Magazinul de sinucideri

Nu cred că aș fi cumpărat cartea aceasta vreodată. Nu cunoșteam autorul  (Jean Teule), titlul legat de sinucideri nu m-ar fi atras deloc, coperta, la prima vedere, nu mi-ar fi spus nimic. O cărțulie… aș fi gândit și m-aș fi avântat printre cărți cu coperți cartonate și scriitori consacrați înscriși pe ele. Sau… poate ar fi avut o șansă, dacă o apocalipsă a cărților ar fi spulberat toată toate tomurile de pe pământ, iar Magazinul s-ar fi numărat printre ultimii supraviețuitori.
Am devenit curioasă și dornică să o citesc după ce Anca mi-a spus câteva cuvinte despre ea, iar la Richie pe blog am citit o recenzie a ei.  Cartea a umblat o vreme din mână în mână la Schimb de cărți, dar deîndată ce a ajuns înapoi în biblioteca proprietarei am primit-o și eu cu titlu de împrumut.
Într-un viitor îndepărtat, distopic cred, familia Tuvache conduce o afacere macabră. Un magazin care oferă doritorilor (mulți la număr) soluția perfectă pentru a-și încheia socotelile cu viața. Metode simple sau sofisticate, dar obligatoriu personalizate. Afacerea are toate ingredientele necesare succesului. Proprietarii (toți purtând numele unor sinucigași celebri) au arta comerțului în sânge, unele dintre produse poartă pe ele inscripționat brandul și de zece generații își consiliază clienții cu grijă.  Își fac reclamă pe panglicile coroanelor pe care le trimit la înmormântările celor care au cumpărat de la ei. Doar rate și card de fidelitate nu oferă. V-aţi ratat viaţa? Cu noi, moartea e un succes! – este sloganul lor. Și cel mai important, sunt convinși că au de îndeplinit o misiune pe pământ.
Alan, mezinul familiei, este singurul care nu se încadrează în atmosferă (spre disperarea tuturor).
- Şi nu mai cânta (îl imită) „bunăăăă jiiiii-uaaaaaa“ când intră oamenii-n prăvălie. Trebuie să le zici, încruntat, „ce zi tristă, doamnă“ sau „vă urez o seară agitată, domnule“. Şi mai ales nu mai zâmbi ! Vrei să pui clienţii pe fugă? De unde ai învăţat tu să le faci ochi dulci şi să-ţi fluturi degetul arătător pe lângă urechi? Crezi că oamenii vin aici să se uite la tine cum zâmbeşti? Nu mai suport chestia asta! O să-ţi punem aparat la dinţi, o să te ducem să te opereze!
Născut datorită unui prezervativ găurit (metodă dedicată celor care vor să se sinucidă prin boli venerice), copilul este optimist și vesel și uneori sabotează metodele de suicid. În cartierul Religiilor Uitate, Alan pare să dea peste cap comerțul cu lipsă de speranță.
O să mă credeți pe cuvânt că am citit cartea până la sfârșit și o să mă opresc aici cu povestitul. Mai ales că finalul nu este unul previzibil.
Magazinul de sinucideri este ușor de citit și, deși povestește despre lucruri groaznice, nu este deloc o carte sinistră. Are umor, este adevărat negru, fin și contagios.
Încadrez cartea la capitolul lecturilor optimiste și amuzante și o recomand pentru o după amiază ploioasă (căci înțeleg că vor mai veni din astea). Eu am citit-o în autobuz.

______
Încă mai puteți comenta la articolul  care mi-ar putea aduce ca premiu multe cărți (numărul de comentarii are 50% pondere în evaluare).