Comentarii la: O poveste. Două poveşti.

De către: roxana

roxana — Fri, 29 May 2015 19:12:19 +0000

Partea cu pofta nebună de scris și pagini rămase nescrise, o cunosc de ceva timp.
Poveștile ce par utopie s-au dovedit cu timpul a fi doar idei apărute puțin în afara timpului lor. dar vine și vremea împlinirilor. De mult timp strâng monede prin boluri și cred că până acum, doar își așteptau cuminți să-și afle rostul. Acum că avem scopul, nu rămâne decât să le strânegm laolaltă. Dacă, totul va fi bine, pe 6 iunie voi fi în parc.

De către: Sonia

Sonia — Fri, 29 May 2015 17:06:24 +0000

Poți să înveți, ai dreptate, iar eu am încercat să învăț mereu. Uneori însă te cuprinde oboseala și lehamitea și nu mai ai chef de lucruri noi. Am depășit momentul.

De către: Sonia

Sonia — Fri, 29 May 2015 17:05:05 +0000

Știu povestea leului pentru ateneu, așa cum știu că atunci lucrurile au fost mai simple (fără să fie și ușoare): subscripţie publică naţională organizată sub forma unei loterii cu 500.000 de bilete puse în vânzare. A existat, deci, în spatele ideii o întreagă maşinărie. Astăzi lucrurile sunt mai complicate. Iniţiativa aparţine unor persoane obinuşnuite, iar oamenii sunt neîncrezători sau comozi. De aceea o numesc nebunie frumoasă. Căci altfel, eu cred în reușita ei!

De către: Andrei Sonea

Andrei Sonea — Fri, 29 May 2015 09:18:16 +0000

Poti sa inveti de la alti, dar depinde ce fel de persoane sunt. Sunt persoane care nu transmit nimic bun, ci din contra, doar rautati. Asa ca trebuie sa avem grija ce anturaje avem.

De către: Matilda

Matilda — Fri, 29 May 2015 06:08:02 +0000

Povestea cu leul cu nu e utopie, nu e nebunie şi nici măcar nu e o noutate. A existat un precedent: “Daţi un leu pentru ateneu!”
http://www.evz.ro/ateneul-bijuteria-pentru-care-romanii-au-dat-cate-un-leu-455113.html