Se îngrijora, acum ceva vreme, Potecuța (mulțumesc din suflet) că lipsesc cam mult de pe blog, iar în ultima sa postare Vali îmi amintea, într-un comentariu, de „vremea când blogurile erau altfel” (asta însemnând, probabil, și faptul că, eu, eram mult mai prezentă în online, că cititorii și comentatorii nu lipseau din anotimpurile mele și că-mi lăsam gândurile mai des să se aștearnă în lumea viruală). Scriu astăzi nu ca să îmi scuz absența. Uneori nu am avut timp de scris, alteori nu am avut chef, adesea mi s-a părut că-mi sunt de prisos cuvintele. Scriu astăzi ca să știți că sunt bine și ca să încerc să fac un mic bilanț. Read More
Deșteaptă-te, române
Ieri, anul de grație 2015, noiembrie, ziua 30. Ora 8:30. Plouă. Merg către birou într-un autobuz aproape gol. În timp ce traversez orasul care pare pustiu, îmi amintesc un articol pe care l-am citit cu o zi înainte. Titlul: Cea mai proastă veste pentru cele 6 milioane de salariați din România. Conținutul? Mmmm… Cică 2016 nu pare a fi cel mai bun an. Asta pentru că din cele 13 zile libere, dintre care opt sunt sărbători religioase, doar şapte dintre ele vor cădea, însă, în cursul săptămânii. Așa care va să zică! Nu faptul că economia ar putea intra, din nou, în recesiune și Read More
Pe scurt
O fotografie face cât 1000 de cuvinte, dar nici câteva vorbe nu îi vor face rău. Așadar…
Se spune că soarele răsare de la București. Fără să vreau să supăr pe nimeni, prefer întotdeauna, să aflu cât este ora exactă la… Sibiu. Așa am făcut și în weekend. Read More
30
Da, astăzi e zi de sărbătoare pentru mine. 
Şi n-aş fi scris nicio vorbă dacă o prietenă virtuală nu mi-ar fi făcut ziua şi mai frumoasă cu urările ei.
Cât înseamnă 30 de ani? Dacă stai să îi numeri par a fi mulţi. Dacă doar i-ai trăit nici nu îţi dai seama când au trecut! Şi mai înseamnă un copil, o casă, o mică afacere, de-ale vieţii de toate (bune şi rele), bucurii şi tristeţi, clipe de relaxare şi de muncă, împliniri şi dezamăgiri, visuri, planuri şi atât de multe alte lucruri că mi-ar trebui pagini întregi ca să le scriu. Read More
Descântece
Că eu nu cred în boscoane, horoscoape, preziceri, descântece, ghiceli în cafele şi alte alea, am mai scris pe aici, pe blog, de mai multe ori (cred). Şi totuşi, astăzi o fac şi, mai mult decât atât, parcă aş vrea ca toate prostiile astea să aibe un sâmbure de adevăr, iar eu să fiu foarte pricepută în domeniu astfel încât să obţin rapid nişte rezultate notabile în probleme care au devenit (cel puţin pentru mine) foarte, foarte supărătoare. Cel mai uşor mi s-ar părea să prestez în zona în zona descântatului. Ce poate fi atât de Read More
Revoluție? Care revoluție?
Duminică (despre cea care a trecut vorbesc, cam târziu, e adevărat). Prima cafea a zilei nu şi-a făcut încă efectul, iar o poză de profil de pe Facebook (pentru că are aplicat un filtru multicolor şi pentru că aparţine unui fotograf) mă duce cu gândul la nişte action-uri noi în Photoshop sau la ceva preset-uri din Lightroom. Gândul nebunului la capul pământului, se dovedeşte că m-am înşelat. Cândva mai târziu aveam să mă dumiresc că este vorba de “Celebrate Pride”, aplicaţia care colorează poza de profil în culorile curcubeului pentru a saluta decizia luată de Curtea Supremă din SUA, aceea de a legalizat căsătoriile gay în toate statele americane. OK! Nici nu mă entuziasmează, nici nu mă oripilează. O minoritate a câştigat un drept. De ce nu sunt indignată? Pentru că atunci când vorbim de adulți și de lucruri care se petrec cu consimțămâtul lor (și, Read More
Babacul
După ce articolul în care mă întrebam “unde am greşit” s-a bucurat de un succes (recunosc) nesperat şi neaşteptat, am tot răsucit în minte întrebări şi răspunsuri care, mi se părea mie, aveau să îl continue în mod firesc. Ei bine, mi-am imaginat că mă voi întreba “de ce greşim” şi că voi scotoci dincolo de neştiinţă sau de rea voinţă pentru a ajunge la momentele în care pierdem din vedere imaginea de ansamblu, ne pripim sau suntem prea siguri pe noi, ne copleşim cu prea multe alegeri sau, dimpotrivă, alegem dintr-o suflarea calea care ni se pare cea mai uşoară. S-a întâmplat însă ceva în timpul în care încercam să-mi ordonez ideile: am realizat că generalizez și că aveam să duc discuția în lumea în care mă mișc eu (și în imediata ei vecinătate), uitând că, dincolo de ea, viața ne dăzvăluie manifesteri care nu au nicio legătură cu ea. Și uite așa, am ajuns la o categorie de părinți (căci vă aduceți aminte, desigur, că despre părinți era vorba în articolul anterior) cărora copiii le spun babaci.
babac, babaci, s. m. 1. tată. 2. (la pl.) părinți
Sursa: Argou (2007)
Unde am greșit?
Uite, de aia scriu rar pe blog, pentru că nu reuşesc să ţin pasul cu evenimentele. Până să mă dumiresc eu despre ce şi cum şi să îmi fac timp să scriu, lucrurile prind viteză, ştirile “se consumă”, iar eu mă trezesc că nu aş mai putea decât să reiau cuvinte care s-au tot spus (sau nu, dar pe cine mai interesează un subiect dezbătut a şaptea zi după Scripură?). Probabil că pe nimeni! Golanii și curvele lui Rus s-au revoltat suficient de mult, senatoarea fashionistă și-a pus sacoul în dulap, premierul și-a operat genunchiul (lumii?) Read More
Portrete robot
Aţi auzit, cu siguranţă, că o imagine ar face cât o mie de cuvinte. Din punctul meu de vedere expresia spune un adevăr: o fotografie poate imortaliza atitudini pe care ochiul liber le poate rata, o schiţă poate explica mai bine un fenomen decât o întreagă pagină de teorie scrisă, o hartă te va ajuta să te orientezi mai uşor decât toate indicaţiile primite de la cineva. Într-un fel este normal să fie aşa. Ceea ce vedem este mai uşor de înţeles, cuvintele fiind strict Read More
Câteva rânduri, câteva gânduri
Vineri, ora 11 fără ceva. Trec grăbită prin curtea unui liceu şi în drumul meu admir adunarea festivă care se desfăşoară acolo. Lume multă, robe, cineva care strigă la microfon absolvenţii chemându-i să-şi ia diplomele, o arcadă de flori prin care aceaştia trec. Nu am timp să rememorez momentul în care eu au terminat liceul, dar un gând fugar tot îmi trece prin minte: pe vremea mea…
Vineri, ora 11 fix. Mă aflu într-o sală de clasă a aceluiaşi liceu printre absolvenţi şi profesori. Atmosferă veselă, dar plină de emoţie, oameni care se întâlnesc după 20 de ani de Read More