V-ați întrebat vreodată dacă în viața voastră există o constantă? Un “ceva” statornic, oricând la îndemână, gata să fie alături de voi la orice oră din zi și din noapte, de un altruism fără margini și cu un șarm aparte? Permiți-mi să cântăresc, mai întâi eu, jumătatea de veac prin care am trecut și să vă spun concluziile mele. Iubirile vin și se duc, obiectele se strică, prietenii ne înșeală uneori așteptările, hobby-urile se schimbă, copiii pleacă de lângă noi, părinții se sting, amintirile mai mor. O să îmi spuneți că nu mai rămâne nimic despre care să spun că mi-a fost aproape, în fiecare clipă, întreaga viață, iar eu o să vă contrazic. Exceptând primii șase ani din viață (veți înțelege imediat de ce îi exclud), am avut mereu acel “ceva” lângă mine: cartea. Acesta este motivul pentru care am spus prezent atunci când Libris.ro (cărți online) m-a provocat să vă spun de ce citesc și să găsesc zece motive pentru care oamenii ar trebui să citească.
Cel mai simplu ar fi să fac o listă în care să scriu, cu liniuță, motivele. Dar mie nu-mi prea plac listele (nici măcar cele pe care le fac când trebuie să merg la cumpărături și pe care fie nu le respect, fie le uit acasă). Așa că o să vă povestesc despre dragostea mea pentru cuvântul scris și despre puterea lui asupra mea.
Îmi propusesem să încep cu prima carte pe care am citit-o. Am constatat cu regret că nu-mi mai amintesc care o fi fost aceea. Am crezut, apoi, că o să pot scrie despre cartea care mi-a schimbat viața. Nu exista așa ceva. O mulțime de cărți au influențat devenirea mea ca om. Așa că n-o să îmi mai propun nimic. Doar o să povestesc…
Iubesc cărțile dintotdeauna. Am scris și altă dată pe blog că am copilărit printre cărți. Părinții mei, oameni săraci și cu puțină școală, din puținul lor, au reușit mereu să rupă bani pentru o carte. Și cel mai important lucru, m-au învățat că numai cărțile mă vor ajuta să ajung ceva în viață. În vremurile acelea, copiii și părinții nu își permiteau să poarte orice fel de discuții. Prejudecățile impuneau un soi de cenzură. Am fost norocoasă că am avut cărți. În ele am găsit răspunsuri la întrebările mele.
Am învățat despre prietenie din Cireșarii și din Singur pe lume. Dacă la școală patriotism însemna să intonez împreună cu ceilalți copii Trei culori cunosc pe lume, Cuore mi-a dezvăluit ce înseamnă adevăratul patriotism, curaj și spirit de sacrificiu. Despre dragoste tot din cărți am învățat. Eram in clasa a V-a (și foarte îndrăgostită de un coleg de clasă) când am citit La Medeleni. Am lăcrimat alături de sensibila Monica, asemeni lui Dănuț, am început să aștern gânduri de pe hârtie, iar verva Olguței a fost adeseori molipsitoare. Cred că fiecare carte pe care am citit-o mi-a dezvăluit crâmpeie de viață.
O să închei “darea de seamă” despre lecturile copilăriei, căci risc să mă întind prea mult. Voi adăuga doar că numai citind am reușit să evadez din lumea mică și fără prea multe bucurii în care m-am născut.
Adolescența a însemnat alte căutări. Cea mai mare revelație pe care am avut-o a fost Mircea Eliade, scriitor despre care profesorii de română nu aveau voie nici măcar să pomenească. Din fericire, cel care mi-a fost dascăl a avut curajul să o facă și, mai mult, să-mi împrumute cărți. Descopeream o altă lume, una nebănuită. De unde venim și încotro ne îndreptăm? - era întrebarea specifică vârstei. Filozofia marxistă de la orele de curs nu reușise să mă lămurească. Nici Eliade nu avea să facă prea multă lumină, căci unele din operele lui s-au dovedit mult prea grele pentru mine cea de atunci. Dar m-a făcut să doresc să cunosc mai mult, să gândesc mai profund și să caut alternative la lucrurile care mi se păreau evidente. O altă revelație avea să fie “Cel mai iubit dintre pământeni” a lui Marin Preda. Cartea care a dispărut repede din librării (căci nu era o lectură plăcută mai marilor vremii) m-a făcut să înțeleg în ce lume trăiesc, ce înseamnă opresiunea și totalitarismul, ce se ascunde în spatele lozincilor sforăitoare.
1989 a adus ceea ce pentru un timp am numit “raiul cărților”. Dacă în epoca abia apusă le cumpărai doar pe sub mână, acum le puteai găsi peste tot, în librării sau în piață, la tarabă, la prețuri pe care și le putea permite oricine. Amestecate, bestselleruri siropoase lângă scriitori celebri, povestioare prost scrise și fără sens alături de literatura de sertar a unor mari scriitori. Nu mi-e rușine să recunosc că am încercat de toate. Așa i-am descoperit pe Marquez și Llosa, pe Tennessee Williams sau pe Cioran. Citind am învățat să apreciez valoarea și să întorc spatele scrierilor dubioase, dar aducătoare de bani.
Mi-e greu să-mi înghesui viața în câteva rânduri și să o raportez doar la câteva cărți. Cu toate astea, voi mai scrie doar despre un alt gen de lectură care m-a ajutat întotdeauna. Cea de specialitate, alta decât cea cuprinsă între coperțile manualelor de la școală.
Am o meserie care îmi place, nu pentru că am învățat-o la școala (căci nu existau școli de așa ceva când am studiat eu), ci pentru că nu mi-a fost frică de carte și m-am străduit să învăț lucruri noi. Lucru pe care îl fac tot timpul, pentru că lumea se mișcă rapid, iar eu vreau să țin pasul cu ea.
Sper că am reușit să vă explic de ce verbul a citi este constanta din viața mea și de ce mă declar o veșnic îndrăgostită când vine vorba de cărți. Iar dacă ați reușit să găsiți și 10 motive pentru care oamenii ar trebui să citească, declar misiunea mea îndeplinită.
Pentru că am nevoie de comentariile voastre o să lansez și eu o provocare. Scrieți-mi, dacă doriți, un nume de carte într-un comentariu. Nu contează dacă e ultima citită, ultima cumpărată sau doar prima carte care vă vine în minte. Nu are importanță dacă ați cumpărat-o de la librăria din centru, de la o librărie online sau doar ați împrumutat-o.
Eu o să vă mulțumesc fiecăruia dintre voi, nu doar prin cuvinte. Am desenat o bibliotecă (o vedeți în partea dreaptă, așteptând cuminte) în care o să așez fiecare carte de la voi. Am început cu cea pe care o citesc eu acum și pentru că era stingheră, am trișat puțin. Am pus-o alături și pe cea pe care Anca și-a dorit-o acolo.
Mă ajutați să umplu rafturile și să mai adaug și altele noi?
(Concursul se desfășoară în perioada 02-22 aprilie 2013)
Sursă foto.
carte, concurs, Emil Cioran, lectura, Libris.ro, Llosa, Marquez, Mircea Eliade
Cartea este un prieten atunci cand esti copil, un confident empatic atunci cand esti adolescent, un loc de evadare atunci cand esti tanar, un intelept atunci cand esti adult si un suspin atunci cand esti batran. Frumusetea cartilor este ca atunci cand noi ne stingem, ele vor ramane vesnic si vor forma, bucura si ajuta toate generatiile ce vin din urma. Conditia este sa le primeasca….
Îți mulțumesc pentru comentariu și pentru toate cărțile pe care le-am citit pentru că tu mi-ai povestit despre ele.
Nu puteam să lipsesc şi să mă dezmint; am să te rog doar să revizuieşti textul, nu spun ce şi cum – chestiuni minore.
Mi-a plăcut foarte mult cum ai prezentat Cartea: cu multă căldură, din adîncul sufletului, exact aşa cum a fost şi este, nu numai pentru tine dar şi pentru mulţi alţii care au trăit vremurile schiţate în articol.
Cred că cel mai important motiv pentru a iubi Cartea este acela că dezvoltă imaginaţia – ingredientul principal al unui spirit capabil, înalt şi înălţător. Devenirea ca OM nu se poate întîmpla fără o deschidere mentală de 360° în orice plan. Cartea provoacă scînteia şi alimentează flacăra imaginaţiei.
Memoria mi-e jucăuşă, ştii – ca să nu spun ‘groaznică’. Marea majoritate a cărţilor am citit-o în copilărie, cînd în intervalul orar 6-16 eram singur cu imaginaţia mea – exceptînd orele de şcoală, desigur. Aş putea cita “Tom Sawyer” şi “Huckleberry Finn” ale lui Mark Twain, “Winnetou” al lui Karl May, cele “1001 de nopţi”, “20.000 de leghe sub mări” şi multe altele, sau – puţin mai tîrziu – poveştile poliţiste ale Agathei Christie, ale lui Raymond Chandler, complicatele intrigi de curte ale lui Alexandre Dumas în “Cei trei muschetari” şi “După douăzeci de ani” şi de m-ar ajuta memoria aş mai avea multe, multe de enumerat.
Însă dintre toate, mă întorc inevitabil la cea care se pare că ne defineşte prezentul şi viitorul – dacă vom mai avea unul: George Orwell – Nineteeneightyfour (1984). Dacă la vremea cînd am citit-o părea o monstuozitate imposibilă, iată capetele monstrului cum suflă foc pe toate gurile asupra noastră. Coşmarul a devenit realitate şi trebuie să fim conştienţi de asta.
Da, aceasta eset cartea mea de căpătîi: 1984.
Sensibil şi adevărat, comentariul Ancăi de mai sus. Mă înclin!
