- Îmi crapă capul şi asta cred că este de la prea multe calcule. 2 milioane, 9 milioane, 90 milioane… De euro. Înmulţesc, număr zerouri şi… mă pierd. E prea mult pentru mintea mea care, odinioară, era brici când venea vorba de aritmetică. Sau poate că nu mi-am pierdut exerciţiul calculului ci doar aceste sume mi se par aberante şi lipsite de sens. Aşi înţeles deja că nu-mi număr banii din portofel (sau din conturi) şi nici stelele de pe cer nu le contabilizez. Citesc doar despre dimensiunea la care a ajuns mita (din bani publici, deci şi ai mei) în România şi mă întreb ce naiba poţi face cu atâtea milioane. Îţi cumperi o casă şi încă una, o maşină şi încă două-trei şi oricâte alte achiziţii ai mai face cred că la un moment dat este deja mult prea mult. Probabil că doar pierderea simţului realităţii îi face pe unii atât de avizi să adune averi. Altfel, omeneşte, nu poţi avea nevoie de atâtea lucruri în acelaşi timp.
- Într-un mod egoist (căci nu mai am copii de trimis la şcoală) m-am ţinut departe de discuţiile despre menţinerea religiei în şcoli. Am considerat că fiecare om este liber să creadă în ce vrea, dar, în acelaşi timp, m-am gândit că nu este rău ca un copil să înveţe că nu este bine să mintă şi să fure. Nu am dus analiza mai departe, dar ieri s-a întâmplat să îmi pice privirile pe următoarea imagine:
Îmi crapă capul! Adică răspunsul corect este cel încercuit? Mă întreb dacă autorul manualului (înțeleg că este vorba de unul pentru clasa a II-a) are copii și dacă așa i-a învățat să procedeze atunci când dau de necaz. Ok, dacă rugăciunea te ajută să nu te panichezi și să te liniștești, roagă-te! Dar asigură-te că iei și niște măsuri mult mai pămânești și cu mai mulți sorți de izbândă întru rezolvarea problemei! Altfel, la maturitate, dacă ți-ai însușit bine această lecție, te vei ruga să nu te calce mașina când treci pe roșu sau să îți intre bani pe card chiar și atunci când nu ai serviciu și deci nicio sursă de venit. Și vei constata că nu prea te ajută rugăciunea!
- Aud, de la niște oameni care au ocupat înalte funcții în stat, că la pușcărie e rău pentru că nu sunt condiții pentru un trai decent și nu sunt respectate anumite drepturi pe care fiecare om ar trebui să le aibă. Mă întreb dacă, până să ajungă ei acolo, era mai bine și dacă nu era, ei de ce nu au știut. Că doar nu au trăit izolați într-o colivie de aur. Asta ca să nu mai vorbim despre faptul că mulți dintre ei au candidat ca să reprezinte poporul, popor care este alcătuit și din cei care ispășesc pedepse, dar și din oameni liberi care, de multe ori, trăiesc și mai rău decât cei aflați în închisori.
- Apropo de mită, am citit despre ceva poveste cu capre, rochii de 1.200 lei și capse. Adică, care va să zică, până și mita la nivel înalt poate fi dusă în derizoriu? Pe cuvânt că îmi crapă capul când aud!
- Sătulă de interceptări și denunțuri (lucruri care îmi amintesc despre niște vremuri triste în care am apucat să trăiesc destul) am simțit nevoia să mă rup de evenimentele care se desfășoară pe scena politică. Să fie divertisment, mi-am zis, dar mi-a trecut repede! Căci am văzut o doamnă care dădea note ținutelor unor vedete în timp ce ea purta o găină în brațe și jumătate de ananas pe cap. Cum să nu îmi crape capul când văd o asemenea arătare? Sau să nu înțeleg eu noțiunile de bun gust și stil?
- Aflu că fondurile europene sunt folosite în cele mai diferite domenii și ar trebui să mă bucur pentru acest lucru. Dar când proiectul se numește ”Școala de artă și tradiții” și aparține unui celebru manelist, încep să am îndoieli. Și îmi crapă capul! O academie de manele este exact ce ne lipsea!
Aș putea continua, dar mai bine mă duc să iau un Ibuprofen. Și să termin o carte. Parcă ar merge și un film. Știți vreunul care să îndeplinească (vorba unui profesor pe care l-am avut în facultate) condiția celor TREI P? Adică să nu fie prost, să nu fie politic și să nu fie cu porcării? Poate o comedie romantică, drăguță, ar putea să mă scape de durerile de cap?
3 thoughts on “Îmi crapă capul”