Comentarii la: Pace?

De către: Viata pozitiva

Viata pozitiva — Tue, 27 May 2014 15:27:55 +0000

Inarmarea e necesara pentru ca un stat (puternic) sa-si pastreze capacitatea de amenintare si oricat ar suna de ciudat, pacea ne e asigurata de faptul ca toata lumea se inarmeaza. In felul acesta, fiecare stat e tinut “in sah” de armata celuilalt. Dar ia sa ne gandim ce ar insemna ca Rusia sa vada clar ca SUA nu are puterea militara necesara pentru a-i raspunde pe masura daca ar declansa un razboi? Oare n-ar porni imediat razboiul, sigura fiind de victorie?

De către: Radu Thor

Radu Thor — Sat, 10 May 2014 15:28:13 +0000

După cum am mai spus, un război e “copt” dar nu gata să fie livrat. Dacă Putin nu va da iama în oala cu smântâna care i se oferă, probabil mai există şanse de pace.
Deşi mai există câteva mari stocuri de armament nevândute!

De către: Duzina de cuvinte 26 – Război | vantdetoamna

Duzina de cuvinte 26 – Război | vantdetoamna — Sat, 10 May 2014 12:38:15 +0000

[…] Vă invit și pe la Psi, Scorpio, Adriana, Mariana, Adriana T, Carmen Pricop, Sonia, Ganduricepot, Prințesa Albastră, Maya, Roxana, Oglinda lui Erised, Radu Thor, Blogul Claudiei, […]

De către: Carmen Pricop

Carmen Pricop — Sat, 10 May 2014 10:49:23 +0000

Am auzit cândva o afirmaţie ca un fel de glumă.: “Dacă lumea ar fi condusă de femei n-ar mai fi războaie, ci doar state care nu “vorbesc” între ele două câte două…
Lăsând deoparte gluma, dacă cei ce conduc lumea, bărbaţi sau femei, ar vedea îndivizi şi nu mase de manevră, dacă ar vedea oameni şi nu interese economice, dacă ar încerca să-şi coboare cugetul în haosul şi suferinţa pe care orice război le generează în atât de multe feluri oricărui individ ar mai exista în dicţionar cuvântul război? Dacă…

De către: psi

psi — Sat, 10 May 2014 07:15:07 +0000

raţional vorbind, războiul este o stare necesară în dezvoltarea omului, chiar dacă are la bază orgolii. la rece gândind, aşa cum spunea şi camus cândva, orice gest şi orice faptă a noastră aduce în revers o moarte. şi în numele evoluţiei sau al echilibrării balanţei… există întotdeauna o plată: a suferinţei. suferinţa unei plecări, a unei despărţiri definitive ca o sentinţă, a unei rămâneri… ca un pustiu.

eu am încercat să evit cât de mult am putut acest subiect. mai am în minte chipul bunicii mele, care după ani şi ani de la războiul care o prinsese cu cinci copii mici legaţi de fustele ei, era încă îngrozită de acele timpuri. cumva mi-a transmis şi mie această spaimă… recunosc.

între raţional şi emoţional… eu tac de fapt.

De către: roxdumitrache

roxdumitrache — Sat, 10 May 2014 06:38:50 +0000

La fel am scris si eu. Vreau sau nu sa recunoastem, razboiul nu mai este pentru noi doar o notiune abstracta, Este prea aproape ca sa ii negam amenintarea, ca spunem ca nu ii simtim spaimele, ca sa nu ne intrebam daca ne este scrisa suferinta in destinul nostru. O suferinta despre care pana acum, doar am citit sau am auzit. Intr-un razboi sunt doar invinsi. Si cei ce-i supravietuiesc trebuie sa traiasca zi de zi, cu durerea amputarilor fizice si sufletesti.

De către: Iustina

Iustina — Sat, 10 May 2014 05:39:01 +0000

Învingători și învinși… la cine ne referim în mod curent când spunem asta? La state, nu la oameni. Statele înving sau pierd, oamenii pierd și pierd.
Așa a fost mereu și, din păcate, așa va fi și continuare.