E luni (încă) și nici iarba nu crește. Nu știu cum o fi la voi ziua asta, dar la mine categoric nu este ziua preferată din săptămână. Am de lucru și chef nu prea, iar inspirația este plecată și ea și nu știu pe ce coclauri umblă. Îmi propusesem o zi cu pauză de blog, dar cum m-am plimbat puțin pe la alții, mi s-a făcut chef de scris. Nu ca să urmez exemplul lor ci pentru că într-un loc s-a întâmplat să adaug unui comentariu ”La urma urmelor, e şi mâine o zi”, celebra expresie din “Pe aripile vântului”. Așa am realizat că în viața de zi cu zi folosesc adeseori replici împrumutate care, într-un fel sau altul, au ajuns renumite. Că sunt din filme sau cărți, că sunt proverbe sau expresii preluate de te miri unde, asta nici nu contează. Le folosesc și inevitabil în mintea mea se naște o întrebare. De ce? O fi lipsă de originalitate sau dorința de a întări un punct de vedere care nu mi se pare suficient argumentat? Sau poate plăcerea de a scoate de la naftalină frânturi dintr-o “înțelepciune” care nu s-a pierdut, deși uneori contextul general în care a fost rostită l-am uitat? Chiar nu știu de ce mă trezesc adesea spunând “Ei bine, nimeni nu e perfect” ca în “Unora le place jazz-ul ” sau “O cafeluță? O biscuite?” replică aparținând sigur lui Dem Rădulescu (fără să îmi mai amintesc și titlul filmului în care am auzit-o). Mă opresc aici, nu pentru că nu ar mai fi și multe altele pe care le spun ci pentru că vreau să vă întreb și pe voi dacă aveți obiceiul acesta. Folosiți în vorbirea curentă astfel de expresii care au ajuns, să zicem, memorabile? V-ați întrebat vreodată de ce? Sintetizează ele un adevăr pe care noi nu am putea să îl spunem mai bine? Sau personajul care le-a rostit prima dată ne-a fost atât de drag încât cuvintele sale ni s-au întipărit în minte și cu primul prilej care ni se ivește le rostim inconștient?
01
Iul
2013
Între ghilimele…
E luni (încă) și nici iarba nu crește. Nu știu cum o fi la voi ziua asta, dar la mine categoric nu este ziua preferată din săptămână. Am de lucru și chef nu prea, iar inspirația este plecată și ea și nu știu pe ce coclauri umblă. Îmi propusesem o zi cu pauză de blog, dar cum m-am plimbat puțin pe la alții, mi s-a făcut chef de scris. Nu ca să urmez exemplul lor ci pentru că într-un loc s-a întâmplat să adaug unui comentariu ”La urma urmelor, e şi mâine o zi”, celebra expresie din “Pe aripile vântului”. Așa am realizat că în viața de zi cu zi folosesc adeseori replici împrumutate care, într-un fel sau altul, au ajuns renumite. Că sunt din filme sau cărți, că sunt proverbe sau expresii preluate de te miri unde, asta nici nu contează. Le folosesc și inevitabil în mintea mea se naște o întrebare. De ce? O fi lipsă de originalitate sau dorința de a întări un punct de vedere care nu mi se pare suficient argumentat? Sau poate plăcerea de a scoate de la naftalină frânturi dintr-o “înțelepciune” care nu s-a pierdut, deși uneori contextul general în care a fost rostită l-am uitat? Chiar nu știu de ce mă trezesc adesea spunând “Ei bine, nimeni nu e perfect” ca în “Unora le place jazz-ul ” sau “O cafeluță? O biscuite?” replică aparținând sigur lui Dem Rădulescu (fără să îmi mai amintesc și titlul filmului în care am auzit-o). Mă opresc aici, nu pentru că nu ar mai fi și multe altele pe care le spun ci pentru că vreau să vă întreb și pe voi dacă aveți obiceiul acesta. Folosiți în vorbirea curentă astfel de expresii care au ajuns, să zicem, memorabile? V-ați întrebat vreodată de ce? Sintetizează ele un adevăr pe care noi nu am putea să îl spunem mai bine? Sau personajul care le-a rostit prima dată ne-a fost atât de drag încât cuvintele sale ni s-au întipărit în minte și cu primul prilej care ni se ivește le rostim inconștient?
