Urc, încet, scările pe care ultima oară le-am coborât acum 30 de ani. Mi se par mai înguste. Mult mai înguste. Să fie de vină copacii care le mărginesc și care au crescut între timp, balustrada montată exact pe mijlocul treptelor sau imaginea mea distorsionată de atunci sau de acum? E 10.15 (da, știu, n-am mai avut răbdare și ajung mult înainte de începerea cursului festiv) așa că îmi permit să admir, pe îndelete, totul. Corpul C pare neschimbat. În stânga o papetărie (e drept cu un afiș care indică “xerox” lipit pe geam), aceeași intrare, același hol amplu din care lipsește doar avizierul plasat în partea dreapta, cel de unde puteai afla dacă, din cauză de prea multe absențe (30 să fi fost?), Read More