]]>Un singur om care să salveze omenirea? Nu intru în detalii. Deja știi părerea mea. Adaug însă, că până să ne salveze alții, trebuie să ne salvăm fiecare dintre noi. Uneori nu vrem, ai dreptate. Alteori nu putem.
Scriu toate astea cu riscul că voi vorbi singură. Este posibil ca tu să nu revii. Dar eu am scris. Din respect pentru mine. Și pentru tine. ]]>
]]>Notificări de articole noi nu primesc fiindcă am refuzat ca adresa mea de mail să se plimbe prin lumea lui guglă fără motiv.
Aşadar uit şi mai trec pe aici o dată pe săptămînă sau cînd se întîmplă să îmi amintesc. Chiar şi atunci, parcă mi-e ruşine să mai vin şi eu cu litere lipsă sau mai-ştiu-eu-ce chichiţă de importanţă minoră, aşa că bag coada între picioare şi plec mai departe.
Spunea cita mai jos că lumea poate fi salvată chiar şi de o singură persoană. Din păcate nu poţi salva pe cei ce nu se vor salvaţi, pe cei ce se cred în control sau pe cei ce nici măcar nu vor să ştie că se află în pericol.
Cred că dac-ar veni vremea, ar mai rămîne şi locuri goale pe scaune în acel autobuz…
]]>-Lumea mea sunt cei doi copii!
-Păi şi nevasta? este întrebat.
-Ghinionul ei, tocmai a divorţat! răspunde el
Apropopo, arca ta are şi arcuţe de salvare, aşa în caz de forţă majoră?:)
]]>E grea întrebarea ta și mă tem că răspunsul este subiectiv. Ca și ipotetica acțiune. Depinde de cel care face selecția. Mie mi-e suficient să știu că există câțiva oameni care m-ar alege.
Eu cred că merităm, psi. ]]>
o arcă nu mi-ar place să am, dar… aş merita eu să fiu salvată? de ce? de ce eu şi nu altcineva, oricine altcineva? şi uite-aşa curg întrebările şi nu le ştiu da răspunsuri. ]]>
]]>