Disclamer. Acest articol nu este despre câinii comunitari. Asta pentru cazul în care consideraţi că subiectul a fost deja exploatat prea mult și sunteți tentați să nu citiți mai departe.
Omul este un animal social. Nu aş vrea ca cineva să se simtă ofensat şi să se supere pe mine. Expresia nu îmi aparţine. Aristotel este cel care i-a dat viaţă, încadrându-ne în rândul vieţuitoarelor cu preocupări asemănătoare, organizate în comunităţi. Cocori, viespi, albine, furnici, oameni. Vedeţi? Nu este chiar o companie jignitoare. În plus, spre deosebire de ele, suntem înzestraţi cu simţirea binelui şi a răului, iar formele sub tutela cărora funcţionăm sunt evoluate şi sofisticate. Şi totuşi…Simţim uneori nevoia să evadam din tipare. Şi să ne organizăm altfel decât este general acceptat. O să mă opresc la un singur exemplu. Haita. Cred că vi se pare şi vouă cunoscut.
Membrii haitei umane nu au nevoie neapărat de un lider. Deşi uneori el există, în cazul pe care am ales să îl analizez farul călăuzitor este o idee. O îmbrăţişează cu toţii, îşi părăsesc bula care le conferă intimitate şi o apăra ca şi cum ar fi teritoriul lor. Cu înverşunare. O prind din zbor de la jurnalul de seară sau de la un colț de stradă. Și-o asumă și pleacă la luptă. Cumva și-au însușit-o (ideea) și simt că este a lor.
Membrii haitei ar putea duce şi o existenţă solitară. Sunt puternici fiecare în parte, hrana nu este o problemă pentru ei, iar unii alături de care au ales să latre le sunt doar parteneri ocazionali, poate chiar uşor incomozi la început şi indezirabili într-un final. Căci există întotdeauna un final. Acela în care ideea dă semne de uzură (atunci când lucrurile sunt de împrumut folosirea lor îndelungată lasă urme mai repede decât își imaginează cineva) și masa furioasă și schelălăitoare se risipește. Iar lătratul se aude tot mai slab. Ba chiar se transformă în altceva. O dată cu blana. Haita va deveni turmă blândă, nepăsătoare, rumegătoare. Pură. Cel puțin pentru un timp. Căci din când în când la orizont apare un nou subiect de atacat. Unul care inspiră și îndeamnă la o luptă nouă.
Membrii haitei umane nu vor sânge. Poate pentru că li s-au terminat piroanele cu care în alte timpuri își țintuiau adversarii pe cruce. Sau au ajuns la un nivel de cunoaștere care le spune că este mai simplu și mai comod să atentezi la nervii potențialelor victime? Și mai convenabil pentru că, cel puțin aparent, nu lasă urme. Înlocuiesc colții cu o armă mult mai de temut. Căci nimic nu este mai eficient (în opinia lor) decât vorba meșteșugit impregnată cu venin, strigată cu mult prea mulți decibeli și repetată obsesiv.
Membrii haitei umane îi atacă pe cei care îndrăznesc să nu gândească asemeni lor. Se cațără pe propria lor ură și pe iluzia că cine vorbește mai tare și mai murdar are dreptate. Si desființează orice individ care are o părere diferită de a lor. Ați înțeles? Orice individ, nu ideea pe care o expune acel om.
Membrii haitei umane nu iau decizii. Ei au ținut stindardul sus. Nu este suficient?
Acestă postare nu este despre cei care, obsesiv, și-au afișat părerea pe toate canalele de comunicare. Nici măcar despre cei care au făcut-o de multe ori de pe poziția posesorului adevărului suprem. Ei au fost doar obositori.
Această postare nu se referă nici la cei care au atacat pe Facebook și au mușcat dând celor incomozi unfriend. Ei au fost amuzanți.
Această postare este despre cei care, luptând împotriva morții, au strigat din toate puterile lor MORI celor care aveau o altă părere (nu contează care). Într-o societate în care normalitatea este doar o figură de stil și într-un timp în care am crezut că nimic nu mă mai poate mira, m-am cutremurat.
Săptămâna aceasta duzina de cuvinte a fost aleasă de Vienela. Textele celor care s-au jucat cu ea sunt găzduite, ca de obicei, în tabelul lui psi.