Personajul îndrăgit este de vină
sau cel negativ, după caz.
Eu m-am procopsit cu o replică pe care nu o pot spune, chiar daca îmi stă pe limbă de multe ori: „resistance is futile“, după cum ziceau borgii către jean luc picard:)
Ai dreptate. Mi se întâmplă să folosesc cuvinte ale personajelor preferate. Sau din povetile care m-au impresionat.
cred că avem sentimentul că ei, oamenii celebri, au reușit să spună, prin exact acele cuvinte, lucrurile mai clar decât am face-o noi, folosind propriile expresii… adică, dacă vrem să zicem că ne-om descurca mâine cumva cu toate, o cităm pe Scarlett O’Hara, că e arhicunoscută vorba ei și doar se știe clar ce-a vrut să transmită… mă gândesc că asta o fi explicația…
Sigur una dintre explicații este aceasta. Se întâmplă să folosim și expresii ale oamenilor mai puțin celebri. Oameni din jurul nostru. Pentru că s-a întâmplat ca la un moment dat să surprindă în cuvinte esența unui lucru.
Asta pt ca am impresia ca ei au sansa de a exprima ce eu si multi altii doar simtim, atuul actorilor.
Așa simt și eu uneori. Că mai potrivit de atâta nu m-aș putea exprima. Că orice altă formulare este săracă.
Sunt momente al căror sens doar o expresie consacrată îl poate surprinde. Expresia consacrată poate avea expresivitatea aceea infinită a unei măşti. De exemplu, eram acum vreo zece zile la o peterecere de majorat (prezenţă obligatorie). Manele de ultima speţă, versuri de un tembelism mediocru… Pentru a descrie ce simţeam, nu am găsit alte cuvinte decât: “îmi vine să-mi tai venele în lung” şi meditam exact la tema pe care ai propus-o astăzi.
Nu-mi povesti despre petrecerile acelea. Am fost (nu de mult) și o să merg din nou, în curând. Tot prezență obligatorie. Și eu m-am gândit că-mi vine să-mi tai venele data trecută. Data viitoare, pentru că gașca veselă este cam aceeași, o să folosesc expresia ta. E mai cuprinzătoare.
cu toții cred că folosim expresii celebre fie că ne dăm seama fie că nu… până la urmă ele fac parte dintr-o vorbire uzuală
Uite că la asta nu m-am gândit. Unele expresii au trecut în vorbirea curentă fără să ne dăm seama. Și nici măcar nu ne mai gândim care le este sursa.
Exact..
Eu folosesc frecvent replici si expresii din filme, carti, muzica etc. Si asta pentru ca cineva a spus exact ce doresc eu sa exprim, sub o forma care cred ca se potriveste de minune momentului. Iti dau un exemplu de expresie pe care o folosesc des si care imi place: “De ce te uiti ca curca-n lemne?” Nu stiu cine a folosit-o prima data, insa stiu ca uneori se potriveste de minune.
Intre ghilimele spun si eu ca “la urma urmelor, e si maine o zi”, problema este ca acum e azi, deci, cum procedam?
Cum s-o fi uitând curca în lemne?
Faină zicere, o să o țin minte.
Se uita cu capul intr-o parte, ca proasta
Mai stiu si altele, o sa le aflii?
Eu o stiam pe aia cu “merg cu curca la raze”, atunci cand esti intrebat unde te duci si nu ai chef sa explici. Saraca de ea, curca…! Scuze ca m-am bagat, nu m-am putut abtine…
Curca asta este mare vedetă.
Și eu, în afară de curcă beată, habar nu aveam de ce este în stare. 
Eu folosesc citate ca sa nu-mi bat capul cu omul respectiv, semn ca nu iau in serios problema. Cand imi pasa de om sau de problema lui devin originala, sau macar incerc sa gasesc ceva concret de spus, nu doar un citat.
Citatele par lipsă de originalitate? Se prea poate. În ceea ce mă privește, când nu-mi bat capul cu cineva, tac.