Mulțumesc pentru atenționări, aprecieri și comentariu. Cartea ta este pe raft. Partea interesantă este că ar fi putut fi de două ori. Înainte de a publica articolul am rugat-o pe Anca să îmi spună ce carte ar vrea să pun pentru ea, ca să nu urc o poză cu o bibliotecă goală. Prima dată mi-a spus 1984. Apoi a ales Sexus.
Cartea este scânteia, bine spus.
Iată, am eliberat-o pe Anca de un regret. O faptă bună pe ziua de azi.
Poate trece şi Corina pe la biblioteca Roxanei, dacă tot se pare că se va discuta “Jocurile foamei” la sfîrşitul lunii (nu am verificat voturile, aşa zicea Roxana). Din păcate, eu n-o voi putea citi, dar am să fiu pe acolo cu ochiul.
Un week-end însorit şi zîmbitor!
Biblioteca Roxanei? Ceva îmi scapă… Nu știu despre ce este vorba. Pentru “iluminare” adresa te rog.
Biblio Deva Filiala 3. Că doar ai fost pe acolo de atîtea ori.
Hai că-s adormit zdravăn şi poate confund. Uite:
Biblioteca Deva Filiala 3
Mulțumesc. În Deva merg de 5 ori pe săptămână. La muncă.
Pe blogul Roxanei am fost doar de câteva ori. 
Lucru care trebuie urgent reparat.
Nu cred că s-ar supăra dacă ai trece direct pe la bibliotecă.
Ştiu că pe undeva printr-un articol mai vechi chiar a oferit detalii despre cum poate fi găsită. Cred că pe acelaşi plan de importanţă cu cărţile ar trebui aşezat contactul interuman direct. Nici un fel de dispozitiv electronic, oricît de sofisticat, nu va putea înlocui asta vreodată. Şi nici nu trebuie să lăsăm să se încerce lucrul ăsta (că tot vorbirăm de ’84-ul nostru actual).
Un articol fata de care orice alte cuvinte sunt de prisos. Mi-a placut foarte mult! Iti las si eu o carte: Memorii, de Valeriu Anania. Este o carte document despre istoria ascunsa a primilor ani de comunism.
Mulțumesc Iuliana. M-ai făcut curioasă. O să caut Memorii.
Ultima carte citita fost Castelul din Carpati. Cum nu am parcurs-o in anii copilariei, am fost curioasa sa vad cum anume descrie Jules Verne castelul, unde il localizeaza, stiind ca se fac atatea speculatii pe seama existentei lui in perimetrul judetului nostru. Si am fost tare fericita citind Jules Verne, curiozitatea mea concretizandu-se intr-o lectura pina de nesat si avant. Acum parcurg Insula Pinguinilor a lui Anatole France si in paralel, de cateva luni bune, citesc cu rabdare, cate un capitol pe saptamana, “Despre ingeri” a lui Andrei Plesu.
Acum… cateva cuvinte despre minunatul privilegiu de a citi. Atat de bine este seara, spre exemplu, cand inainte de culcare aprind veioza, iau cartea in mana si ma cufund in lectura! Acesta este cel mai fericit moment de liniste ce mi-l pot oferi, iar cand nu am parte de el, din varii motive, ziua nu e completa, ceva, undeva, am gresit. Piramidei trebuintelor a lui Maslow ii lipseste, spun eu, o treapta, undeva in jumatatea superioara, si anume nevoia de carte. Exista o foame de a citi, si nu pentru a acumula informatii, cunostinte, nu pentru a bifa tomuri in bibliografia parcursa, nu… Foamea asta, satisfacuta, e ca un balsam tamaduitor aplicat in locuri care nici macar nu stiam ca dor, iar infruptandu-ma din lectura ma energizez cumva, mental, sufleteste, intr-un mod fara substitut, caci doar ea, cartea “e felul oamenilor de a avea aripi ca ingerii” (Andrei Plesu).
Mulțumesc Cudi. Am pus Insula pinguinilor în bibliotecă. Pentru că m-ai făcut curioasă amintind-o.
Frumos articolul. Se pare ca pe langa lecturi, cititorii mai au si aceleasi motive pentru care citesc in comun
Bafta. Te invit si eu pe la mine, articolul face parte tot din provocarea de la libris. Aveti sansa de a castiga carti in format pdf drept multumire pentru comentarii .
http://buburuzabia.blogspot.ro/2013/04/motivele-mele-pentru-lectura-plus-un.html
Iti sugerez cartea De ce fierbe copilul in mamaliga-Aglaja Veteranyi (http://buburuzabia.blogspot.ro/2012/02/de-ce-fierbe-copilul-in-mamaliga.html ) acolo poti citit si recenzia, sper sa te conving sa citesti si cartea daca n-ai citit-o inca.
Mulțumesc Bianca. Pentru comentariu și pentru recomandare. Nu știu dacă am șanse la un premiu, cu siguranță însă o să am un alt câștig. Îmi voi dori să citesc cărți despre care voi mi-ați povestit.
Ultima carte citita, JOCURILE FOAMEI de Suzanne Collins. O carte pe care am citit-o cu sufletul la gura, o carte care am crezut ca nu o sa-mi placa, dar … mi-a placut. Iubesc cartile si imi cumpar carti. De la tine am invatat sa citesc si sa iubesc cartile! Multumesc sora mea!
Te invidiez pentru biblioteca ta. Și aștept să îmi trimiți și mie volumele 2 și 3 din Jocurile foamei. Îți mulțumesc mult pentru comentariu.
Despre cărți și lectură….oauuu aș putea vorbi fară intrerupere (nu o fac de frica une analize psihanalitice – vor crede că am rămas blocată la stadiul oral…
)….cred cu tărie că înainte de a mă naște în carne și oase am fost din hârtie…nu râde Adi…nu glumesc am fost o carte, și nu una oarecare; pe foile mele au fost creionate cele mai frumoase metafore, capitolele erau diferite și fiecare trata un subiect magic….cred că am fost o enciclopedie vizuală a frumosului și urîtului, a vieții și a morții….cuprinsul meu era semnul 8 culcat pe dungă (pe stânga)…spun toate astea deoarece de când mă știu am ținut în mână, nu o suzi ci o carte…erau puse undeva sus pe o biblioteca și îmi era foarte greu să ajung la ele, dar nu imposibil…le luam, le miroseam (apropo, citeam un studiu despre o substanță care se află în hărtie și care în urma cercetărilor s-a descoperit că prelungește viața – așa că …. ) le îmbrățișam și inventam diverse povești în care cărtile erau eroi…..chiar dacă nu mai inventez povești cu cărți acum mă las vrăjită de conținutul lor…și pot spune că sunt sigură că, spre deosebire de alții am trăit infinit mai mult……..
(Pentru bibliotecă – Căderea Constantinopolelui de Vintilă Corbul)
Nu râd. Nu știu ce ai fost înainte de a te naște, dar știu ce ești acum. Toată numai IUBIRE. Pentru cărți, pentru teatru, pentru munte, pentru pictură, pentru copiii tăi speciali care au avut norocul să te aibă ca profesoară. Și nu cred că am spus totul.
Îți mulțumesc Roxana, pentru comentariu și pentru că ești așa cum ești.
Prima care imi vine in minte. Zbor deasupra unui cuib de cuci (Ken Kesey).
Mulțumesc pentru comentariu. Uitasem de Zbor deasupra unui cuib de cuci. Mi-ar plăcea să o recitesc.
E splendid articolul tau. Si ma bucur sa descopar inca o persoana pentru care cuvintele carte si a citi au valente atat de multiple si importante. Relativ la ce am scris eu in articolul meu, acum am zambit complice citind randurile tale.
Sa spun o carte ce-mi vine acum in minte. Un veac de singuratate- Gabriel Garcia Marquez. Nu am citit-o, nici macar nu am cumparat-o inca, dar mi-o doresc foarte mult. As putea sa o citesc in format electronic, dar unele carti nu pot fi citite astfel, fara a-si pierde mult din farmecul lor.
Mulțumesc Andreea. Un veac de singurătate este o carte superbă. Mă bucur că am privilegiul să o așez în biblioteca pe care am desenat-o pentru blog.
Nici eu nu pot citi cărți în format electronic. Prefer să aștept până pot să le cumpăr sau să le împrumut de la cineva. Cartea pe hârtie are un farmec care nu poate fi înlocuit cu nimic!
Adevar grait-ai Sonia!
La mine poti trece “Confesiunile unui asasin economic” si daca reusesc vreau sa incep azi maine Cadranul Banilor autor Robert Kiyosaki.
Marturisesc insa ca mi-e dor de ceva mai romantic sau aventura…
Vă mulțumesc. Cartea este deja în bibliotecă. M-ați făcut curioasă cu Confesiunile… Musai să o citesc!
Foarte multa sensibilitate si mult adevar. De multe ori tind sa cred, ca Dan Mihaescu atunci cand a scris ,,Cartile care ne-au facut oameni” si-a indreptat catre cititor parte din viata sa. Ramane sa cred, ca intradevar….cartea este invatatura de capatai a umanitatii si nu trebuie uitat sub nici o forma de ea. Multumim pentru cele scrise.
Eu vă mulțumesc. Pentru comentariu și pentru lecția de viață pe care am primit-o de la familia dumneavoastră. Nu o pot uita.
Ai uitat sa spui ca traducerile de dupa Revolutie nu au mai avut aceeasi savoare si acuitate. Dar ai pledat extrem de convingator pentru carti! Prima carte care imi vine in minte este (si aici urmeaza o buluceala de titluri care striga “eu, eu ,ba eu!”) Pasarea-Spin, un titlu pe care l-am gasit de-abia dupa 1989 si care m-a impresionat profund.
Am omis multe lucruri pe care aș fi vrut să le scriu. Pot spune că este articolul pe care l-am scris cel mai greu. O mie de gânduri pe care aș fi vrut să le spun, dar… am încercat să nu mă întind nepermis de mult.
