Scrisoare cu adresant necunoscut

between-man-and-womanTe-am privit astăzi pe străzile orașului, în supermarket sau la florărie. Ușor preocupat, cu un zâmbet uitat în colțul gurii sau cu urme de încruntare adâncite pe frunte. Mergeai alene sau grăbit, așteptai răbdător la o coadă care părea să nu se mai termine și, din când în când, îți priveai absent telefonul. Poate voiai să vezi doar cât este ceasul, poate trebuia să ajungi repede undeva și întârziaseși deja sau, cine știe, poate treceau prea greu orele până la o întâlnire mult așteptată.

Ți-am citit de nenumărate ori scrierile. Icoană, regină, floare de crin, altar, iubită, miracol, neasemuită. Nici nu mai știu să enumăr toate substantivele și adjectivele pe care le-ai scris în opera ta.

Ți-am ascultat muzica, ți-am privit picturile, ți-am lăudat versul și, astăzi, am admirat povara colorată pe care o purtai în mână pentru ea. O floare simplă sau un buchet sofisticat, după buget, inspirație sau oferta unei florării mult mai solicitate acum decât în orice altă zi.

Și m-am gândit la ea.

Am văzut-o zâmbind fericită când i-ai dăruit o floare sau doar visând la ea, râzând din toată inima sau plângând cu lacrimi amare, răsfățată sau trudind din greu, cot la cot cu tine, uneori peste puterile ei. Și m-am întrebat de câte ori ai privit-o cu dispreț murmurând în barbă “femeie”, de câte ori ai greșit drumul care ar fi trebuit să te ducă acasă și de câte ori i-ai luat poverile de pe umerii ei fragili ca să le așezi pe ai tăi, mai puternici.

Ați vrut egalitate, o să îmi spui și nu o să te contrazic. Da, ne-am dorit să votăm ca și tine, să pilotăm avioane și să conducem companii, să avem drept la replică și să ne conducem singure soarta. Dar nu suntem egale cu voi și nici nu vrem să fim. Pentru că nu ne lasă natura, pentru că ne dorim și altceva decât putere și pentru că, uneori, prea înverșunați, nu ne lăsați voi.

Nu scriu aceste rânduri cu nicio urmă de regret. M-am născut femeie și nu mi-am dorit niciodată să fi fost altceva. Poate pentru că premiul cel mare care a compensat multe dintre neajunsurile pe care a trebuit să le înfrunt, a fost maternitatea? Ei bine da. Și nu aș schimba asta cu nimic. O singură mare părere de rău am. Că legenda cu cele două jumătăți care se caută prin univers pentru a alcătui, împreună, o sferă perfectă, este doar o iluzie care se destramă prea repede. Și că, adesea, uităm de unde am plecat și ne declarăm război. Unul în care armele nu sunt letale, dar ne ucid, puțin câte puțin, până nu mai rămâne nimic din noi cei care am fost la început. Oare dacă nu am căuta cu disperare acea perfecțiune ne-ar fi mai ușor? Și am trăi în pace și armonie?

Este încă 8 Martie și mai  sunt câteva ore din ceea ce s-ar numi și ziua mea. Am primit flori și m-am bucurat de ele, apoi m-am adâncit în rutina de zi cu zi. Pentru că ziua de astăzi nu este percepută de spiritul meu ca una de mare sărbătoare. Și pentru că ziua mea a fost în fiecare zi de când am venit pe această lume, femeie.

Am scris o scrisoare cu adresat necunoscut pentru că rândurile mele nu se adresează unui bărbat anume. Poate doar unor fapte pe care le întâlnesc atât de des în jurul meu și care mă mâhnesc profund. Femei și bărbați ne luptăm pentru supremație și uităm, înainte de a fi sexul slab sau cel puternic,  să fim oameni. Și ceea ce astăzi punem pe un piedestal, dărâmăm mâine sau într-o altă zi, fără nicio părere de rău.

Este încă 8 Martie și toată lumea face urări. La mulți ani și o primăvară frumoasă, spun și eu! Și nu doar doamnelor și domnișoarelor, ci tuturor. Pentru că primăvara ar trebui să însemne renaștere și speranță pentru fiecare om.

16 thoughts on “Scrisoare cu adresant necunoscut

  1. Primăvara să ne fie mereu început şi semn de nouă bucurie!
    Frumoasă şi de suflet scriere.
    Nu mă înebunesc după rânduri scrise cu acest prilej, după urări şi flori online de ziua asta. dar am poposit cu drag la tine si mi-a mers la inimă. nu imi trebuie mai mult. multumesc!

  2. O primăvară faină să ai, Sonia! Şi să fii fericită! În rest am vibrat la rândurile tale, ştiind că e ziua mamei şi că poate nu sunt una dintre ele, dar mă voi mulţumi cu urările pentru femeia ce sunt, ce devin, ce am fost. Am fugit de această zi, până când, mi-am dat seama că e mai bine să mă bucur de ce primesc decât de absenţa unui cuvânt…aparent în plus. E in plus pentru că da, de ceva vreme, simt urările de fiecare zi…

  3. Cuvânta

    La multi ani, Sonia! Randurile tale sincere ma fac sa ma simt mai putin singura in fata problemelor pe care le descrii. Ma bucur ca de 8 Martie am petrecut si spiritual, pe blogul tau, nu doar traditional!

