Duminică de lene. După ziua de ieri care a reușit să mă lase fără orice urmă de energie (datorită căldurii pe care am fost nevoită să o suport în fiecare secundă), astăzi mi-am permis să funcționez cu motoarele la minim. Să iau lucrurile așa cum vin și atunci când vin, să nu-mi propun să fac nimic, să nu ies din casă, să dorm, să mănânc înghețată în loc de masa de prânz și prânzul în loc de cină, să vorbesc vrute și nevrute la telefon, fără să am senzația că pierd timp, să trăiesc într-un dolce far niente. Și mi-a reușit. Iar la ora la care scriu, una la care alții se pregătesc de culcare istoviți după o zi plină, eu sunt energică, cu bateriile încărcate și gata pentru încă o săptămână de foc.
În scurtele răstimpuri ale zilei în care m-am simțit în stare să citesc și să pricep ce scrie am bântuit pe bloguri. Miroase peste tot a vacanță. Chiar și acolo unde nu se pomenește de ea. Cu toate astea oamenii scriu, comentează și lucruri de tot felul se întâmplă. Uimindu-mă sau punându-mă pe gânduri.
Într-o gară, din păcate, nu va mai opri niciun tren, tensiunea sau tensiunile au devenit punct de plecare pentru un lucru care va fi frumos (cel puțin așa cred eu), ZeList mă propulsează 88 de poziții, în condițiile în care am scris rar și lipsit de substanță, poate ca să îmi demonstreze că cei care nu au încredere în obiectivitatea lui au dreptate, Google mă iubește tot mai mult, numărul de cititori sosiți la mine pe blog datorită lui este tot mai mare, iar căutările ciudate s-au înmulțit și ele. S-au înmulțit și mesajele de tip spam. Toate promovând același Xanax. Poate pentru că traversez o perioadă foarte stresantă și agitată? Încă nu am clacat. Cât despre somn… simpla vedere a patului este un sedativ suficient. 
Cu sau fără mine lucrurile merg înainte. În Clubul condeielor parfumate s-a simțit miros de gosodină, iar la psi oamenii s-au grăbit să înscrie în tabel povești urzite din cuvinte inventate. Cuvintele mele nu au fost acasă. Gospodina din mine nu este în vârf de formă în perioada asta, iar inspirația este plecată cu sorcova. Cu toate aceste minusuri cineva m-a nominalizat pe blogul Simonei Tache ca răspuns la un articol despre Bloggeri mici care scriu bine. Nu știu cine este persoana, dar îi mulțumesc.
Și totuși… Mi-a fost dor să scriu. Pentru că, dincolo de iureșul în care am fost prinsă și deadline-urile pe care mă străduiesc să le respect, este o perioadă în care mă hrănesc cu emoții. Ale altora devenite, prin nu știu ce alchimie ciudată, ale mele. Și pentru că, după cea am scris articolul despre aniversarea căsătoriei mele, îmi stăruie în minte o expresie pe care au folosit-o în comentariile lor câțiva dintre cititori.
Oameni frumoși… aceasta este expresia pe care o macin în moara gândurilor mele ori de câte ori am un moment de respiro.
Adresată mie și soțului meu, am primit-o cu o oarecare stinghereală. Niciodată nu am fost etaloane de frumusețe fizică. Ca să nu mai vorbim despre faptul că anii au adăugat riduri și kilograme. Nu și fire albe, din fericire, în cazul meu.
Oameni frumoși… cu siguranță cuvintele acestea nu se refereau la imaginile care se răsfrâng în oglindă. Și m-am întrebat, oare cum se oglindesc cei din jurul meu în ochii mei?
Există câteva clipe, cele ale unei prime întâlniri cu o persoană necunoscută, când mintea mea analizează ceea ce simțul văzului îi transmite. Talie, înălțime, asimetrii, culoarea ochilor, forma buzelor. Apoi, pe măsură ce interacționez cu cineva, acestea devin doar amănunte. Se estompează sau se amplifică în funcție de împrejurări. Uneori frumusețea (așa cum este ea, o convenție) își pierde din strălucire, alteori defectele (convenții și ele) dispar. Și văd doar omul, cel dinăuntrul învelișului său mereu schimbător.
Vă spuneam la începutul articolului că ziua de ieri a fost pentru mine una foarte solicitantă. Fără să greșesc a fost cel mai greu eveniment la care am participat în acest an. Foarte lung, început cu un drum în alt județ, desfășurat într-o căldură năucitoare care ne-a provocat tuturor disconfort și care ne-a sleit de puteri. Și totuși am reușit să gestionez cu bine toate momentele și să fac lucrurile așa cum mi-am dorit. Iar asta s-a întâmplat și pentru că am fost înconjurată de oameni frumoși. Începând cu principalii protagoniști (miri, nași, famiiliile lor). Și nu au fost ei singurii. S-a întâmplat să reîntâlnesc un cuplu (alături de care am fost anul trecut în cea mai importanta zi din viața lor) și un fost coleg al Ancăi (pe care îl știam un puști și care este domnul doctor de acum). Cu toții mi-au dat energia de care am avut nevoie mai mult ca oricând. Fiecare dintre ei mi-a dăruit din emoțiile proprii. Oameni frumoși care au făcut greul mai ușor.