Pasărea spin va fi și ea pusă în bibliotecă.
Mulțumesc!
Imi place ca ai doua recomandari pentru George Orwell – Nineteeneightyfour, una dintre cartile mele preferate, te rog citeste varianta originala, in engleza. Recomandarea mea este Ayn Rand – Atlas Shrugged; sunt sigur ca ti-ar placea filozofia unica si cat de asemanatoare sunt intamplarile cu ceea ce se intampla la nivel mondial in prezent, cartea fiind scrisa in 1957. Eu nu am gasit cartea in Romania, dar o pot aduce daca vrei sa o citesti pe hartie.
Alex
Mulțumesc Alex. Pentru comentariu și pentru recomandare. Și cartea ta va avea un loc de cinste în biblioteca mea.
Daca mi-a placut articolul? Nu mai incape indoiala:)
Ma bucur ca datorita acestui concurs am descoperit blogul tau pe care il voi vizita mai des de acum inainte:)
Interesata si ideea cu biblioteca
O carte, deci? Mmmm,pai inca am ramas cu gandul la recent cititele carti scrise de Lisa See.
Eu iti spun doua si tu alegi ce pui pe raft: “Fetele din Shanghai” si “Visul lui Joy”
Mulțumesc Claudia. Mă bucur că biblioteca mea crește frumos. Visul lui Joy va fi frumos așezată lângă celelalte cărți.
Eu ti-as sugera cartea lui Raymond Moody- Viata dupa viata (sau viata dupa moarte) nu stiu exact cum s-a tradus in limba romana . Si daca s-a tradus. Eu am vazut-o la un moment dat online.
Si apoi, ca sa-ti mai recomand ar trebui sa stiu ce preferi. Ca…nu vreau sa fiu rea dar ma indoiesc ca iti plac TOATE cartile.
E ca si cum am spune ca ne plac toate alimentele
Normal că nu îmi plac toate cărțile. De unele mă îndrăgostesc de la primele rânduri, pe altele le abandonez (și poate greșesc) după câteva pagini. Pentru anumite cărți am nevoie de o anumită stare de spirit, altele sunt de citit în autobuz în drumul de la muncă acasă.
Mulțumesc pentru recomandare și comentariu. Imediat fac ordine în “bibliotecă” și așez și “Viața după viață” pe un raft.
Bine că ne-am găsit – cu ajutorul unui prieten comun. Mulţumesc Drugwash! Cât despre cartea din biblioteca ta – este greu să propun doar una. Când eram copil mi-au plăcut multe. Cred că prima carte de care îmi amintesc s-o fi citit singură – era Cartea cu Apolodor de Gellu Naum. De atunci am citit mult. Nu atât de mult pe cât aş fi dorit. Ultima carte pe care am citit-o este De veghe în lanul de secară a lui J.D: Salinger. Cartea pe care o citesc acum este Pendulul lui Foucault de Umberto Eco. Cea mai aproape de inima mea a fost Mândrie şi prejudecată a lui Jane Austen. Alege tu care crezi că este potrivită pentru biblioteca ta.
Se pare că este nevoie să ne cunoaştem, dacă tot ajungi în Deva în fiecare săptămână. Eu acum nu mai lucrez la Filiala3 a Bibliotecii judeţene (pentru care scriu blogul). Sunt de găsit, pentru doritori, chiar la sediul Bibliotecii Judeţene Ovid Densusianu Huneadoara-Deva, str. 1 Decembrie nr. 26, lângă prefectură. Lucrez la secţia de Catalogare, dar oricine poate să-ţi spună unde sunt de găsit – la etaj – întreabă de Roxana Bortoş. Programul meu este, în general dimineaţa de la 7.30-16.00, iar vinerea am program scurt 7.30-13.00. Poţi să-mi scrii înainte mesaj pe facebook când vrei să treci în vizită, ca să fie sigur că sunt la servici. Mi-ar face mare plăcere să ne cunoaştem.
Și eu mă bucur că ne-am întâlnit (mulțumesc Dragoș). Sper să reușim să ne vedem face to face într-o zi. Eu lucrez la Grafica Plus în Deva (cred că îți este cunoscută).
O să pun în biblioteca mea (desenată) cartea pe care o citești acum.
Îți mulțumesc pentru comentariu.
Cu mare plăcere, doamnele mele!
Să fie de bun augur! 
Vai, ce biblioteca frumoasa ai tu acolo! Asta e de departe cea mai frumoasa idee pe care am vazut-o vreodata pe un blog! Draga Sonia, meriti cu prisosinta premiul cel mare
Mai trec sa vad ce carti mai apar pe rafturi.
Mulțumesc mult. Încă nu-mi vine să cred că am reușit să adun atâtea cărti. Cred că imediat mă apuc să fac pentru bibliotecă o pagină separată, ca să îmi rămână și după concurs și să se vadă clar cărțile pe care le-au propus cititorii mei.
Normal că mi-ar plăcea un premiu, dar cea mai mare bucurie este că biblioteca se umple, că oamenii au scris frumos despre cărți, că mi-am făcut prieteni noi.
Nu am cuvinte să mulțumesc tuturor!
Ar fi tare bine sa ramana undeva si dupa concurs. Eu chiar ma gandeam sa ma folosesc de recomandarile cititorilor tai pentru un nou wish-list
Acum îi fac pagină. Mă gândesc ca și după concurs să pun cărți pe rafturile ei, ori de câte ori unul dintre cititorii mei va aduce vorba despre o carte.
Ultima carte citita “Cantecul lebedei ” de Agatha Christie.
Mulțumesc Andreea. Mă bucur că o să am și Agatha Christie pe raft.
Felicitari pentru idee, pentru biblioteca. Mi-ai adus aminte cu ocazia asta de romanul Martin Eden a lui Jack London.
Mulțumesc Dana. O să pun Martin Eden în bibliotecă. Nu de multă vreme mi-am adus aminte și eu de cartea asta. Am și scris într-un articol.
Propun pe raft cartea Despre eroi si morminte, scrisa de Ernesto Sabato. Am citit-o in adolescenta si m-a influentat teribil.
Succes la concurs, biblioteca ta virtuala ar putea deveni reala
Mulțumesc mult! Cartea ta va ajunge pe raft. Chiar dacă nu va deveni reală, biblioteca virtuală mă va ajuta la ceva. Va fi sursă de inspirație pentru lecturile viitoare.
Este o mare diferenta intre omul obosit care vrea o carte si omul pasionat care vrea sa citeasca o carte. Tu esti pasionata, ca mine :). Felicitari. Keep up the good work
Mulțumesc! Aștept titlul pe care să îl pun în bibliotecă. (Până când mi-l comunici, am pus pe raft Cheia de Simon Toyne, pentru că am găsit recenzia ei la tine pe blog.
Un raft de carti nu e complet fara un exemplar din fictiunea speculativa. Al meu va fi Orson Scott Card – Jocul lui Ender.
Mulțumesc Richie. Jocul lui Ender va fi pe raft imediat.
O sa iti spun doar atat: Sven Hassel- Gestapo.Cat timp am fost la spital mi-a inseninat zilele.
Mulțumesc Robert. Are și Gestapo locul ei pe raft.
Biblioteca deschisa de tine e tot mai bogata, e minunat sa gasesti aici atata iubire de carte.Din pacate sunt multi oameni si mai ales multi tineri care nu au nimic comun cu asta.Cred ca orice modalitate folosita ca sa determini un copil sa citeasca e binevenita.Imi amintesc de nepoata mea in clasa Ia- la inceput cand avea ca norma o pagina dintr-o carte pe zi si facea febra la deget dar citea pagina pana la capat.E drept ca daca propozitia nu se sfarsea la capatul paginii asa ramanea dar efectul a fost ca pana in clasa a patra terminase o mare parte din biblioteca familiei.Tinerii din ziua de azi( cu unele exceptiil, ce-I drept) se limiteaza la conversatia si lectura de pe FB .Ar fi ,poate, cu mult mai bine daca televiziunile nu ar mai promova atata incultura.Ultima carte citita:nu e de Eliade, nici de vreun clasic universal, nici de vreun profet modern, n-o sa va vina sa credeti, autoarea are un an mai mult decat varsta fiului meu.E studenta la litere in anul I, are 24 de ani si a scris HARUL.Ca sa spun drept , de ceva vreme nu fac vreo selectie , citesc de toate, m-am bagat si in seriile cu vampiri pe care le citesc copiii mei .In semn de boicot fata de televiziunile de doi bani.Chiar si romanele ieftine si usoare care se vand cu revistele pentru femei reprezinta o alternativa mai buna .Nu am pretentia sa judec romanul pe care propun sa-l etalezi pe raftul bibliotecii tale dar debutul tinerei autoare chiar merita apreciat.Numele ei este Ada Ioana Raluca Baceanu
Mă bucură mult vizita ta. Și Harul își va găsi loc de cinste pe un raft. Dragostea de carte nu a murit. Cei mai mulți dintre comentatorii mei de aici sunt tineri. E plin internetul de articole despre cărți și de recenzii. E drept, trebuie să te dezlipești de Facebook.
Tinerii citesc și, cum o dovedește și cartea ta, scriu. Doar că cei care consumă incultură sunt mai vocali și se afișează în primele rânduri.
Mulțumesc pentru carte.
Păi, se pare că ați stârnit un adevărat vulcan… Foarte, foarte frumos, felicitări!
Am și eu o carte de propus, e una micuță și dragă, prima care-mi vine în minte în ultima vreme… Mecanica inimii de Mathias Malzieu. Ca și Micul Prinț, e o carte ce-ar trebui citită de toată lumea.
Cât despre articol, recunosc, acum am citit doar printre rânduri, că nu-s în stare de mai mult dar promit să revin mâine, să aprofundez!