[…] Au deschis fel de fel de ferestre şi : psi©, Ioana Soglu, Scorpio, Dana Lalici, Vienela, Vienela doaronline, Adriana, Sonia […]
[…] Duzina de cuvinte : psi©, Ioana Soglu, alma nahe(stăpână-mea), Scorpio, Dana Lalici, Vienela, Vienela doaronline, Adriana, Sonia. […]
Am ajuns să ne bucurăm că posedăm acea doză de autism. Cu toate astea, jur, dacă văd un om că omoară vreun câine, nu voi întoarce capul! Dacă voi vedea că un câine atacă vreun om, la fel. Pe câine, îl poți opri cu un băț, fără să-l împungi prea mult. Nu știu cum să opresc un om…
La începutul acestei isterii (și nu mă refer la evenimentul tragic ci la nebunia care s-a declanșat după) mi-am spus că în cazul unei situații scăpate de sub control se cer soluții extreme. Recunosc și îmi asum acest gând. Acum… nici măcar nu mai știu ce să spun. Haitele cu (teoretic) rațiune se dovedesc mult mai periculoase.
Poate nu ştii, şi n-ai de unde, căci nu vor fi prezentate de presă (precum se ţine tăcerea BĂŢ şi la protestul R.M.),la protestul iniţiat de mama copilului(oare?), copiii aveau bâte-n mâini. Nu ştiu dacă e minciună ori adevăr. Dar mi-am imaginat pentru o clipă o lume plină de “câini” micuţi, fără stăpânire, omorând câini fără stăpân…Şi gata, haitele îmi dau dureri de cap. De câteva zile încerc să mă scutur de tensiunea acumulată. Am văzut zilele astea oameni care până mai ieri păreau deştepţi şi normali, iar acum se dovedesc nişte cretini, cu spume la gură.
Nu știu ce s-a mai întâmplat. Nici eu nu mai vreau să aud și să văd. Iar ce spui la final… cred că ni s-a întâmplat multora.
Este un paradox, pentru că aceeaşi oameni (aceleaşi personaje,mai degrabă) cer moartea tuturor câinilor din…dragoste de oameni…
Ai dreptate. Cei la care mă refer spuneau însă MORI altor oameni. Și mai trist.
Tocmai de asta spun că e un paradox… “Apărăm oamenii, apărăm copiii, pentru oameni, pentru copiii noştri!”… Dar, în acelsi timp… “Mori că nu eşti de acord”, “să păţeşti şi tu la fel”… “să te văd muşcat de câini, sau pe copilul tău”… Care dragoste de oameni?!…
Înfiorător…
Şi Tocmai ce am aflat că referendumul…e numai pentru Bucureşti?! Şi restul? Pfff… Ne vom cutremura şi mai mult…
Bună dimineaţa! Cred că sunt două căi de drum în viaţă pentru oameni. Printre ceilalţi şi de unul singur. Cel din urmă este omul care îşi închină viaţă zeilor. Noi care trăim printre oamenii, pentru ei şi cu ei, am fost educaţie să avem comportament de haită sau/si de turma. Haita cand trebuie sa actionam contra cuiva indezirabil, turma cand trebuie sa asistam pasiv la deciziile care ne influenteaza viitorul.
Eu cred că putem trăi frumos și printre oameni. Viața mi-a demonstrat asta. Nu cred că sunt un caz izolat.
Buna dimineața!
De ce ne place mai mult sa fim o haita agresiva decat un musuroi organizat? ca si furnicile lucreaza in grupuri mari, pot roade o casa din temelie dar sunt capabile si sa traiasca intr-o coabitare perfecta, muncesc si agonisesc impreuna.
Cu toată superioritatea nostră de oameni, am credința că am avea multe de învățat de la viețuitoarele mici. Cumva, cunoașterea ne-a amorțit unele instincte și comportamente. Faptul că avem acces la din ce în ce mai multă informație este cu dus și întors. O folosim de multe ori pe a distruge.
Si totusi haita are un lider, el subliminal induce acele impulsuri necesare actiunii provocand in masa dezastre. Asta pentru ca nu stim de multe ori cum sa reactionam in afara ei.
Un lider din umbră? Mmmm… se prea poate.
