Comentarii la: (Ne)Fericire

De către: Sonia

Sonia — Wed, 26 Feb 2014 23:07:02 +0000

Nu sună lemnos. Sună real. Cât despre feeback, ne este mai usor să cârcotim.

De către: Irealia | Gânduri cu bucurie (XI)

Irealia | Gânduri cu bucurie (XI) — Wed, 26 Feb 2014 22:00:55 +0000

[…] Dacă stau să mă gândesc bine, la tot ce mi-a scos viața în cale, realizez că pot descrie cu lux de amănunte momentele în care am fost nefericită. Și că aproape pot simți dureri mai noi sau mai vechi. Clipele de mulțumire și bucurie, deși nu puține, îmi apar însă diluate și au un ecou slab în simțirile mele de acum. -Sonia – (Ne)Fericire […]

De către: psi

psi — Wed, 26 Feb 2014 15:53:53 +0000

sună lemnos ce-ţi spun, dar apetitul omului pentru nefericire este mai mare decât reversul. în plus, marea majoritate a oamenilor îşi amintesc ce nu a fost bine cândva.
apropo: ştii cât de greu este să obţii de la oameni un feedback pozitiv?

De către: file din poveste

file din poveste — Tue, 25 Feb 2014 08:38:41 +0000

Şi mie-mi plac dramele deşi urăsc gustul amar pe care mi-l lasă la final. Îmi place că mă frământă, că mă lasă pe gânduri

De către: SimonaR

SimonaR — Mon, 24 Feb 2014 22:14:59 +0000

Eu prefer poveștile fără happy end pentru că sunt mai reale decât celelalte. Câți oameni trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți? Cred că suferința ne dă lecții… dacă știm să le vedem.

De către: Sonia

Sonia — Sun, 23 Feb 2014 22:20:45 +0000

Asta este clar. Te bucuri mai mult și apreciezi mai mult. Poate dor până te obișnuiești cu noua stare?

De către: Mugur

Mugur — Sun, 23 Feb 2014 12:33:32 +0000

Am impresia că bucuria devine mai intensă, mai “plenară” dacă vine în urma unei deziluzii, a unei drame trăite din plin!

De către: Daniela

Daniela — Sun, 23 Feb 2014 10:45:34 +0000

Eu personal asa simt, sper totusi sa ma insel!

De către: Sonia

Sonia — Sun, 23 Feb 2014 08:30:48 +0000

Splendida cetate… aș reciti-o și eu, oricând, cu plăcere. Și da, există drame și drame. Unele scot la iveală caractere frumoase, alte doar gunoaie. Cu toate astea mie Bruckner îmi place. Deși cărțile sale nu debordează de gingășie și compasiune.

De către: Iuliana

Iuliana — Sun, 23 Feb 2014 08:25:16 +0000

Eu am gasit povesti dramatice, care erau scrise cumva frumos, calm, linistit, demn. Asa cum este Splendida cetate a celor o mie de sori, ca sa dau un exemplu recent, pe care am citit-o cu placere, cu toata amaraciunea care razbatea dintre paginile ei. Dar am gasit si povesti triste scrise cu durere sau cu furie, sau urat, murdar si a caror lectura ma influenta negativ. Cred ca Pianista a fost asa si unele carti ale lui Bruckner, iar acum Paula lui Isabel Allende pe care vreau sa o abandonez.
Poate demnitatea din spatele dramei face diferenta, cel putin in cazul meu. Sunt drame pe care le-as recitit si drame pe care le abandonez dupa cateva pagini…