Nu îmi vine în minte nici un citat. Pe vremea mea foloseam citatele in latină. Acum aş părea o ciudată.
Insă am observat că filmele americane sunt pline de şabloane de limbaj. Fraze tip în situaţii tip. Presupun ca au niste declanşatori in creier care îi ajută astfel să treacă prin diversele evenimente. Niste limite pe care nu le pot depăşi gândind.
Cred că draga de Cuvânta are dreptate. Când nu vrei să-ţi baţi capul apelezi la citate.
Șabloanele au coborât de pe ecran în viața reală. Mă gândesc, acum, că folosirea excesivă a unor expresii ar putea să o ducă în derizoriu. Și să-i deturneze sensul. Bună observație.
Tot ce s-a spus mai sus e valabil – depinde doar de context şi de întinderile mentale ale părţilor angajate în dialog. Fiindcă degeaba încerci să adaugi greutate afirmaţiilor tale (asta ca să completez cu încă un motiv de utilizare a citatelor) dacă partea receptoare nu are cunoştinţele necesare pentru a înţelege mesajul (nu a văzut filmul, nu a citit cartea, nu are cunoştinţe în limba/cultura respectivă ş.a.m.d.) – s-ar uita la tine ca broasca la barieră.
Broasca la barieră?
Uite așa am mai învățat o expresie!
Ai dreptate în privința contextului. Altfel predici ca Moise în pustiu. Ca să rămânem la subiectul temei.
Expresia e tot dintr-o carte, dar bate-mă şi nu-mi amintesc care anume – am citit-o cu foarte mult timp în urmă, pe cînd încă citeam cărţi.
Tot acolo se mai uitau unii ca ursu’ la cireaşă iar alţii ca bou-n ţeavă. 
Uite cum îmi îmbogățesc eu vocabularul.
Cel mai mult îmi place expresia cu boul și cu țeava. Că mi se potrivește. Așa mă uit eu câteodată când am în fața ochilor prea multe cabluri. 
Omu’ cît trăieşte, învaţă. Pe-asta cine-o mai fi spus-o? Nu contează, ştim cu toţii ce înseamnă… sau nu?
Şi oricum, avem fiecare ţevile, bariele şi cireşele noastre (pe tort sau nu). 
[…] subiectul (că nu mi-ar sta bine să copiez de la copilul meu), dar gândul m-a dus imediat la articolul pe care l-am publicat ieri, cel despre expresii celebre (evident, cea vizată fiind […]
“A nu se confunda marfa cu ambalajul”…dar nu ştiu dacă era dintr-un film sau doar replica lui taică-meu, când venea beat. Ce-i drept, băutura, oricât de scumpă ar fi, tot urât se simte în damf.
Am sa recunosc ca moemntan singurrele chestii celebre care imi vin in minte din cele pe care la folosesc, in afara de zicerea lui Scarlet, sunt cateva din reclame. Mi-a ramas in minte “Scump, Doamna, scump ( de la reclama cu halatul) si ” Tu nu, Batman, Batman” ( cand vrei sa reprosezi cuiva ca a tinu-o mortis cu o idee si era proasta, un fel de “ti-am spus eu”) din reclama aceea cu popa care zboara din clopotnita- care mi se pare ca a fost si interzisa sau ceva de genul asta.
Tot de la BD, ca si tine, o mai am pe aceea cu “Toniza! Cuiul!” dar categoria asta a fost pomenita, asa ca sr peste ea. daca imi mai vin, iti mai spun.
Cred ca folosim expresiile astea pentru ca, asa cum sugera si altcineva mai sus, exprima o anumita stare mai bine decat o putem face noi, cu propriile cuvinte. Si devin usor-usor ticuri verbale. Ne coloreaza limbajul intr-un mod pe are personal il apreciez. Imi place sa aud la altii si sa recunosc expresii din astea.
La expresiile din reclame chiar nu m-am gândit. Țin minte că a făcut carieră “adidas torsion”. Era imediat după Revoluție și fascina pe toată lumea reclama la pantofii sport. Expresia am mai auzit-o chiar și în zilele noastre.
Da, si inca cum. Cred ca pentru ca imi place cum suna si pentru ca ador maniera in care se transmite mesajul.