Multă, multă baftă vă doresc, sper să câștigați premiul și să vă bucurați de cărțile alese. Vă țin pumnii strânși!
Mulțumesc mult Loredana. Și pentru mine este o surpriză că am adunat atâtea cărți pe rafturi. Nu pentru că mă îndoiam că oamenii citesc și au drag de carte, pur și simplu nu mi-am imaginat că vor fi atâtea comentarii.
Ahhhh, e deja Visul lui Joy :).
Bine atunci, Fructele maniei. Trista, dar superba.
Mulțumesc Oana. Fructele mâniei va fi pe un raft. Și mie mi-a plăcut.
Și mie mi-a plăcut întotdeauna să citesc.
Dacă mai ai loc pe rafturi, aș sugera Onoarea pierdută a Katharinei Blum de Heinrich Böll.
Mulțumesc pentru sugestie. Găsesc loc, dacă nu mai pun un raft. E o carte care mi-a plăcut și mie.
In ultima vreme ma delectez cu povestile misterioase ale Agathei Christie.E bun si putin mister din cand in cand.
Deci încă o Agatha Christie.
O să pun pentru tine Moarte pe Nil.
Mulțumesc pentru comentariu.
M-ai facut curios sa-ti citesc articolul si iata ca ma apuca ciuda ca ai deja o groaza de comentarii. Oricum, stiu din experienta ca nu e de glumit cu autoarele de bloguri si nici cu comunitatea cititoarelor.
Indiferent de situatie, cititul si pasiunea pentru carti ne uneste pe foarte multi dintre noi si iata cum am ajuns eu, la o ora tarzie, sa-ti comentez articolul despre influenta exercitata de carti asupra fiecaruia dintre noi. Caci, pana la urma, cartile copilariei tale sunt si ale copilariei mele, si tot la fel, sunt cartile copilariei, adolescentei si maturitatii a multora dintre noi.
Iti recomand pentru raftul cu carti: “Barbatul si moda”, autori Adina Nanu si Ovidiu Buta.
Mulțumesc pentru vizită și recomandare. Cât despre comentarii… până în 22 mai este mult, oricine are șansa de a câștiga.
Nu știu cât de mult aparțin unei comunități, nu am trafic foarte mare de obicei, acesta este însă cel mai citit și comentat articol al meu. Și mă bucur. Nu pentru că îmi dă o șansă la un premiu. Mă bucur că oamenii citesc, ca am descoperit persoane cu aceleași preocupări cu ale mele, că am aflat despre cărți noi. Succes!
Este adevarat cu “liniutele”! E ca si cum ai numara trenurile in gara!
Jurnalul fericirii -N.Steinhardt!
Mulţumesc! Jurnalul fericirii va fi pe raft.
imi place foarte mult articolul tau, m-ai facut sa il citesc cu foarte mare interes…..ce e drept in ultima vreme nu am mai citit spre rusinea mea!
dar cartea care am citit-o si pe care ai amintit-o si tu este cartea lui Hector Malot “Singur pe lume” este cartea care m-a impresionat si pe care as mai citi-o o data…..
mi-ar placea sa citesc si cartea “Viata dupa viata” din biblioteca ta……
Mult succes si tine-o tot asa!
Dănuţa, Singur pe lume va fi în bibliotecă, pe un raft. Cât despre citit… cred că trebuie să începi să îţi cumperi cărţi pentru mămici.
Şi de poveşti pe care să i le citeşti lui bebe. 
Mulţumesc pentru comentariu!
Lumina in amurg de Xavier de Montepin. Este cartea mea preferata!!!
Mulţumesc Mioara! Aşa cum îţi mulţumesc şi pentru cărţile de specialitate pe care mi le-ai împrumutat. Sunt bucuroasă că eşti colega mea. Va fi pe raft Lumină în amurg.
Orice de la Henry Miller. A scris niste excelente ghiduri de calatorie la Paris
Mmmm… ghid de călătorie.
O să pun Tropicul Capricornului, daca ţi se pare OK. Îl recomand ca lectură, dar nu ca ghid de… orice. 
Mulţumesc pentru comentariu.
Îmi aduc aminte cu câtă pasiune devoram orice carte îmi cădea în mână, citeam orice, eram curios din fire. Am avut şansa să am un prieten care provenea dintr-o familie de medici şi care aveau o bibliotecă impresionantă, o cameră întreagă tapetată de sus până jos numai cu cărţi, eram fascinat de locul acela, abia aşteptam să termin o carte să pot reveni în acea bibliotecă care mi-a marcat copilăria. Astăzi citind articolul tău au reînviat acele momente din viaţa mea, îţi mulţumec.
Să nu uit mi-ar place să văd în bibliotecă ROŞU şi NEGRU, Stendhal.
Mulţumesc Dan. O să pun Roşu şi Negru în bibliotecă. Îşi doresc spor în tot ceea ce faci. Pentru că frumos faci!
Imi trezeste o stare de nostalgie articolul tau. Am trecut aproximativ prin aceleasi etape ale descoperirii cartilor.
Primele carti descoperite de mine au fost cele dintr-un cufar ponosit aflat in podul bunicilor. De acolo, bunicul, imi aducea in fiecare saptamana cate o carte. Erau manuale folosite de mama si fratii ei.
Am trecut la etapa in care devoram orice carte imi pica in mana. Spre finalul liceului am devenit mai selectiv. Cred ca toate profesoarele de limba si literatura romana erau indragostite de Eliade. Asa am aflat si eu despre el. Profesoara venea in fiecare zi cu o punga plina cu carti, un fel de biblioteca ambulanta (Cioran, Eliade, Nichita Stanescu….).
La facultate am ajuns in rai (Biblioteca Centrala Universitara). Carti nenumarate, rafturi intregi….noaptea visam cutremure sau razboie apocaliptice, cand zidurile bibliotecii erau prabusite, iar eu gaseam carti vechi, enciclopedii uriase printre daramaturi si incercam sa iau cat pot de multe…imi tot cadeau, iar le ridicam….cand ma trezeam, ma intristam subit vazand ca pe noptiera nu erau cartile din vis.
In mod firesc, am devenit din ce in ce mai selectiv si am ales sa ma hranesc citind cartile care te transforma, in urma lecturarii carora esti un alt om.
Aici m-am detasat categoric de cei care citesc biblioteci intregi, dependenti de cuvinte, dar fara scop, fara noima, fara efectul acela fabulos al cartii, de a te cladi.
Pentru lista ta de carti am ales “Ispita de a exista”, de Constantin Noica
Mulţumesc mult Eugen. O să pun Ispita pe un raft. Şi eu cred că datorită cărţilor ne transformăm. Te apreciez pentru sensibilitatea ta deosebită şi pentru poveştile pe care le spui cu ajutorul aparatului de fotografiat. Altfel de poveşti, e adevărat, dar la fel de frumoase.
rectific: de Cioran si as adauga “Micul Print”, de Antoine de Saint Exupery
Am pus corect cartea pe raft. La final am de gând să adaug, în versiunea de bibliotecă pentru care am creat o pagină specială și care va rămâne pe blog, cărțile care au fost pomenite de mai mulți cititori. Micul prinț va fi printre ele. Îți mulțumesc încă o dată.
nu e cartea mea preferata, dar m-am delectat din plin cu ea in ultima saptamana, Mihai Barbu- Vand kilometri. e o carte care circula printre bloggeri, cu povestea unui fotograf care a plecat pe motor pana in mongolia, ilustrata bogat cu fotografii de-o calitate exceptionala
Ce coincidenţă. Ultimii doi comentatori sunt fotografi, iar tu îmi scrii despre o carte care are subiect un fotograf! O voi pune pe un raft. Mulţumesc!
O casa fara carti este ca un corp fara suflet, dar degeaba ai o biblioteca cu carti, daca nu le citesti! Cartea, aceasta cascada inepuizabila de informatii , o carte este un prieten, o carte este o comoara de viata, o carte este o calatorie, o carte este o unealta a mintii noastre…cartea iti da liniste in suflet sau poate te tine in suspans, iti starneste curiozitatea unui deznodamant neasteptat, auzi glasul unui final fericit, sau trist…citind traiesti. Ai citit vreo carte din care sa nu inveti ceva? Pretuieste cartea si considera ca este un dar divin! Citind orice carte concluzionezi cu o invatatura, iar invatatura este o perla rara.
Iti amintesti de „Invitatie la vals” si „Scrisoare de dragoste” a lui Mihail Drumes…le-as reciti oricand.
Cartea mea de suflet este „Secretul” scrisa de Rhonda Byrne. Din aceasta carte inveti cum sa utilizezi Secretul pe toate planurile si in toate aspectele vietii tale. Secretul este adevar, puritate, credinta, intelepciune, lumina. Secretul ascuns, acum a fost dezvaluit lumii…Secretul poate deveni o transformare reala pentru fiecare dintre noi…fiecare om devine ceea ce gandeste…pentru a-mi schimba viata mea exterioara, trebuie mai intai sa-mi schimb atitudinea interioara….asadar, cauta Secretul! ? Pune in biblioteca ta pe raft Secretul!
Felicitari draga prietena pentru toate articolele tale interesante si captivante!
Mulţumesc mult Adi. O să pun Secretul pe raf. Ştii ce mi-a amintit comentariul tău? Vremuri de mult trecute, când de Moş Crăciun cumpăram copiilor noştri şi câte o carte.
Mă bucur că mă citeşti. Uneori vei regăsi pe aici parfumul tinereţii noastre.
Da, exista o constanta in viata mea, la fel ca in viata majoritatii romanilor : SARACIA.
Nu știu ce să îți răspuns. Este o altă discuție, mult prea complicată și care nu-și are locul aici. Mi-ar fi plăcut să pun și pentru tine o carte pe un raft. O să las un loc liber și dacă vei mai trece pe aici, putem remedia.
