Este clar. Sunt meteo-sensibilă. Nu că m-ar durea șalele când vremea devină urâtă, dar se pare că, atunci când plouă, îmi dau târcoale toate gândurile negre. Dovadă ultimul articol. 
Acum, că a ieșit soarele, am deja altă stare de spirit. Sau poate am conștientizat, din nou, un lucru pe care îl știam deja. Lumea nu este făcută după chipul și asemănarea mea. Ceea ce, de fapt, este bine. În primul rând pentru că mă ajută să mă păstrez zdravănă la cap (vorba unei prietene virtuale) și în al doilea pentru că nici mie nu-mi place uneori de mine (și aici, schimbând perspectiva, îi dau dreptate Matildei deși ieri am contrazis-o pe blogul ei).
După chipul și asemănarea… Citeam undeva, nu-mi mai aduc aminte unde, că omul este un plagiat divin. Mi-a plăcut mult expresia și gândul mi-a zburat, instantaneu, spre o întrebare:”Atunci de ce suntem atât de diferiți?”. Și, fără să vreau, mi-am dat răspunsuri care de care mai ciudate. Fie s-a întâmplat ca partea de contribuție originală existentă în fiecare dintre noi să fie cea care ne domină personalitatea, fie creatorul s-a privit în miliarde de oglinzi, unele mai bune, altele de mai slabă calitate. Sau poate că i s-or fi aburit ochelarii pe parcursul procesului de creație. Nu strigați, rogu-vă, blasfemie. Încercam și eu niște metafore. Metafore de om care, la 7 dimineața, s-a întors de la muncă.
După chipul și asemănarea… cui?
Mi-am petrecut noaptea alături de niște copii frumoși, bine crescuți și cuminți. M-au uimit când au cerut să se deschidă dansul cu muzică populară și am înțeles de ce acest lucru doar când i-am văzut pe ring făcând mișcări complicate și perfect sincronizate. Am aflat, mai apoi, că toți făceau parte dintr-un ansamblu folcloric și mi s-a confirmat, încă o dată, că timpul liber petrecut cu folos desăvârșește caractere.
După chipul și asemănarea… cui?
Ieri, mi s-a întâmplat să văd și cealaltă față a medaliei. Într-un autobuz, copii de aceeași vârstă, cu un comportament care m-a făcut pe mine să roșesc.
Concluzia? Poate că suntem un plagiat divin, dar contribuția originală a fiecăruia dintre noi este cea care dă nota finală. Și până la urmă, lumea nu este construită (100%) după chipul și asemănarea nimănui. Aici vă las să trageți singuri concluziile…
***
La final, voi adăuga câteva rânduri pe care le veți găsi în fiecare dintre articolele mele, până în data de 15 mai.
Dacă ați votat proiectul Semn SPRE carte în competiția Idei în Țara lui Andrei, vă mulțumesc.
Dacă nu știți despre ce este vorba, vă invit să accesați linkul de mai jos. Și dacă vă place ceea ce citiți să ne acordați sprijinul vostru. Durează doar câteva minute să o faceți. Vă mulțumesc.
diferențe, după chipul și asemănarea, plagiat divin
Asta cu “divinul” e relativa. Hi, hi, daca e sa ma iau dupa ultimul documentar vazut, am fost “imbunatatiti” de extraterestri ca sa extragem aur pentru ei. Deci nu suntem altceva decat niste maimute manipulate genetic sa avem un strop de inteligenta. Cred ca ne supra-estimam!
“Plagiat divin” . Originala formulare. Este drept ca poate dupa chipul si asemnarea Lui om fi fost ganditi sa fim, dar ceea ce a iesit uneori pare sa spuna ca, au fost momente in care altcineva Ii tinea locul. Si atunci, au aparut “variatiunile pe diverse teme”. Am putea spune ca aceste variatiuni dau sarea si piperul vietii si totusi, uneori cum bine ai spus, ascultand si urmarind manifestarile acestor “variatiuni”, nu poti sa nu te intrebi : cat de departe si cat de mult timp ai fost plecat, Doamne?
De aceea cred ca si tine, ca nu poti nega sau schimba darul primordial ce ai primit dar, pe parcursul vietii singur sau cu ajutor, poti schimba mult, poti desavarsi propriul destin. Si atunci ai nevoie de cineva care sa-ti arate cu un Semn Spre Carte, drumul bun.
eu am retinut partea cu timpul petrecut cu folos care modeleaza frumos si caracterul tinerilor :). e o confirmare de care uneori am nevoie vis a vis de activitatile in care il implic pe Dante.
si eu sunt meteo dependenta si stiu perfect cum este sa ai o stare de spirit in stransa legatura cu vremea de afara.
da draga mea, suntem un plagiat divin, o repetiţie a aceleiaşi reţete. numai că atunci când ne-au fost datetoate calităţile, ne-a fost dăruit şi liberul arbitru. motiv pentru care… au apărut şi ceea ce numim defecte.
Eu m-am gândit întotdeauna că “după chipul şi asemănarea” lui Dumnezeu e o expresie care se referă strict la înfăţişarea exterioară. Ne-a creat împrumutându-ne înfăţişarea aşa-numită “omenească”, pe care o avem cu toţii în comun – aşa cum visăm şi încercăm şi noi să construim roboţi care să ne semene
Cata vreme fiecare individ este unic , nu cred ca este chiar plagiat.
O alta teorie spune ca fiecare din noii avem o “dublira”, aici s-ar spune ca e plagiat.
Plagoiatul este ” chipul si asemanarea” dar omul mai are caracter, temperament, ratiune , care difera de la persoana la persoana.
Cat despre povestea relatata, totul depinde de mediul in care crestem si spre ceea ce tindem sa devenim.
Eu cred că eşti o femeie divină!
Educatia de acasa e cea care ne da caracter sau nu! Păcat că unii reuşesc să-i facă pe alţii să roşească deşi abia dacă trec de genunchiul boraştei ca şi carte (a se înţelege şcoală)
E prea mult de discutat despre “după chipul şi asemănarea Lui”.
C’aşa e-n antreprenoriat! )
O să trec peste şi ce vreau să spun este o chestie simplă, simplă de tot: Cui i-ar place să mănânce mâncarea sa favorită, de 3 ori pe zi, 365/365, TOATĂ VIAŢA?
Mă îndoiesc că există cineva!
Eu mă bucur că suntem DIFERIŢI, pentru că asta e gartanţia că putem fiecare dintre noi să facem ALTCEVA, pentru CELĂLALT. Pentru OMUL DE LÂNGĂ NOI.
Ceva care e GARANTAT UNIC şi IREPETABIL.
Spor la muncă! (tocmai ce-am vorbit cu Sonia şi merge la muncă şi mâijne şi poimâine!
[…] vorbit despre Adi-Sonia Spătariu şi, cu certitudine, voi mai vorbi. Asta, că tot spuneam despre advertoriale şi de ce refuz să […]