe care am simți-o, zice al nostru premier visând la foșnetul teancurilor de bani care ar putea lua drumul spre locul pe care expații îl numesc acasă, iar eu, la naiba, parcă i-aș da dreptate! Să mai plătească o taxă și ei, zic, doar de unde își imaginează că sunt plătiți funcționarii care îi țin la cozi atunci când doresc să voteze sau când vor să obțină vreo hârtie de la instituțiile statului din țara lor? Și în pus, luxul se plătește! Ce, e puțin lucru să te spetești muncind când în zare ai o priveliște cu Muzeul Prado, Turnul Eiffel sau Palatul Schönbrunn?
Și ca să nu vi se pară că cei care se află dincolo de granițele României sunt discriminați, poate ar fi bine să mai plătim și noi încă puțin. Cei din Constanța ar putea avea impozit pe faptul că respiră briza mării, cei de la munte că se îmbată cu aerul tare al înălțimilor, deștepților ar trebui să li se taxeze înțelepciunea (iar proștilor lipsa ei), am putea plăti și pentru faptul că suntem morocănoși sau că zâmbim. Ca să nu mai vorbim că și folorisirea limbii române (o comoară, nu?) ar putea să fie supusă impozitării (dacă tot se amintește de taxarea marilor averi).
La final mă gândisem să propun să se taxeze tot ce mișcă în țara asta, dar nu mi se pare a fi o măsură tocmai democratică. Așa că să se impoziteze suplimentar sărăcia! Vă dați seama câți contribuabili? Și ce-s 10 euro pentru ei? Ce mai contează că vor purta și anul ăsta pantofii deja rupți de anul trecut sau că vor avea încă vreo câteva mese fără carne? Doar s-au obișnuit deja!
Am fost cinică? Nu sunt! Gândiți-vă și voi! Țara e tot mai săracă, iar clasa politică de unde să mai aibă bani de mașini luxoase, vile cât Casa Poporului și șpăgi de câteva milioane de euro sau dolari? Cum credeți că vor putea trăi fără poșete Louis Vuitton și pantofi de la Hermès? Iar viața fără un Rollex la mână este cumplită, parol!
10 euro, diaspora, impozite, saracie, taxă
Iar daca tinem cont de faptul ca timpul măsurat de un Rolex aflat în mișcare rapidă este încetinit (la propriu, asa cum reiese din efectul relativitatii speciale asupra timpului), cu atât mai mult s-ar impune niste taxe suplimentare, caci alesii poporului – cărora evident le trebuie ceva mai mult timp să priceapă efectele unor legi absurde, deci le-ar prinde bine o situație în care timpul se scurge mai lent – ar avea nevoie și de niște avioane supersonice în care să se plimbe mai toată ziua cu Rolex-ul la mână.
Sau poate le este suficent cu duba și în loc de Rollex cu brățări!
Aerul respirat se fiecare mai ramane sa se impoziteze.
Vezi că o să te bucuri de dublă impunere! Că locuiești la munte și aerul este curat!
Tot la impozitarea aerului respirat ma gandeam si eu! :)))