Nu pot începe să comentez altfel decât prin a fi sinceră şi a-ţi dezvălui care a fost prima impresie când am ajuns pe blogul tău şi am citit articolul de mai sus: “Ooooo, ce de susţinători!!!”
Asta mi-a trecut prima şi prima dată prin cap.
Acestea fiind spuse, să răspund şi eu la întrebarea ta – şi o fac oarecum în ton cu concursul la care participăm. Cartea pe care mi-aş dori acum s-o citesc ar fi “Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi”. Am citit câteva cronici şi pare să fie foarte incitantă!
Baftă la concurs!
Şi… să ne mai citim pe aici! E cel mai mare câştig.
Mulțumesc pentru comentariu. Interesant titlu. Mă apuc de așezat cărți pe rafturi. Va fi acolo și propunerea ta.
L. J. Smith – Jurnalele Vampirilor… Stii bine ca nu sunt cea mai inraita cititoare, insa acestea mi-au tras cu ochiul de pe site-ul unei edituri si nu am putut rezista sa nu le comand, fiind o mare fana a serialului in tema… Stiu ca poate nu e genul de carte pe care il preferi, dar cine stie… Don’t judge a book by it’s cover!
Bafta mare la asezat pe raft! 
Mulțumesc Larisa. Nu comentez decât… LA MULȚI ANI!
Esti o romantica incorigibila, anacronica stare intr-o lume dominata doar de temeri si obsesii materialiste. M-am regasit in pledoaria ta pentru carte, cred ca cei care se aseamana si se aduna, asa ca noi, au trecut prin viata parcurgand aceleasi etape, intr-un fel. Cand eram dupa cei sapte ani, nu mult dupa, am descoperit o carte foarte draguta, scrisa de un autor rus sau sovietic, nu mai stiu, Se chema Habarnam si Habarnam in tara soarelui. M-au incantat la culme, cred ca cele doua volume il bat si pe Huck Finn, cu care m-am identificat si eu, fugind de acasa si “prins” dupa cateva ore de bunica. Am citit in nestire,ramanand in continuare nedumerit cu faptul ca nu-mi dau seama unde s-a dus in mintea mea vagonul de carti citite. Am ramas un nostalgic, ancorat in poezia lui Mircea Ivanescu. Pune pe raft “Poeme noua”,” Alte poeme noua”, “Poeme vechi, noua”. Iti vor gasi in minte noi sensuri ale frumosului. Cele bune, drag prieten.
Dumitru
Mulțumesc mult. E prețios comentariul tău. Vine de la un om care, nu doar citește, scrie carte.
Aștept noul tău volum. O să îl așez la loc de cinste în biblioteca de acasă și în cea de pe blog.
Minunat articol… Mi-am adus aminte cu drag de cea mai frumoasa etapa a vietii mele, cand cartile erau refugiul si paradisul meu… Spre rusinea mea nu am mai citit de mult, dar promit ca voi gasii solutii pentru a-mi face timp pentru cea mai veche pasiune a mea: Cititul. Ador cartile misterioase, intrigante, dar cu o doza de fantastic si filozofic in acelasi timp. Pot sa precizez cu siguranta una dintre cele mai placute lecturi pentru mine ca fiind Legendele Olimpului. Cu drag as reciti-o oricand.
Mult succes la concurs!!!
Mulțumesc Cristina.
“Într-o lume care este evident a noastră, cea pe care o cunoaştem, fără diavoli şi silfide şi fără vampiri, are loc un eveniment care nu poate fi explicat prin legile acestei lumi familiare. Cel care percepe evenimentul trebuie să opteze pentru una din dintre cele două soluţii posibile: ori este vorba de o înşelăciune a simţurilor, de un produs al imaginaţiei şi atunci legile lumii rămân ceea ce sunt, ori evenimentul s-a petrecut într-adevăr, face parte integrantă din realitate, dar atunci realitatea este condusă de legi care ne sunt necunoscute […]. Fantasticul ocupă intervalul acestei incertitudini” (Tzvetan Todorov, Introducere în literatura fantastică)
Mi-am mai adus aminte de o carte pe care am citit-o mai recent, si care mi-a facut o deosebita placere: Misterul templierilor-Lynn Picknett & Clive Prince.
Mulțumesc mult. Misterul Templierilor va fi pe raft.
[...] « Mereu îndrăgostită [...]
Sonia, cate comentarii ai reusit sa strangi! Eu nu am nici jumatate din comentariile tale. Premiul cel mare este al tau, indiscutabil.
Eu ti-as recomanda, daca nu ai citit, Casa somnului, de Jonathan Coe.
Bafta la concurs!
Mulţumesc Vienela. Premiul cel mare mi-ar plăcea să fie al meu. Dar cu siguranţă sunt multe articole care îl merită. Eu am văzut fără să caut prea mult unul. Bine scris şi cu mult mai multe comentarii. Dar nu e bai.
Casa somnului o să ajungă pe raft!
Ceea ce-ai scris aici despre carti este splendid. Poate o sa para ca exagerez sau sunt lipsita de imaginatie dar la fel simt fata de cartea scrisa. Si multe din cartile mentionate in articol mi-au marcat si mie copilaria, formarea ca om. Esti una dintre persoanele care au crescut citind La Medeleni iar personajele pe care le amintesti la fel mi-au insotit zilele adolescentei….
Din pacate ma incearca o teama nelamurita si dureroasa la gandul ca in relativ scurt timp cartea tiparita ar putea disparea…Sper totusi sa nu apuc acea zi.
Ideea bibliotecii virtuale de aici mi se pare fantastica. Felicitari!
Adauga o carte pe care am cumparat-o acum cativa ani dintr-un anticariat. Este vorba despre “Velerim si Veler Doamne” de Victor Ion Popa. Curios este ca inca n-am citit-o si stii de ce? Fiindca mi-e teama ca n-o sa-mi placa…ca filmul caruia i-a stat la origine e mai puternic… Si, in plus, din cauza unor probleme (da, in principal cele ce reies din povestea aceea de mai sus) n-am mai citit mai nimic in ultimii vreo 3-4 ani, oricat ar parea de ciudat. Doar cele doua volume de la campania ALL…eu, care nu puteam dormi pana nu terminam de citit o carte.
Succes la concurs!
Mulţumesc Elly. Nu eşti lipsită de imaginaţie. Am citit multe dintre alrticolele din concurs şi la majoritatea participanţilor o să găseşti aceleaşi motive. Spuse în diferite feluri.
Sper că nu va dispărea cartea scrisă vreodată. Farmecul ei este special. Foşnetul… mirosul… O să râzi, dar eu lucrez într-o tipografie şi primul lucru pe care îl fac atunci când o carte este gata, o miros.
Cartea ta va fi pe raft puţin mai târziu.
Multumesc! Este exact editia pe care o am in biblioteca
Faptul ca lucrezi intr-o tipografie m-a facut sa zambesc. De drag. Nu e nimic de ras. E un lucru minunat. Si asta explica si dragostea cu care scrii despre cartea tiparita.
Mă bucur că am așezat pe raft exact cartea ta.
Îmi iubesc munca mai mult decât pot scrie în cuvinte. E o senzație unică faptul că ceea ce tu ai “desenat” pe un monitor ajunge realitate. Iubesc lumea lucrurilor tipărite, a hârtiei care foșnește între degete, a culorilor, a mirosului de cerneală proaspătă. 
Am incercat doua sentimente contradictorii citind postarea ta: gelozie si implinire. Gelozie?! Da! Buna mea prietena, cartea, impartaseste totul cu cei dragi, colegii si chiar strainii. Implinire?! Mai ales! Sunt mandara ca pot avea o prietena atat de altruista incat impartaseste ceea ce avem mai de pret impreuna: cunoasterea. Cartea mea in dar pentru tine : Umbra penei de gasca – Radu Tuculescu.
Mulţumesc mult Edwina, pentru comentariu şi pentru prietenia ta. Umbra penei de gâsca va fi pe un raft.
Așa cum am promis, am revenit și-am citit articolul pe îndelete, mi-a umplut sufletul de drag, de dor, de încântare! Ați scris așa frumos, sensibil și adevărat despre dragul de carte, cred sincer că meritați acel premiu. Cum, cum să nu iubești să citești? Mă mir mereu când întâlnesc oameni care nu citesc. Nu îi judec, fiecare are dreptul să aleagă. Doar că… nu înțeleg. Cum să nu îți dorești să fii parte din lumea aia? Din lumile alea… Ahh!
Felicitări multe, încă o dată!
Mulțumesc încă o dată Loredana. Sunt multe articole frumoase în concurs, unele cu mult mai multe comentarii. Până la urmă nu contează așa mult dacă o să câștig vreun premiu. Am avut privilegiul să trăiesc o senzație unică. Atât de multe comentarii… Nu mi-aș fi imaginat! M-am simțit copleșită. Acum m-am obișnuit :), dar mă copleșește altceva. Nu sunt simple urări de succes, nu sunt răspunsuri reci, oamenii mi-au scris cu emoție și cu drag comentarii lungi. Mi-au dat din timpul și din sufletul lor. Iar eu prețuiesc lucrul ăsta mai mult decât orice.
[...] Răspunsurile îmi aparțin și sunt, evident, subiective. ______ Încă mai puteți comenta la articolul care mi-ar putea aduce ca premiu multe cărți (numărul de comentarii are 50% pondere în [...]
Imi place biblioteca ta! Ultima carte citita, este o carte pe care am primit-o cadou de la sora ta si se numeste “Aparatorii” de Radu Ciobotea. Mi-a placut cartea si citez: “Acest roman ne apara impotriva uitarii adevaratilor eroi ai neamului, impotriva lasitatii si a falsului patriotism. El va picta cu albastru de Voronet ochii tuturor celor cu suflet de copil.”
Mulțumesc Dănuț. Apărătorii va fi și ea în bibliotecă.
