Comentarii la: Mândra că sunt femeie

De către: Irina Radu

Irina Radu — Wed, 04 Mar 2015 09:47:04 +0000

Femeile sunt pur si simplu extraordinare. De ce? Afla in revista alegria, editia Mandra ca sunt femeie http://alegria.ilux.ro/

De către: vax-albina

vax-albina — Thu, 26 Feb 2015 13:42:50 +0000

Subscriu. E exact ce aş fi vrut să scriu şi eu. Sufeream în tinereţe că nu sunt băiat şi că nu pot merge singură la cinema, restaurant sau pe munte. Aşa era atunci. Bine că nu mai e.

De către: Roxana

Roxana — Thu, 26 Feb 2015 06:06:52 +0000

Nu ştiu dacă întotdeauna mi-a plăcut că sunt fată şi nu băiat. În vremea copilăriei poate că era mai usor pentru ei. Totuşi din adolescenţă am schimbat optica şi am devenit mândră că sunt femeie. Dar doar în momentul în care am devenit mama am înţeles ce important este să fii femeie, cât de acut şi apropiat eşti parte din copilul tău chiar şi după naştere. Consider că lumea este mai frumoasă datorită femeilor şi că există tot datorită lor

De către: Dana Elena

Dana Elena — Wed, 25 Feb 2015 14:06:51 +0000

Oo, nu numai că sunt mândră, dar, ador să fiu femeie. Pot să fac ce vreau, pot sa mă alint și să ma pisicesc iar in secunda următoare să-mi scot unghiile și să sfâșii, pot să mângâi cu privirea și la fel de bine să umilesc cu ea, pot să duc cu mine și dincolo de lume, dulcea amintire a celor nouă luni de sarcină și bucuria de nedescris de a fi mamă.
Nu mi-am dorit niciodată să fiu bărbat și, nici nu am încercat să mă pun în postura soțului vreodată, rușinos ar spune unii.
Viața nu a fost totdeauna blândă cu mine și atunci când m-a îngenunchiat, mi-am permis, înainte de a mă ridica, să plâng, pentru că…sunt femeie.

De către: roxana

roxana — Wed, 25 Feb 2015 11:19:44 +0000

Eu m-am întrebat adeseori cât de greu este să fii bărbat. Am încercat nu odată să trec dincolo de calmul aparent al soțului meu, din care răzbate rar, chiar foarte rar în tinerețe, zbuciumul trăit pentru fiecare zi. Cât de greu este să ți se spună mereu că ești responsabil pentru bunăstarea familiei. Că în primul rând tu ai responsabilități față de siguranța zilei de mâine a copiilor. Nu că eu, aș fi fost lăsată să mă bucur doar de relaxare dar, recunosc că eu am avut un sprijin deosebit din partea lui.
Altfel, nu mi-am dorit niciodată să fiu bărbat, mi-a plăcut grozav să fiu femeie.Am muncit cât doi bărbați pe șantier și niciodată nu m-am folosit de faptul că sunt femeie pentru a refuza să-mi fac datoria. Nu îmi place sintagma de ”femeie puternică”, puterea mea stă în forța interioară, în dreptul meu unic de a fi mamă!
https://calatorprintaramea.wordpress.com/2012/02/04/despre-putere-la-feminin/