N-am ascuns niciodată că sunt o persoană curioasă. Și nu mă refer la curiozitatea aceea în sensul bun, cea care duce lumea înainte și care ne face să descoperim lucruri noi și să progresăm. Nu că mi-ar lipsi asemenea manifestări, dar de data asta vreau să vă povestesc despre altceva. Despre momentele în care vreau să știu anumite lucruri doar așa, pentru că mă incită misterul în care sunt învăluite și pentru că mi-au pus moara gândurilor în mișcare. Partea interesantă este că, deși la final deslușirea acelor tainei nu mi-ar aduce niciun beneficiu și probabil nicio revelație, eu parcă tot aș vrea să știu despre ce este vorba.
O să-mi spuneți că până și pisica a intrat în necaz datorită curiozității sale. De parcă eu nu aș știi lucrul acesta… Dar nu mă ajută. Asta cu a fi sau a nu fi foarte curios cred că ține de mecanismele mele interiore. Și în plus, dacă stau să mă gândesc bine, aceste mecanisme cred că funcționează din plin la toată lumea. Sau greșesc?
Dar să trecem la lucruri concrete. Căci teoria, neaplicată, cu siguranță nu ajută la nimic. Nici aplicarea ei, în cazul acesta, nu va ajuta la ceva, dar iar mi-am amintit despre o întâmplare și trebuie să vă povestesc despre ea.
Comentarii recente