Un articol super – frumos (desi pare platitudine, asa este). Ma bucur ca am ajuns sa il citesc. Pentru mine, cartile au fost la fel: un prieten constant, un prieten la care tot am apelat in ultima vreme si care nu m-a dezamagit. Si imi place la nebunie ideea cu biblioteca de carti. Ca sa pun si ”umarul” la biblioteca alcatuita de tine si cititori, iata cateva dintre placerile mele mai recente: Supa de pui pentru suflet de mama – Jack Canfield, Mark Victor Hansen, Jennifer Read Hawthorne şi Marci Shimoff; apoi Cina secreta- Javier Sierra, Jane Austen – la ea nu am cum sa pun un singur titlu, le-am citit pe toate, chiar de multe ori, Idiotul – Dostoievsky, Alexandre Dumas – Tatal – cu toate cartile lui care mi-au bucurat copilaria si Alexandre Dumas-Fiul- Dama cu camelii …care m-a facut sa plang, dar si sa inteleg cateva adevaruri despre viata. Mult succes!
Mulțumesc mult. O să aleg o carte din cele menționate de tine, deși este greu, sunt multe care mi-au plăcut. Cred că o să pun pe un raft Idiotul. Asta pentru că îmi plac scriitorii ruși și pentru că unul dintre visurile mele este să ajung cândva să vizitez St. Petersburg, locul unde s-a născut Dostoievski.
Dumas m-a fermecat si pe mine de cand am pus prima data mana pe Cei trei muschetari, n-am lasat din mana nici continuarile, pe care le sorbeam cu nerabdare. Il recitesc cu placere cu fiecare ocazie. Shogun, de James Clavell, m-a captivat aproape la fel de mult, Cel mai iubit dintre pamanteni (M. Preda), Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (Camil Petrescu) si atat de multe altele… Cred ca singura care care chiar nu mi-a placut (desi am citit-o pana la capat!) a fost Imparatul mustelor (W. Golding). Poate ca nu am inteles ce trebuia din ea…
Diana, mulțumesc. pentru că mi-ai scris mai multe titluri de cărți, o să aleg eu ce merge pe raft. Cel mai iubit dintre pământeni. E una din cărțile mele preferate.
Frumoase cuvinte draga mea! Chiar mi-au placut si m-au atins in cateva puncte sensibile! Felicitari!
De ce citesc eu?, poti sa gasesti la adresa pe care ti-am lasat-o! Multumesc.
Mulțumesc, succes și ție. Mi-ar fi plăcut să îmi lași un titlu de carte.
Sonia, mi-ai cerut imposibilul! O singura carte? Dar o sa aleg totusi Ashes & Ice de Rochelle Maya Callen
Te pupic
Dar te-ai descurcat.
Pun cartea pe un raft din biblioteca desenată. Îți multunesc!
Am ajuns acasa, in Constanta si cu scuzele de rigoare, abia acum am citit articolul. Nu prea stiu daca imi va iesi trimiterea raspunsului, dar incerc si fara ajutor. Foarte bun, foarte adevarat ce spune-ti in articol. Sunt lucruri pe care si noi le-am trait; citim in continuare. Din clasa a IX-a, am fost bursier la liceul Energetic si jur, toti banii ii lasam la standul de carti al bibliotecii; mai am multe din ele si azi. Pentru tigari si fete imi dadea mama bani, Dumnezeu s-o ierte. Cartile au fost net-ul nostru. Am o problema in care nu sunt de acord cu ce scrii ( scuze, dar te-am tutuit;imi dai voie ca inaintas la Brasov?): in ultimii 35 eu am o singura mare iubire – sotia mea, mancatoare de carte si ea. Eu, de la diabet probabil voi orbi incet dar sigur si atunci EA va fii chiar cartea mea. Ultima carte citita (sper ca nu trebuie sa fie Levantul?) ti-o recomand cu drag este:Puterea vindecatoare a bolii- Importanta si semnificatia simptomelor bolii- de Thorwald Dethlefsen. O seara buna!
Deci Sonia este perfect. Așa îmi place să mi se spună și în viața de zi cu zi, cu atât mai mult pe blog. Câțiva cititori mai tineri îmi spun dumneavoastră. Mă stânjenește oarecum.
Mulți ani înainte alături de soția ta. Ideea era că înainte de ea și de copii a fost alături cartea, așa cum ai mărturisit și tu. Și că noile iubiri din viața noastră nu ne-au făcut să o uităm.
Mulțumesc pentru carte. O voi pune cu drag pe un raft.
Apropo, că tot am renunțat la persoana a II-a plural), eu ce nume scriu sub carte?:)
Nicu pentru toti, dar in certificat sunt ortografiat Neculae. Tot citind, pe blog, constat ca suntem o gramada frumoasa de oameni tineri, cel putin sufleteste, updatati vremurilor, cu foarte multe lucruri in comun. Socializand, am facut si primul lucru important impreuna: am umplut cu carti biblioteca ta, care cu drag este si a noastra. O zi buna Sonia!
Când ajung acasă, numele tău va fi alături de cartea care este deja pe raft. Am făcut bibliotecii o pagină care va rămâne pe blog şi după ce concursul se va încheia. Pentru că ai dreptate, nu mai este doar a mea.
incepand de azi , ai mai castigat un cititor pe blog…..si nu doar atat, m-ai facut sa imi dau seama cat de dor imi e sa citesc o carte :*
Cathy mulțumesc mult. Și dacă articolul meu a făcut să simți dor de o carte, asta pentru mine contează enorm.
Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia (Varianta inedita) – N. Steinhardt …. asta vreau sa citesc….din descriere imi place :p
Voi pune pe raft cartea pe care dorești să o citești. Mie mi-a plăcut. Înainte să o citesc auzisem fragmente din ea la Europa Liberă. A fost o carte interzisă mult timp.
te rog, vreau sa te vad mereu, sa nu pierd nimic din gandurile tale! multumesc!
mi-ar placea sa recitesc si sa am ” TORENTE “….mi-a placut enorm! am citit-o prin adolescentza… si am pierdut-o: am dat-o la “prieteni”….
Vali, mulțumesc mult. Mă bucur din suflet să te văd aici. Torente va fi pe raft.
Foarte frumos articolul tau! Eu astept sa imi repare sotul veioza, ca sa ma apuc iar de citit cand dorm copiii:)) in curs de citire e acum o carte de interes pentru parinti: ” Indrazneste sa disciplinezi” de James Dobson.
Ioana, mulțumesc mult! Maine cartea ta va fi pe raft, că acum este târziu.
Toate cele bune!
[...] Încă mai puteți comenta la articolul care mi-ar putea aduce ca premiu multe cărți (numărul de comentarii are 50% pondere în [...]
Pot sa recomand si eu seria “Cei o suta” de Gheorghe Schwartz?
Nici n-am stiut ca sunteti mama lu’ Anca :D.
Mulţumesc pentru recomandare Crinuţa. Sunt mama Ancăi, da. Eu te citesc de multă vreme, la ea te-am descoperit.
Multumesc, acum ma faceti sa rosesc :D.
Sper sa va placa seria, daca veti ajunge sa o cititi. Eu am cateva volume acasa, chiar vroiam sa le introduc in circuitul SdC.
A, ce dragut ca lucrezi la Grafica Plus. In vremurile ei mai de inceput si eu am lucrat acolo. Si ce fain ca ai un sef ca Avram, care te promoveaza!
Ai spus ca nu poti citi e-books. Eu, dimpotriva, ii sint fidela readerului meu de aproape doi ani deja, dar evident ca mai citesc si pe hirtie, in special carti nou aparute romanesti. As adauga pe raftul tau “Singuratatea numerelor prime”, de Paolo Giordano, un tinar (si foarte chipes!) autor italian. O carte care m-a marcat atunci cind am citit-o si mi-am propus sa revin la ea cindva.
Mă bucură mult vizita ta. La Grafica Plus nu este doar jobul meu, acolo am găsit o a doua familie. Avram ne povestește uneori despre oamenii care au lucrat aici înaintea noastră.
Cartea ta va ajunge pe un raft. Îți mulțumesc.
Am revenit ca sa vad ce volume au mai aparut. Si sa recunosc ca atunci cand intram in casa cuiva primul lucru era sa vad ce carti are (stiu ca nu era frumos). Printre miile de carti citite este (cel putin) una care m-a schimbat. Cartea de nisip a lui Jorge Luis Borges. Poate vei avea timp s-o frunzaresti. Sa ai o zi insorita ca sa poti citi pe o banca in parc.
Mulțumesc mult. Și eu trag cu ochiul la cărțile oamenilor.
O să pun astăzi și cartea ta în bibliotecă. Nu-mi aminti te rog de bancă și parc. La mine plouă din nou… 
Ah, uite cum mă faci să sporesc numărul comentariilor în biblioteca Soniei!
Da, ‘Cartea de nisip’ am citit-o şi eu, cu foarte mult timp în urmă – atît de mult încît nu-mi mai aduc aminte nimic din ea, dar sînt convins că esenţa ei mi s-a întipărit pe undeva printre fibrele existenţei. Şi nici nu ştii de cîte ori am văzut-o acolo în raft, printre celelalte cîteva pretenţii de cărţi şi am vrut s-o iau s-o recitesc, dar timpul, întotdeauna timpul, mi-a fost duşman.
Dar de-o fi să mai am ceva în clepsidră, promit să merg la bloc unde-a rămas pe-acelaşi raft, s-o iau acasă şi să-i (şi să-mi) scutur praful uitării.
Merita s-o recitesti. Ramane la fel de tulburatoare. Unele nuvele le gasesti si online. Iar Roza lui Paracelsus poate fi citita in romaneste. Cand am vrut ca ai mei copii sa-l aprecieze pe Borges am inceput cu Roza. Restul a urmat de la sine. Ma bucur ca te intalnesc si aici.