Cred ca omul bate recordul absolut la a ucide! O face pentru hrana, OK, dar o face foarte adesea din si pentru placere. Dupa ce am ras de pe fata pamantului atata amar de padure, dupa ce toti tiganii merg la cules de fructe de padure si rad tot, chemam vanatorii sa impuste ursii care cauta hrana. Unde gasesc si ei, ca teritoriul lor a fost devastat de haita de oameni! Ucidem orice, ca-i planta ori animal, doar cu sobolanii nu avem spor…
Iubim natura doar la modul declarativ. Altfel lucrurile au cam scăpat de sub control. Facem mitinguri pentru “reparație”, dar nimic concret. Nu vreau să generalizez, marea majoritate însă așa se comportă.
În situaţii ciritice, unde presa e mai mult vinovată, căci subiectul ăsta e de vreo zece ani actualitate cruntă, omul vrea soluţii radicale şi le vrea acum. Iar politicienii sunt mai dezorientaţi decât toţi maidanezii României la un loc.
Politicienii plâng la TV. M-a deranjat foarte tare. Ca oameni îi înțeleg, au fost impresionați ca și mine. Ca și conducători… nu i-am ales ca să ne plângem unul altuia pe umăr.
indiferent unde ne purtăm gândurile după citirea articolului tău, fiecare după convingeri, eu nu sunt deloc mândră că trăiesc şi simt vibraţiile acestor zile. E trist oriunde te-ai situa. M-am săturat de comparaţii, de dreptate cu forţa, şi de oamenii care CUNOSC şi DEŢIN adevărul absolut.
Execat. Eu nu am vorbit despre manifestări aparținând uneia dintre tabere. De amândouă părțile am întâlnit excese. Dreptate cu forța. Asta vor mulți.
Haita este periculoasa pentru ca functioneaza ca un singur organism, dar cu puteri de zece ori mai mari. La oameni ca si la caini…Idem si la fel. Din aceasta cauza mie mi-e frica si de haita de caini (pe care o vreau desfiintata definitiv, nu mi-e teama de vorbe) si de haita (masa) de oameni gen fanii nu stiu carui club de fotbal care isi striga la unison frustrarile. Sa nu uitam ca istoria s=a schimbat in rau datorita unor “haite” in care bunul-simt fusese abolit. Mai mult de doi caini inseamna “haita” care are un teritoriu si se lupta pentru mancare si spatiu vital. Asta nu se intelege in ziua de azi. Ca o haita inseamna revenirea la instinctele primare. Si la caini, si la oameni.
Dacă ar fi numai instinctele primare… dar haitele aste moderne nu atacă de foame sau de frică. Vor să fie mai vizibile. Doresc respectul celorlalți și recunoașterea superiorității lor în fața tuturor. Vor faima.
[…] Soglu, almanahe, Scorpio, Dana Lalici, Vienela, Vienela doaronline, Adriana, Sonia, jora, carmen pricop, Pishky, file din poveste, Adrianaversuri, Max, […]
[…] scris Psi, Ioana Soglu, almanahe, Dana Lalici, Vienela, Vienela doaronline, Adriana, Sonia, jora, carmen pricop, Pishky, file din […]
Mă pierd printre haite cu colţii rînjiţi;
Reneg absolutul, să-i fac fericiţi.
În peştera rece-a tăcerii m-afund
Cu focus pe planul secund.
La luptă, căţei, ascuţiţi-vă colţii!
Bogaţii cu viii, săracii cu morţii!
V-o cere mîndria, partidul sau tata:
Rupeţi la duşmani beregata!
Şi vină victoria-n trîmbiţi şi surle,
Stăpînul nu-şi lasă cîinii să urle:
“Băi javră, da’ ce, tu te crezi mai isteţ?!
Ia, marş la coteţ!”
Din păcate nu știu să-ți răspund în versuri. Știu însă că versurile tale mi-au făcut piele de găină.
Şi e doar motto-ul societăţii actuale…
Trist! Haitele acestea de care aduci vorbire sunt extrem de periculoase, pentru că disimulează, poartă măşti şi se ascund atât de bine, îşi camuflează ţelurile egoiste încât, atunci când îşi arată colţii şi atacă, rămâi perplex. Cred că, umanitatea din ei s-a scurs în timp şi a rămas doar carcasă, de formă, pentru a ne duce în eroare… Imagini apocaliptice, de-a dreptul, sau mă înşel?
Imagini apocaliptice. Bine zici.
Un fleac, ne-au ciuruit.