Dacă ar fi să împodobesc în seara asta pomul de Crăciun, aș alege un decor monocolor. I-aș atârna pe ramuri cireșe. Două câte două, perechi ce se privesc parcă în oglindă și suflete gemene ale unor vârste foarte diferite, dar care îmi aparțin.
O cireașă ar aduna în rotundul său copilăria și cireșul din grădina de la drum. Plăpând, dar timpuriu, pe care îl așteptam în fiecare an, cum altfel decât… ca pe un cireș copt. Spre izbăvirea leului pe care îl foloseam în fiecare dimineață, ca să cumpăr o chită cu zece rumene fructe, de la o bătrânică mereu prezentă în colțul străzii, cu o tarabă improvizată direct pe trotuar, dintr-un ziar. Și tot în miezul ei și al unei copilării pe care o revăd ca prin vis, se află ascunși Cireșarii. Darul fabulos de Crăciun, al unui an al cărui număr nu mai știu să îl spun.
Alta ar mirosi ca florile mame ale cireșilor din Nago, cei dintâi din lume care înfloresc în fiecare primăvară. Miros dulce-amar de vremelnicie. A lor și a vieților noastre pe acest pământ. O cireașă cu iz de melancolie, al cărui cerc imperfect este croit din anii mei.
Așa aș face dacă aș împodobi în astă seară bradul, dar cum lucrul acesta nu se întâmplă niciodată înainte de Ajun, mâine s-ar putea să îmi doresc alt decor.
Dacă ar fi ca tu, în seara asta, să faci pomul de Crăciun, ce i-ai așeza pe ramuri?
Cireșe în decembrie? Poate vi se pare ciudat, dar de veți căuta, veți afla și alți culegători. Aici. 
Comentarii recente