De s-ar hotărî soarele să stea la locu-i pentru o vreme, şi astăzi m-aş duce. Sau poate mîine, că tot e ziua de naştere a maică-mii… parcă.
Şi eu mă bucur că ne reîntîlnim în atmosferă şi companie plăcută.
La multi ani mamei tale si din partea mea.
Mulţumesc frumos! Pînă la urmă am vorbit la telefon, văzînd că aici plouă în fiecare zi sau cel puţin ameninţă permanent s-o facă. S-a dovedit că memoria mea e într-adevăr ferfeniţă, fiindcă ziua ei e în realitate pe 10, însă în acte e trecută pe 12 (iar eu eram convins că-i pe 14). Of, viaţă, viaţă…
Iar eu nu pot decât să mă bucur că te văd din nou aici. Nu pentru încă un comentariu. Pentru încă o vizită în bibliotecă.
[...] foto. ______ Încă mai puteți comenta la articolul care mi-ar putea aduce ca premiu multe cărți (numărul de comentarii are 50% pondere în [...]
Nu stiu daca mai e deschis la biblioteca dar daca da am citeva sugestii.
Logodnicul (Hortensia Papadat Bengescu), Morometii (Marin Preda), Nuvele (Rebreanu), Schite si Momente (Caragiale) si In vreme de razboi (Caragiale).
Frumoasa ideea articolului, felicitari.
Concursul este încă în desfășurare (până pe 22 aprilie), deci îți multumesc pentru cartea ta. O să aleg Logodnicul, datorită autoarei lui. Considerată un Balzac feminin al literaturii noastre, cred că este de mult uitată.
Cât despre bibliotecă, va rămâne deschisă și după încheierea concursului. I-am creat o pagină separată și oricine va dori va pune o carte.
Mai pot pune macar o carte?N u am vazut nimic de Radu Cinamar.Eu l-am citit cu sufletul la guraAlege tu:Viitor cu cap de mort din culisele puterii, Misterul din Egipt,12 zile in Tibet….Ar mai fi Joseph Murphy cu Puterea extraordinara a subconstientului tau.
Si stii ce ar mai trebui sa-si gaseasca loc in orice biblioteca?Cartea cartilor, din care , culmea, am inceput sa pot citi din ea cu World Bible School, in lb.engleza.
Am mai promis unui cititor că la finalul concursului biblioteca va rămâne pe blog, în pagina pe care o are deja dedicată (De la lume adunate). Și că voi pune atunci toate titlurile care au fost pomenite în comentarii. Deci și cărțile tale vor fi acolo.
Nu te superi, Sonia, daca iti imprumut idee de a crea un raft virtual de carti si pe blogul meu. Si mie imi plac bibliotecile din casele oamenilor, iar una mica creata din preferintele cititorilor mi se pare geniala.
Apropo, sunt #147. Mult noroc, ca succes ai!
Cum să mă supăr? O să trec să o văd când e gata. 147 de comentarii? La asta te referi?
[...] Încă mai puteți comenta la articolul care mi-ar putea aduce ca premiu multe cărți (numărul de comentarii are 50% pondere în [...]
Literatura pentru mine este un loc de refugiu, si de ce ai vrea sa te ghemuiesti in aceeasi lume din care vrei sa scapi un moment? Literatura de fictiune este alegerea mea si mereu voi alege o carte de pe acest raft.
Ultima mea achizitie este seria de romane Mostenirea a lui Christopher Paolini
5/5 in opinia mea!
Mulțumesc mult Alex. Cartea ta va fi pe un raft imediat.
Frumos articol! Felicitari! Iti las si eu o carte: ‘Necredincioasa’, scrisa de Ayaan Hirsi Ali.
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru cartea pe care mi-ai lăsat-o să o pun în bibliotecă. Mă bucur să descopăr blogul tău plin de cărți.
Paula – Isabel Allende
Mulțumesc mult. Cartea va fi pe un raft în curând.
[...] cum o fi mai bine? Voi ce credeți? Sursă foto. ______________ Încă mai puteți comenta la articolul care mi-ar putea aduce ca premiu multe cărți (numărul de comentarii are 50% pondere în [...]
”Robinson Crusoe” – Daniel Defoe, neaparat ! ”Colț Alb” – Jack London și ”Zece negri mititei” – Agatha, cu scuze dacă le-a mai menționat cineva și n-am văzut eu. Dacă sunt deja pe raft revin și avansez altceva
.
Mulţumesc mult Mirela! Voi pune pe raft Robinson Crusoe.
Următoarea carte pe wishlist este Parabolele lui Iisus de Andrei Pleşu.
Mulțumesc Andreea. O să îi spun iepurașului care este dorința ta. Mă întâlnesc cu el în fiecare zi.
Cine știe…. Până atunci cartea ta va ajunge pe raftul meu.
pentru biblioteca unei “mereu indragostite” as propune si putina memorialistica: Insemnarile zilnice ale Reginei Maria – Dupa ce am citit o parte, din cele 9 volume, am fost mpresionata de puternica personalitate a Reginei Maria, precum si de faptul ca …. nimic nu e nou sub soare, oamenii nu prea invata din istorie.
Ți-am admirat întotdeauna pasiunea pentru cărțile de istorie. Mulțumesc frumos pentru încă o carte pe care o pun pe raft.
Excelent scris…mi-as dori ca multi dintre tinerii de astazi sa citeasca acest articol…si ca sa raspund provocarii lansate, e greu…imi vin rafturi intregi in cap…si totusi, am sa incerc sa mentionez cateva: “Sorell si fiul” a lui Warwick Deeping, “La rasarit de Eden” a lui John Steinbeck sau “Colectionarul” a lui John Fowles din literatura straina, si “Pasari de prada” a lui Vintila Corbul sau seria “Cavalerii” a lui Ioan Dan…alege tu…
Mulți dintre comentatorii mei sunt tineri (nu că eu nu aș fi :)). Mulți dintre concurenții înscriși în concurs sunt tineri și foarte tineri. Îmi este și mie greu să aleg. O să mă opresc la Cavalerii lui Ioan Dan. Pentru că mi-a plăcut și pentru că vreau și cărți românești pe raft.
Îți mulțumesc!
Sonia, nu pot sa cred ca nu ai pe raft “Magazinul de sinucideri” al lui Jean Teule… O lectura cu adevarat incantatoare… Interesanta ideea de supravietuire a unui “anormal” intr-o societate “normala”… Savuroasa actiune… cu adevarat un umor negru stralucit! Mi-a inseninat primavara… Sunt aproape de sfarsitul cartii, si imi pare rau ca se termina… Cu adevarat o adevarata placere si o lectie de optimism, care mi-a prins bine… Multumesc mult!
Mă bucur că ți-a plăcut. Toate cărțile despre care s-a scris în comentarii vor fi pe raft la finalul concursului, într-o bibliotecă care va rămâne pe blog. Deci și Magazinul de sinucideri.
[...] foto. ___________ Încă mai puteți comenta la articolul care mi-ar putea aduce ca premiu multe cărți (numărul de comentarii are 50% pondere în [...]
Aş îndrăzni să-ţi propun şi eu cartea cărţilor, în topul meu personal, Jane Eyre de Charlotte Brontë. N-am văzut-o pe raft, dar poate n-am fost prea atentă…
) sau Necunoscuta de la Wildfell Hall, de surioara Anne Brontë.
Pentru că-s fan surorile Bronte îţi mai propun doua variante: La răscruce de vânturi de Emily Brontë (remember Heathcliff and Catherine?
Mulțumesc mult Theodora. Jane Eyre va fi pe raft. Și mie îmi plac surorile Bronte.
Cu mare drag, Sonia! Tare-mi place raftul tău plin de cărţi una şi una!
M-am tot “chiombit“ pe raft şi n-am văzut Jane Austen – dacă mă întrebi pe mine, Mândrie şi prejudecată “rules“- şi dacă ea nu merită să fie pe raft , atunci nimeni nu mai merită! Dar eu sunt subiectivă, întrucât o ador pe Miss Austen!
Dreapta sus, De la lume adunate, pagina specială a bibliotecii și a celor care au pus cărți pe raft.
Cititorii mei sunt “vinovați” pentru cărțile una și una. Rămâne deci Mândrie și prejudecată. Mai pe seară o pun.
La fel şi eu, mereu îndrăgostită de cărţi! Îmi plac motivele dvs şi modul în care le-aţi expus, de aceea aveţi de la mine un mare follow şi like! Vă rog să adăugaţi pe raft şi “20 de ani în Siberia” scrisă de Aniţa Nandriş-Cudla.
Îți mulțumesc mult Raluca. O să adaug imediat cartea pe raft.
Superba ideea cu rafturile de carti!!! Chiar imi place! Nu stiu daca sunt deja pe rafturi, le voi studia cand am un pic de tim liber, dar propun Maestrul si Margareta de Mihail Bulgakov una din cartile mele de suflet, daca a ales-o deja cineva atunci Helliconia de Brian Aldiss sau Ciuma alba de Frank Herbert merita si ele un locusor in biblioteca!
Mulțumesc mult Kadia. Maestrul și Margareta va fi pe un raft din biblioteca mea virtuală de care și mie îmi este foarte drag. Am mai spus pe aici. Pagina de pe blog intitulată De la lume adunate o va găzdui și după terminarea concursului. Când o sa ai chef de studiat o vei găsi acolo împreună cu o listă în care i-am trecut pe toți cei care au contribuit la realizarea ei.
“O mulțime de cărți au influențat devenirea mea ca om”. Excelent spus..Fara carti nu as exista, m-as simti pierduta!
(România, spiritualitate și cultura)
Mulțumesc mult.
