Babacul

2După ce articolul în care mă întrebam “unde am greşit” s-a bucurat de un succes (recunosc) nesperat şi neaşteptat, am tot răsucit în minte întrebări şi răspunsuri care, mi se părea mie, aveau să îl continue în mod firesc. Ei bine, mi-am imaginat că mă voi întreba “de ce greşim” şi că voi scotoci dincolo de neştiinţă sau de rea voinţă pentru a ajunge la momentele în care pierdem din vedere imaginea de ansamblu, ne pripim sau suntem prea siguri pe noi, ne copleşim cu prea multe alegeri sau, dimpotrivă, alegem dintr-o suflarea calea care ni se pare cea mai uşoară. S-a întâmplat însă ceva în timpul în care încercam să-mi ordonez ideile: am realizat că generalizez și că aveam să duc discuția în lumea în care mă mișc eu (și în imediata ei vecinătate), uitând că, dincolo de ea, viața ne dăzvăluie manifesteri care nu au nicio legătură cu ea. Și uite așa, am ajuns la o categorie de părinți (căci vă aduceți aminte, desigur, că despre părinți era vorba în articolul anterior) cărora copiii le spun babaci.

babac, babaci, s. m. 1. tată. 2. (la pl.) părinți
Sursa: Argou (2007)    

Read More

În derivă?

beacon2-1024x685Am evitat să mă avânt în discuţii despre recent încheiatele examene de capacitate şi bacalaureat. Nu că nu mi-ar păsa şi nu m-ar intrista procentele ruşinoase despre care aud de ani buni, dar pur şi simplu am cam pierdut contactul cu şcoala de ceva vreme. Nu mai ştiu ce şi cum se studiează, care este astmosfera, care sunt pretenţiile. Fără să vreau însă, o grămada de informaţii şi reacţii au venit ca un tăvălug peste mine. Un proaspăt absolvent de liceu îmi spunea că i-a picat la examen ceva ce nu se aştepta. Serios? Era cumva vorba despre un concurs de “hai să ghicim ce ne dă” sau ar fi trebuit să te aştepţi să ai orice subiect din materia pe care ai avut-o de studiat? Un altul, cu o oarecare tristețe în glas, mi-a vorbit despre faptul ca nu va lua o nota foarte mare la Română. A luat 9,15. Notă mică în comparație cu zecele de la Matematică. Două cazuri reale, două moduri diferite de a vedea lucrurile și așteptări diferite. Asta în noinaul de perle (mai mult sau mai puțin reale) care au înegrit paginile publicațiilor (fie ele și vituale) și de acuzații aduse sistemului, profesorilor, copiilor, materiei predate la școală sau mai știu eu cui.

Read More

Mută-te din casa părinților (titlu împrumutat)

home-sweet-homeMută-te din casa părinţilor. Cât mai repede. Așa scrie pe blogul său Alexandru Negrea. Recunosc, este pentru prima oară când îl vizitez. Și asta doar pentru că întâmplarea a făcut să văd articolul său distribuit pe Facebook. Evident, titlul a fost cel care m-a intrigat și m-a îndemnat la lectură. Și am citit. Ridicând din când în când câte o sprânceană. Apoi am zâmbit și mi s-a părut corect ca alături de punctul de vedere al unui copil (care deși adult, din perspectiva asta scrie) să existe și cel al unui părinte. Chiar dacă părintele și copilul nu au aceiași cititori.

Mută-te din casa părinților tăi. Cât mai repede. Același lucru spun și eu. Și asta nu doar ca să parafrazez un titlu interesant. Ci pentru că, pur și simplu, așa cred.

Read More