Vouă vi se întâmplă ca cei din jurul vostru să vă fie sursă de emoție și energie?
Nu te mai mira de tot ce ţi se întâmplă bun în viaţa ta! Emani ceea ce mulţi vor trăi o viaţă şi nu vor reuşi să prindă nici măcar de o porţie: magia cuvintelor simple aduse într-o formă care se derulează prea repede în faţa cititorului, de se trezeşte întrebând: doar atât? Şi respect faţă de fiecare om ce îţi calcă pragul. Iubesc răspunsurile ce ni le dai, aşa pe calibrul fiecăruia dintre noi. Eu cred că tocmai ţi-am răspuns la întrebare, dar …da, fără energia şi emoţia ce o primesc de la ai mei, din jur, nu aş fi nimic azi. O săptămână uşoară, Sonia!
Mulțumesc mult Adriana. O săptămână ușoara nu va fi. Dar finalul ei va însemna că plec în vacanță. Asta îmi dă aripi.
Cuvintele sunt importante. Întotdeauna am spus că oamenii au nevoie de cuvinte. Chiar și atunci când nouă ni se pare că ei știu și nu mai au nevoie de confirmări.
Nu vrei sa facem schimb de spamuri? Iau eu Xanaxul si iti dau tie Vuittoanele si Pradele mele? ca nu-mi mai incap in garderoba.;))
Am avut si eu o duminica de leneveala doar ca a mea s-a terminat cam nefast…sunt de garda!
Saptamana frumoasa iti doresc si multi oameni frumosi sa iti iasa in cale!
Îți dau Xanaxul, dar nu vreau Vuittoanele tale. Ce să fac cu ele? Nu sunt fană.
Iar fiicei mele nici nu m-aș gândi să i le d[ruiesc. A mai primit unul și a făcut din el geantă de scule. 
O săptămână frumoasă și ție!
Fetelor, nu v-ar interesa Viagra mea? Ca mi-a podul plin de spamuri ce recomanda diversi intaritori… :)))
Nu m-am putut mobiliza pentru povestea parfumata, poate si pentru ca pot fi orice, dar nu gospodina desavarsita. Sper ca Mirela sa nu se supere.
Pot sa contribui si eu cu spam-uri cu dieta Dukan si dieta daneza, daca doriti. Am multe, multe! :))
Eu cred cu tarie ca vorbele frumoase, gandurile frumoase, faptele frumoase atrag oameni frumosi. Asa ca pentru mine nu e deloc de mirare ca esti inconjurata de persoane pozitive care-ti daruiesc din energia lor
Mulțumesc pentru diete, dar nu.
Pe Dukan îl știu bine. 15 kg în două luni, puse la loc în scurt timp. M-am lecuit, deci. 
Persoanele pozitive sunt importante pentru mine. Iar aici pe blog sunt înconjurată de o mulțime de astfel de oameni. Îți mulțumesc și le mulțumesc!
Prinsa intre orele de recuperare si meseria de “mama”, citesc blogurile scrise cu suflet si pentru cateva minute patrund in alta lume si asta imi da putere sa merg mai departe. Multumesc ca existati si sper ca randurile dumneavoastra sa fie citite de toti oameni din lumea virtuala.
Mulțumesc Dana. Acum știu.
Și bănuiesc că și o recomandare pe blogul Chinezului tot de la tine este. Chiar cunosc multe Dane și mă întrebam care dintre ele își aduce aminte de mine de fiecare dată.
Vă dorec numai bine. Și faptul că v-am cunoscut a fost un privilegiu pentru mine!
Cred ca bunul simt este secretul recomandarilor de care te bucuri
Am citit si eu Garapentrudoi si ce sa zic? Blogul nu poate inlocui o viata reala!
Mulțumesc Cuvânta. Cât despre Gară pentru doi, ai dreptate. Am citit comentariul tău de acolo. Blogul, adaug eu, trebuie să fie condimentul, nu masa principală.
Mie mi-a plăcut scrisul lor și sper să îi citesc în continuare. Chiar dacă pe fiecare în parte de data asta.
da, exista oameni care folosind cateva vorbe imi creaza o stare de bine si ma fac sa-mi amintesc ca viata e adesea frumoasa. exista mereu si reversul, dar incerc sa pastrez balanta inclinata spre primii
Există și oameni a căror energie este negativă. Mi s-au întâmplat și din astea. Încerc să îi evit pe cât pot sau să îi ignor.