Mi-ar plăcea să pun pe raft o carte pentru tine. Care ar fi preferata ta?Cartea ta va fi pe raft.“Sa nu ma parasesti”, Kazuo Ishiguro. La umplut rafturi de biblioteci vin si eu, oricand, mai ales pentru cei care reusesc sa ma faca sa resimt gustul placut, mereu altul, al lecturii!
Bine ai revenit de pe alte meleaguri.
Mulțumesc pentru carte. O așez imediat pe un raft. Tocmai făceam ordine în bibliotecă. 
[...] Încă mai puteți comenta la articolul care mi-ar putea aduce ca premiu multe cărți (numărul de comentarii are 50% pondere în [...]
Mi-a placut cum ai spus ca nu exista o singura carte care ti-a schimbat viata. Atat de multe carti ajuta la formarea unei persoane…
Una dintre cele care m-au ajutat pe mine este O mie de cocori de Yasunari Kawabata.
Mulțumesc mult Rahela. O mie de cocori va avea un loc de cinste în biblioteca mea virtuală.
Pune pe raft si Atingerea cuantica de Richard Gordon, pentru unii se incadreaza la “”de specialitate”".Mie imi place sa cred ca aceia vor reusi sa dea o alta directie , mai putin nociva , medicinei.
Poti sa pui si Terapia cu ingeri, credca de Doreen Virtue, sper ca nu gresesc.
Mulțumesc că în continuare pui cărți în biblioteca mea. Le voi adăuga pe toate!
[...] Încă mai puteți comenta la articolul care mi-ar putea aduce ca premiu multe cărți (numărul de comentarii are 50% pondere în [...]
sper sa reusesti sa umpli aceasta aceasta bibioteca…abia astept tot timpul sa citesc ceea ce ai scris pe blog….mie imi place foarte mult Cartarescu, asa ca as aseza in biblioteca si ” De ce iubim femeile” sau restul cartilor scrise de el
Mulțumesc mult Nico. Nu am nicio carte de Cărtărescu pe raft. O să așez cu drag De ce iubim femeile.
pune pe rafturi si ultima carte pe care o citesc ” Cel mai iubit dintre pamanteni” de Marin Preda si ar mai fi multe….:)
Cel mai iubit dintre pământeni va fi pe un raft. Îți mulțumesc!
Tragedia veacurilor a lui Ellen white
Mulțumesc mult. Și Tragedia veacurilor va fi în bibliotecă pe un raft.
mie mi-a placut mult “Comunicarea eficienta cu copiii: acasa si la scoala”, e de la editura Curtea Veche!
Mulțumesc mult. Va fi pe raft!
Citind randurile tale, mi-am amintit de prima care mi-a ramas in suflet, prima carte care am citit-o… Heidi fetita muntilor de Johanna Spyri.
Mulțumesc mult Simona. Și copilăria mea este legată de Heidi. Voi pune cartea pe raft.
As putea sa sugerez cateva din cartile mele preferate citite in copilarie?
“Minunata calatorie a lui Nils Holgersson” – Selma Lagerlof
“Avenutrile lui Habarnam si ale prietenilor sai” – Nikolai Nosov
“Coliba unchiului Tom” – Henriette Beecher Stowe
Mulțumesc Rodica. O să pun pe raft Coliba unchiului Tom. M-a impresionat foarte tare în copilărie și am amintiri frumoase din vremurile în care a citit-o și fiica mea.
Nu stiu daca îţi place dar eu tare mi-aş dori Întoarcerea din Rai a lui Mircea Eliade, poate gaseşti un loc pe raft………..Despre articol tot ce pot sa spun e…………MINUNAT……Felicitări şi bafta!
Cum să nu îmi placă Mircea Eliade? Mulțumesc Vero, cartea va fi pe raft!
cartile, ce bucurie! nu cred ca as putea trai fara ele. ziceti-mi soarece de biblioteca, ok, accept :D. le iubesc atat de tare incat o parte a meseriei mele are mereu de-a face cu ele. ador sa imi bag nasul intre paginile proaspete ale unei carti noi, sau sa descopar insemnari in cartile cumparate de la second hand. oricum ar fi, o carte e mereu o aventura.
ps: ca am apasat prea repede butonul send. am citit de curand Richard Wagamese – Indian Horse. e un autor canadian care scrie atat de alert, sensibil, dar si dureros, ca n-am putut lasa cartea din mana nici macar cateva ore de cand am inceput sa o citesc.
Mulțumesc mult. Cartea ta va fi pe raft. Cărți noi sau vechi. deopotrivă, vor fi mereu în preajma mea.
“Pe aripule vantului” -Margaret Michell, dragoste de viata, exemplul vietii mele ca atunci cand vrei cu adevarat, poti!
Iertare pentru greseala… aripile…
Pe aripile vântului… dreptate ai, nu trebuie să lipsească din biblioteca mea. Îți mulțumesc!
jane eyre charloote bronte
Jane Eyre va fi pe un raft. Cartea ta e cu atât mai prețioasă cu cât eu îți cunosc și prețuiesc munca. Mulți oameni nici nu bănuiesc drumul pe care îl parcurge o carte până ajunge în bibliotecă.
În multe cărți este și un strop din strădania și pasiunea ta, iar eu, ca de multe alte ori, îți mulțumesc!
Concursul a luat sfârșit, dar biblioteca creată va rămâne pe blog. Are pagina sa: DE LA LUME ADUNATE. Puteți pune oricând pe un raft cartea preferată. Vă mulțumesc tuturor!
Initiativa ta este interesanta si ma bucur ca ai mentinut ideea, chiar si dupa ce concursul s-a terminat. Si mie s-a intamplat sa imi vina o idee buna datorita unui concurs si sa-mi alatur niste omeni minunati. Concursul se duce, dar ei raman, Asa cred ca ai reusit si tu sa faci aici. Am sa adaug si eu doua carti pe care le-am iubit si care mi-au marcat copilaria. Alege ce iti place pentru raft. E vorba despre “Elevul DIma dintr-a saptea” a lui Mihail Drums si ” Trei camarazi” a lui Erich Maria Remarque. O duminica frumoasa!
Mulțumesc Dana. Exact asta era ideea, ca după concurs să rămân cu o colecție de cărți (sursă de inspirație pentru oricine trece pe aici) și una de linkuri (către oameni faini pe care i-am descoperit). Mâine, după ce se vor afla rezultatele, voi redesena biblioteca și voi adăuga și cartea ta.
Duminică faină și ție!
Iti tin pumnii pentru maine in cazul acesta. Te mai pot vota pe undeva?
Mulțumesc mult. Concursul s-a încheiat în 22. Contează 50% articolul și 50% comentariile. Dacă nu câștig nu o fi bai. Am cunoscut o mulțime de oameni frumoși și asta este cel mai important.
Felicitări!
Spor în continuare la lectură!
Şi să ne spui ce cărţi ţi-ai luat, ce-ţi place pe măsură ce citeşti din ele.
Mulțumesc. O să scriu pe blog ce a însemnat concursul pentru mine și ce cărți mi-am ales.
Felicitari! Cling!
Mulțumesc. Cling!
Sunt mandra de tine! Cling!
Reblogged this on La Fée Blanche.
Felicitãri! Mã recunosc în fiecare rând scris. La fel şi eu consider cartea un prieten statornic, plin de înţelepciune. Cartea mea pentru raftul tãu este ….sã ucizi o pasãre cântatoare de Harper Lee.
Mulțumesc mult. Pentru cuvintele frumoase și pentru carte. O voi pune pe un raft.
Felicitări! Concursul s-a încheiat, dar ”biblioteca” virtuală rămâne, da? Atunci, să continuăm firul poveștilor, a cărților pe rafturi- Eleanor Roosevelt ”Viața te învață” .
Mulțumesc mult!
Cu respect!
Biblioteca rămâne. Blogul nu ar mai fi al meu fără ea. Trebuie doar să o reorganizez puțin. N-am crezut nicio clipă că va avea aceste dimensiuni.
Mulțumesc mult.
Mulțumesc și eu! Plăcerea mea!
[...] M-am tot gândit cum aș putea să fac lucrul ăsta. O carte fiecărui cititor care a comentat la Mereu îndrăgostită nu pot să dăruiesc, mi-ar ruina bugetul. Așa că, singura soluție va fi Random.org (pe [...]
Felicitari!!! Ma bucur mult pentru tine! Articolul e excelent!
Mulțumesc mult Corina. Și bine ai venit în casa mea.
Nu stiu daca mai e valabil.
Acum citesc Papillon de Henri Charriere.
Mulțumesc Andrei. Voi pune Papillon pe un raft. Să treacă doar sărbătorile și să mă pot ocupa un pic de bibliotecă. Vreau să o reorganizez un pic.
Am terminat Papillon, acum citesc Anna Karenina de Tolstoi.
Paste Fericit alaturi de cei dragi!
Paște fericit și ție!
[…] viaţã! Mulţumesc Zânã! Încã mai cred în poveşti şi în finaluri fericite! Mulţumesc Sonia pentru încurajarea ta venitã în primele momente de concurs şi felicitãri pentru propria-ţi […]
[…] cuprinde 38 de volume la care se adaugă şi cele 3 oferite în acelaşi scop de Sonia, ocupanta locului II în acelaşi concurs. Acum, stăm cuminţei şi aşteptăm coletul. La momentul potrivit, veţi […]
[…] căpitanului Grant”, „Coliba unchului Tom” și „Cuore” oferite de Sonia, câștigătoarea premiului II în cadrul aceluiași concurs. Cărțile trimise de Sonia nu au ajuns însă la copii deoarece […]
[…] – Mereu îndrăgostită […]
[…] mai vizualizate articole:Mereu îndrăgostită, Aproape de cer, Decembrie, luni, Mamă de […]
[…] și nedumerirea din alte două momente anume (anunțarea câștigătorilor la concursul “De ce citesc?” și distribuirea unui articol de-al meu, de către Chinezu, pe twitter). Atunci am avut […]