    • Sonia

      La mulți ani și ție! Ce am scris mai sus știm cu toții. De aceea mi se par, uneori, unele gesturi din această zi, pline de ipocrizie. De ce trebuie să dăruiești flori doar de ziua femeii? Și de ce să scrii ode de preamărire pentru ca apoi să privești cu dispreț spre obiectul admirației tale. Nu vreau să generalizez, dar deseori am avut dovada unui comportament duplicitar.

  4. TATIANA

    Pana la urma chiar si numai pentru privilegiul maternitatii , orice sacrificiu si neajuns pe care le suportam ca reprezentante ale sexului slab(aparent) sau frumos(nu mai putin) nu e prea mare desi tocmai am vazut la tv. un reportaj de unde rezulta ca maternitatea nu a fost totdeauna o binecuvantare.Totul e relativ in lumea asta, am mai spus-o.Cat despre ziua de 8 martie, sa ne bucuram de ea si de orice alta zi si de tot ce ne ofera viata.La multi ani!

    • Sonia

      Am văzut și eu reportajul și îți dau dreptate. Era doar punctul meu de vedere. Să ai o primăvară frumoasă și plină de bucurii.

  5. :-)
    Uneori mă așez să scriu ceva și nu iese, pur și simplu. Apoi trec pe la alte „case” și citesc același lucru, spus cu atâta măiestrie, încât nu știu dacă mă roade invidia că nu mi-au trecut mie prin cap cuvintele acelea sau să mă bucur că spusele altcuiva sunt un fel de eliberare și pentru mintea mea obosită…

    ”O singură mare părere de rău am. Că legenda cu cele două jumătăți care se caută prin univers pentru a alcătui, împreună, o sferă perfectă, este doar o iluzie care se destramă prea repede. Și că, adesea, uităm de unde am plecat și ne declarăm război. Unul în care armele nu sunt letale, dar ne ucid, puțin câte puțin, până nu mai rămâne nimic din noi cei care am fost la început” – asta mi-a plăcut enorm pentru că am simțit-o foarte puternic și pentru că jumătățile astea sunt aproape o obsesie pentru mine…

    O primăvară superbă îți doresc și..pentru că încă este 8 martie…La mulți ani! ;-)

    • Sonia

      Și ție ți se întâmplă asta? Și mie! Și m-am liniștit, înseamnă că nu sunt o ciudată.
      Să ai o primăvară super și doar împliniri și bucurii.

  6. psi

    pentru mine ziua de ieri a fosto zi în care am zâmbit mai mult… mamei mele. eu asociez, poate, greşit, sărbătoarea aceasta, cu mama, cu toate mamele, motiv pentru care mă descumpănesc urările adresate mie. nu am niciun merit pentru faptul că m-am născut femeie şi nu mă voi ridica niciodată la înălţimea acelor femei care duc viaţa mai departe, nu prin naşterea copiilor, nu este de-ajuns atât, ci prin ridicarea lor în lumină (aşa cu de pildă face mihaela, aşa cum faci tu cu puiul tău devenit pasăre cu aripile larg deschise şi mai am eu exemple multe care îmi taie respiraţia).
    eu… sunt doarun mâţ pervazier. speriat uneori de atenţia necerută, nejustificată… de-aceea textul tău mi-a mers la suflet. şi de aceea am tăcut ieri…
    la mulţi ani ţie! pentru că meriţi pe deplin.

  7. La mulţi ani pentru ieri, Sonia!
    Deşi pentru mine 8 Martie e doar o chestie oficială, fac urări ca să fiu şi eu în rândul lumii. În copilărie o preţuiam ca pe o zi a mamei, până când am descoperit că pentru mine ziua ei era în fiecare zi – şi continuă să fie în fiecare zi în care mi-o aduc cu adevărat aminte, cu o lacrimă la fel de dureroasă ca acum 20 de ani, când a trecut în altă lume.
    Cât despre ziua mea, ca femeie, la mine în casă e tot în fiecare zi. Pentru că mă simt iubită în fiecare zi – discret, dar cald; şi fără flori. I-am spus soţului meu, la puţine zile după ce l-am cunoscut, să nu-mi cumpere niciodată flori. Nu-mi plac florile tăiate, văd în ele un soi de cadavre vii şi mă zbârlesc şi mă-nfior când le ating cozile ude. Când îmi aduce altcineva flori (nu pot să le spun tuturor cât de nebună sunt), bărbatul meu e cel care le schimbă de obicei apa.
    Iar textul tău mi-a plăcut – mai ales partea despre egalitate.

    • Sonia

      La mulți ani Vero! Mi-ai amintit de pozele acelea pe care le făceam de 8 Martie și pe care le ducea mamei. A trecut atât de mult timp de atunci!

  8. La mulţi ani, Sonia! O primăvară frumoasă, călduroasă şi înfloritoare îţi doresc!
    Pentru mine 8 martie rămâne doar ziua mămicii şi, adaptat de mine, a bunicii. Pentru ziua aceasta mă pregăteam îndelung, scriam felicitări, scrisori şi parcă toate cuvintele nu-mie erau de ajuns să le spun “mulţumesc”.
    Da, ştiu, nu e nevoie de o zi în calendar ca să mulţumesşti, să spui “te iubesc” sau să dăruieşti flori, dar tot ritualul acesta de 8 martie din copilărie a rămas adânc impregnat în suflet.
    La mulţi ani!

Lasă un răspuns către psi Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge