Comentarii la: Mută-te din casa părinților (titlu împrumutat)

De către: andalusia

andalusia — Wed, 19 Feb 2014 12:59:32 +0000

Absolut! Partea materiala, insuficienta unui salar te obliga cumva, subtil dar destul de ferm ca nu ai unde sa te muti singur pentru ca nu te descurci cu banii. Multi dintre parinti nu au de unde sa trimita sau sa dea bani copilului pentru a se intretine, sa pentru o parte dintre cheltuielile sale si, uite cum statul iti impune o viata nesanatoasa, in care tu nu vei fi prea repede pe picioarele tale iar, daca parintii sunt foarte posesivi, egoisti si prea indoctrinati cu propria filosofie de care nici in ruptul capului nu vor sa se indeparteze macar de dragul copilului, eu cred ca soarta frustranta este pecetluita. Spre exempluȘ cu un salar de 900 de lei nu ai cum sa traiesti singur, decat daca ai niste abilitati si reusesti sa faci bani suplimentari fata de salar. Si asta in cazurile fericite. Lucruriel banale pe care parintii incearca cumva sa ti le impuna devin niste motive de frustrare pentru simplul fapt ca….daca nu faci cum spun ei, se supara, se simt prost, ofensati etc… Este o metoda de manipulare de care nu credeam ca sunt in stare, insa mie mi s-a intamplat. Am sesizat acest lucru si…mi-am sustinut punctul de vedere cu mentiunea ca am stat de vorba cu ei, cu rabdare, si le-am explicat ca nu e vorba despre faptul ca discreditez parerea lor sau experienta lor de viata, ci pur si simplu am o parere independenta si pe care o sustin pentru ca asa simt ca este bine pentru mine.

De către: Sonia

Sonia — Thu, 06 Feb 2014 16:37:09 +0000

Din păcate constrângerile de ordin material sunt cele care, cel mai adesea, tranșează într-un fel sau altul problema. Oricât ai fi de prieten cu al tău copil, eu cred că vine o vreme când cel mai bine este ca fiecare să fie la casa lui. Cu atât mai mult cu cât casa celor mai mulți dintre noi este un apartament cu 2-3 camere la bloc. Pentru că fiecare are nevoie de un anumit spațiu în care să se desfășoare. Și în care, uneori, să nu interfereze cu nimeni.

De către: Dan

Dan — Thu, 06 Feb 2014 14:13:44 +0000

Nu există o rețetă universal valabilă. Sunt situații și situații fiecare cu particularitățile și specificul ei. Poți fi doar părinte pentru copilul tău, în cel mai bun sens al cuvântului, după cum, la fel de bine îi poți fi în același timp și prieten. Dacă autoritatea de părinte îi subminează libertatea de mișcare și de gândire, va alege să plece. Dacă relația de prietenie este însă una pe care o va prețui și în limitele căreia va avea tot atâta independență pe cât îi este necesară, va alege să rămână. Acesta este modul ideal de a vedea lucrurile, în lipsa oricăror constrângeri de ordin material.

De către: Sonia

Sonia — Thu, 06 Feb 2014 12:00:09 +0000

Cred că mulți părinți nici nu realizează cât rău fac copiilor lor. Fie că este vorba de libertate prost înțeleasă sau de grijă sufocantă. E greu să crești un copil și să îi insufli cele mai bune principii și cea mai aleasă conduită. Poate am putea învăța de la cei din juri. Din greșelile sau realizările lor.

De către: Irina

Irina — Thu, 06 Feb 2014 08:23:05 +0000

eu cred ca un copil trebuie sa stie ca independenta (si nu libertatea, cuvantul mi se are f prost ales, ajungi sa te intrebi ce tip de relatie exista intre copilul si parintii respectivi ?) vine la pachet nu cu un pret, ci cu responsabilitati inca de la varste mici. Cu fiecare an al inaintarii in varsta parintii trebuie sa ofere copilului masura de independenta potrivita, impreuna cu responsabilitatile adecvate varstei, astfel incat la 18 ani respectivul sa aiba abilitatile si calitatile necesare pentru a se descurca in viata de adult. Eu nu inteleg, ce au facut acei parinti timp de 22 de ani, daca baiatul lor nu era capabil sa traiasca independent, pe picioarele lui?la 22 de ani faci cunostinta cu aragazul, masina de spalat si cu organizarea unui buget?vad o foarte mare problema aici. Ca sa nu mai spun de cunoasterea consecintelor unui stil de viata dezordonat.Practic acei parinti au dat afara pe usa un copil, care a fost fortat sa se maturizeze cat de cat fiindca afost silit de imprejurari.Cred ca parintii ar avea nevoie de un articol in care sa fie indemnati sa creasca si sa educe niste adulti responsabili, care se descurca cu maturitate indiferent unde ar locui, si nu niste copiii care spera sa fuga de acasa la majorat, ca niste catei scapati din lant.

De către: Ce am mai citit fain în ultimul timp | Economisim.info

Ce am mai citit fain în ultimul timp | Economisim.info — Thu, 06 Feb 2014 07:03:57 +0000

[…] din casa părinților, din perspectiva copilului, care a primit și o replică pe măsură, din perspectiva mamei. Și pentru mine a fost benefică mutarea din casa părinților, iar 19 ani cât aveam la momentul […]

De către: Alin

Alin — Wed, 05 Feb 2014 08:03:17 +0000

OK. Salariu in Romania 150 de Euro. Chiria 200 de Euro.

Mai zi inca o data ce ai zis in titlu !

De către: Sonia

Sonia — Sun, 02 Feb 2014 15:12:16 +0000

Timpul aranjează toate lucrurile. Ceea ce astăzi pare de netrecut mâine se va dovedi ușor. Și invers este adevărat, dar să fim optimiști, nu?

De către: Gianina

Gianina — Sun, 02 Feb 2014 12:35:28 +0000

Interesant artcol!Si eu m-am simtit singura si abandonata cand am plecat la facultate(desi voiam sa plec de acasa),dar cu timpul m-am invatat sa ma descurc in orice situatie.Mai am pana vor zbura puii mei,si sper sa trec usor peste moment…depinde si ce vor hotari ei.

De către: Sonia

Sonia — Fri, 31 Jan 2014 22:17:08 +0000

Știi… asta este ca și cu drobul de sare…. Dacă pică… Când va veni ziua aceea, vei supraviețui. Și te vei bucura că puiul tău este om mare.