Încotro?

incotroMica Unire ne-a găsit mai dezbinați ca niciodată. Ce horă frățească, ce flori și omenie și de unde atâta suflet care “să bată” în toată lumea la fel? Cauzele sunt multe. Circumstanțele atenuante, din punctul meu de vedere, puține. Subiect amplu, nu vreau să-l discutăm acum.

Am profitat de sărbătorirea Micii Uniri și de minivacanța destul de mare ca să ne certăm. Părinți și copii, colegii de Read More

Revoluție? Care revoluție?

4PAN1TDuminică (despre cea care a trecut vorbesc, cam târziu, e adevărat). Prima cafea a zilei nu şi-a făcut încă efectul, iar o poză de profil de pe Facebook (pentru că are aplicat un filtru multicolor şi pentru că aparţine unui fotograf) mă duce cu gândul la nişte action-uri noi în Photoshop sau la ceva preset-uri din Lightroom. Gândul nebunului la capul pământului, se dovedeşte că m-am înşelat. Cândva mai târziu aveam să mă dumiresc că este vorba de “Celebrate Pride”, aplicaţia  care colorează poza de profil în culorile curcubeului pentru a saluta decizia luată de Curtea Supremă din SUA, aceea de a legalizat căsătoriile gay în toate statele americane. OK! Nici nu mă entuziasmează, nici nu mă oripilează. O minoritate a câştigat un drept. De ce nu sunt indignată? Pentru că atunci când vorbim de adulți și de lucruri care se petrec cu consimțămâtul lor (și, Read More

Être ou ne pas être

je suis

Am urmărit şi eu, ca tot românul conectat la internet, aproape în timp real desfăşurarea evenimentelor de ieri. M-au mâhnit cele întâmplate şi mi-am spus, încă o dată, că lumea în care trăim este una nebună şi că, parcă în pofida tuturor eforturilor, se întâmplă să iasă la suprafaţă doar ceea ce este mai rău. Mâhnirea mea a ajuns însă la cote maxime spre seară când am avut timp să citesc sau să ascult tot felul de reacţii. Atât de diferite de parcă trăim împărţiţi într-o sută de galaxii care nu au nicio cale de comunicare una cu alta.

Read More

În haită

Disclamer. Acest articol nu este despre câinii comunitari. Asta pentru cazul în care consideraţi că subiectul a fost deja exploatat prea mult și sunteți tentați să nu citiți mai departe.

Omul este un animal social. Nu aş vrea ca cineva să se simtă ofensat şi să se supere pe mine. Expresia nu îmi aparţine. Aristotel este cel care i-a dat viaţă, încadrându-ne în rândul vieţuitoarelor cu preocupări asemănătoare, organizate în comunităţi. Cocori, viespi, albine, furnici, oameni. Vedeţi? Nu este chiar o companie jignitoare. În plus, spre deosebire de ele, suntem înzestraţi cu simţirea binelui şi a răului, iar formele sub tutela cărora funcţionăm sunt evoluate şi sofisticate. Şi totuşi…Simţim uneori nevoia să evadam din tipare. Şi să ne organizăm altfel decât este general acceptat. O să mă opresc la un singur exemplu. Haita. Cred că vi se pare şi vouă cunoscut.

Membrii haitei umane nu au nevoie neapărat de un lider. Deşi uneori el există, în cazul pe care am ales să îl analizez farul călăuzitor este o idee. O îmbrăţişează cu toţii, îşi părăsesc bula care le conferă intimitate şi o apăra ca şi cum ar fi teritoriul lor. Cu înverşunare. O prind din zbor de la jurnalul de seară sau de la  un colț de stradă. Și-o asumă și pleacă la luptă. Cumva și-au însușit-o (ideea) și simt că este a lor.

Membrii haitei ar putea duce şi o existenţă solitară. Sunt puternici fiecare în parte, hrana nu este o problemă pentru ei, iar unii alături de care au ales să latre le sunt doar parteneri ocazionali, poate chiar uşor incomozi la început şi indezirabili într-un final.  Căci există întotdeauna un final. Acela în care ideea dă semne de uzură (atunci când lucrurile sunt de împrumut folosirea lor îndelungată lasă urme mai repede decât își imaginează cineva) și masa furioasă și schelălăitoare se risipește. Iar lătratul se aude tot mai slab. Ba chiar se transformă în altceva. O dată cu blana. Haita va deveni turmă blândă, nepăsătoare, rumegătoare. Pură. Cel puțin pentru un timp. Căci din când în când la orizont apare un nou subiect de atacat. Unul care inspiră și îndeamnă la o luptă nouă.

Membrii haitei umane nu vor sânge. Poate pentru că li s-au terminat piroanele cu care în alte timpuri își țintuiau adversarii pe cruce. Sau au ajuns la un nivel de cunoaștere care le spune că este mai simplu și mai comod să atentezi la nervii potențialelor victime? Și mai convenabil pentru că, cel puțin aparent, nu lasă urme. Înlocuiesc colții cu o armă mult mai de temut. Căci nimic nu este mai eficient (în opinia lor) decât vorba meșteșugit impregnată cu venin, strigată cu mult prea mulți decibeli și repetată obsesiv.

Membrii haitei umane îi atacă pe cei care îndrăznesc să nu gândească asemeni lor. Se cațără pe propria lor ură și pe iluzia că cine vorbește mai tare și mai murdar are dreptate. Si desființează orice individ care are o părere diferită de a lor. Ați înțeles? Orice individ, nu ideea pe care o expune acel om.

Membrii haitei umane nu iau decizii. Ei au ținut stindardul sus. Nu este suficient?

Acestă postare nu este despre cei care, obsesiv, și-au afișat părerea pe toate canalele de comunicare. Nici măcar despre cei care au făcut-o de multe ori de pe poziția posesorului adevărului suprem. Ei au fost doar obositori.

Această postare nu se referă nici la cei care au atacat pe Facebook și au mușcat dând celor incomozi unfriend. Ei au fost amuzanți.

Această postare este despre cei care, luptând împotriva morții, au strigat din toate puterile lor MORI celor care aveau o altă părere (nu contează care). Într-o societate în care normalitatea este doar o figură de stil și într-un timp în care am crezut că nimic nu mă mai poate mira, m-am cutremurat.

Săptămâna aceasta duzina de cuvinte a fost aleasă de Vienela. Textele celor care s-au jucat cu ea sunt găzduite, ca de obicei, în tabelul lui psi.