Eu unul trăiesc pentru şi prin alţii. Empatie maximă, schimb de energii, nu numai faţă în faţă ci şi de la distanţă – prin telefon, e-mail, blog, etc. Energia circulă liber în natură, nu are nevoie de mijloacele fizice pe care le utilizăm noi zilnic uitîndu-ne capacităţile ascunse, mult mai puternice.
Avem nevoie unii de alţii, avem nevoie de Oameni frumoşi pentru a ne păstra şi ridica nivelul psihic. Avem nevoie să Fim noi înşine Oameni frumoşi pentru ceilalţi, pentru cei dragi. Şi uneori mai avem nevoie şi de cîte o zi-două de relaxare totală, pentru a da ocazia fizicului să revină la coordonatele optime de funcţionare. Ai văzut ce bine e cînd poţi şi ce frustrant, demoralizant şi distructiv fizic e atunci cînd munca e robotizată cu mijloace de lucru umane. Se va aboli vreodată exploatarea omului de către om?! (ce repede am uitat noi de sintagma asta, cînd sclavia ne-a fost prezentată drept unicul mod de trai, sub alte nume şi frumos ambalată în cuvinte mari)
Ah, iar bat cîmpii de lunea şi nu-i frumos. Ar trebui să fiu un motor al optimismului acum, pe ultima sută de (mili)metri, nu?
Hai că acuşica vine ea vacanţa, e după colţ, o aud claxonînd nerăbdătoare! 
Exploatarea omului de către om. În cazul meu eu îmi sunt cel mai despotic stăpân.
Așa că strâng din dinți și îmi asum consecințele.
Vacanța e aproape, ai dreptate. Mai ciuntită un pic ca număr de zile (datorită împrejurărilor pe care deja le cunoști), dar voi profita de fiecare clipă la maxim. Ca să îmi încarc bateriile. Deși nimic nu face mai bine lucrul acesta decât oamenii frumoși. Care exită de fiecare parte a monitorului, în viața reală sau pe blog.
Îți mulțumesc pentru gândurile frumoase. Chiar mi-au adus un plus de energie.
Oricînd cu plăcere, stăpînă (a propriului eu) !
Eu-s extrem de lipsit de empatie. Vorba mamei, mie poti sa-mi fluturi si un tramvai si eu sunt zen ca o boare. Sau, alternativ, cum spune sotia mea (preluand replica lui Hermione din Harry Potter): am capacitatile emotionale ale unei lingurite de ceai :D. Asadar raspunsul e nu, cei din jurul meu, mai ales daca nu-i cunosc, nu-s deloc sursa de emotie sau energie ci, cel mult de interes. Imi starnesc curiozitate, mirare, atentie, dar nu senzatii emotionale mai profunde.
Poate pentru că ești bărbat?
Jumătatea mea este mereu mirată cum de eu reușesc atât de bine să comunic cu oamenii, să le transmit emoție și să fiu parte cu tot sufletul la emoțiile lor. Cred că lucrul ăsta e o capacitate pe care o au mai degrabă femeile. Există bineînțeles și bărbați empatici.
Pentru mine oamenii sunt mereu o sursa de inspiratie si emotie.Poate de emotie mai putin si in anumite conditii trebuie sa fie ceva anume care sa imi starneasca emotii…dar in general , da! Oamenii imi starnesc emotii si imi transmit stari!
Uite asta am uitat. Oamenii sunt întradevăr și sursă de inspirație. Uneori fără să facă nimic deosebit.
apropo de zelist. pe graficul evolutiei mele se vede exact punctul in care am criticat topul zelist pe blogul diacritica, in februarie 2012.
http://www.zelist.ro/bloguri/beausergent.wordpress.com/evolutie.html
Sper să găsesc acel articol. Statisticile sunt relative oricum. Mă bucur mai degrabă pentru 100 de vizitatori care îmi citesc articolele decât de încă 100 care petrec sub 5 secunde pe blogul meu. Și îi iau în calcul doar pe primii.
Da, se intampla si una si alta, impreuna sau separat.Exemplul cel mai bun este o prietena care practica reiki.Este , ca formatie, inginera, ca si noi dar si-a descoperit si dezvoltat alte valente si mie , personal, mi-a facut cu adevarat minuni.M-a scapat de operatia de hernie de disc cervicala si mi-a adus si multe alte beneficii colaterale.Si uneori chiar la distanta fiind , e de ajuns doar sa ma gandesc la ea si deja ma inunda o stare de bine.Si da, sunt multe persoane in prezenta carora te simti bine dar, intr-adevar mi se intampla si ca in prezenta unor anumite persoane starea mea sa se deterioreze si sa apara disconfort, acelea fiind in mod evident de rea credinta , malefice chiar.
Sa aveti parte de o vacanta placuta si sa dati in drumul vostru doar de persoane care degaja energie si emotii pozitive.