Comentarii la: Gaudeamus igitur

De către: Drugwash

Drugwash — Sun, 16 Oct 2016 11:48:18 +0000

Interesantă coincidenţă, în mai puţin de o săptămînă ne vom reîntîlni cîţiva – foarte puţini – foşti colegi de clasă din gimnaziu. Iniţiativa a pornit de la o fostă colegă care a căutat şi alergat foarte mult pentru asta dar nu a putut găsi decît pe doi-trei dintre noi. Se pare că unii au plecat departe, prin alte ţări, iar alţii şi mai departe, spre… Eternitate. C’est la vie, o ştim deja foarte bine cu toţii.

Nu ştiu cum va fi, nu ştiu cum am să mă prezint acolo în halul în care sînt. Se presupune să vizităm şcoala, la doi paşi de mine, pe care o văd rareori cînd trec pe acolo şi îmi seamănă mai mult cu o puşcărie decît cu o instituţie pentru copii, cu porţile acelea metalice imense de la intrarea elevilor. Din ce mă gîndesc mai mult din aia parcă aş vrea să rămîn cu amintirile de atunci de pînă în ’80 decît cu imaginea a cine-ştie-ce abominaţii implementate “pentru binele elevilor” (că doar toate sînt “pentru binele dumneavoastră” în ziua de azi, nu?) Mi-e sufletul frămîntat de îndoieli.

N-am uitat unde erau toaletele (separat pentru fete şi băieţi, în capetele opuse ale coridorului principal).

De către: Sonia

Sonia — Tue, 07 Jun 2016 16:25:44 +0000

Îi spun fiicei mele, de multe ori, că ea nu s-a bucurat de o studenție adevărată. Unii au profitat de libertate și au chiulit, alții au avut oportunitatea de a se angaja, dar în ambele cazuri ceva s-a pierdut. Nu plâng vremurile trecute, dar faptul că eram toți la fel ne-a unit și a creat între noi o legătură specială. Care încă nu s-a rupt!

De către: Sonia

Sonia — Tue, 07 Jun 2016 16:23:00 +0000

Oameni vechi, oameni mai noi, viață… Amintirii mai noi sau mai vechi… Ceasurile petrecute într-o grădină, seara, au fost de neprețuit. Dar tu știi asta!

De către: Sonia

Sonia — Tue, 07 Jun 2016 16:07:00 +0000

Ne-ai lipsit. Și am povestit despre tine! Îți doresc vacanță frumoasă!

De către: Sonia

Sonia — Tue, 07 Jun 2016 16:05:58 +0000

Uite, la asta nu m-am gândit, dar este posibil ca toată acea măreție de atunci să fie doar datorată faptului că, oarecum, eram intimidată de viața universitară. Să fii student în vremurile alea însemna mare lucru și nu era deloc ușor. Acum…

De către: Iuliana

Iuliana — Tue, 07 Jun 2016 12:09:05 +0000

Ma bucur de emotiile tale. Noi la facultate am fost prima generatie de dupa revolutie (eram anul I in ’89) si foarte fericiti de libertatea care ulterior s-a dovedit a fi prea multa si de eliminarea frecventei obligatorii la cursuri. De bucuria libertatii se chiulea pe capete, iar asta ne-a facut sa ne indepartam unii de altii. Pe unii colegi aproape ca nu i-am cunoscut.
Ne-am reintalnit cativa o singura data la un restaurant, fara sa mai trecem si pe la facultate, deci o parte din amintiri si din emotii nu le-am trait
Pe colegii de liceu ii vad mai des, chiar si pe la liceu mai trec din cand in cand, ca inca locuiesc foarte aproape. Mi-s mai dragi sufletului amintirile din liceu decat cele din facultate.

De către: psi

psi — Tue, 07 Jun 2016 11:21:37 +0000

emoții, zâmbete, amintiri, îmbrățișări. știu exact ce ai trăit și, ca să fiu sinceră, cea care te așteaptă s-a gândit toată ziua aceea la tine (eram sigură că nu trebuie să-ți spun de ce am ales acea carte). parcă te și vedeam urcând colina cu un maldăr de emoții și amintiri în brațe, regăsind tinerețea în ochii celorlalți, legând capetele timpului.
știu că a fost frumos. sunt sigură că ai încă emoții, copleșitorul amestec de bucurie și tristețe de care spui, pentru că regăsirile acestea peste timp sunt și frumoase, dar și cutremurătoare pentru că, deși sperăm să regăsim ceea ce știam, uneori flăcările acelea din tinerețe sunt stinse de viață, de greutăți, de alegeri poate mai puțin inspirate. este dureros să vezi că cineva despre care ai fi putut jura că va ajunge departe s-a poticnit în viață ori că una dintre frumusețile grupei este acum atât de îmbătrânită încât cu greu mai regăsești ceea ce ai admirat cândva. dar este tulburător să vezi succesul, împlinirea din fiecare, drumurile care v-au dus și readus împreună.

draga mea, eu am să te aștept mereu. acele ore petrecute în grădina aceea au fost pentru mine un dar neprețuit și știu că ne vom revedea într-un loc sau altul, știu. ne-a fost dat să ne găsim și ne vom regăsi mereu.
și-ți mulțumesc.

De către: Tatiana

Tatiana — Tue, 07 Jun 2016 07:45:42 +0000

Te asteptam cu sufletul la gura.Am simtit, urmarind de la distanta, cu multa cenusa in cap,exact ce ai simtit si tu.Si vei fi obligata, cand o sa ai putin timp, sa mi spui mai multe.Ma bucur mult pentru voi si pentru toti care au putut raspunde prezent si am toata admiratia si tot respectul pentru comitet.

De către: vavaly

vavaly — Tue, 07 Jun 2016 06:40:37 +0000

te inteleg din plin cu pozele Sonia. multe momente las si eu nesurprinse in ultima vvreme, dorind sa le pastre doar in amintire.
nu am avut intalniri nici de liceu nici de facultate. am auzit ca au fost. nu am aflat la timp, nu m au gasit sa ma invite, nu stiu. dar nicci nu stiu dacca mi am dorit sa ajung la ele. mai vad ccolege de liceu prin oras, cu prea putine mai stau de vorba. dar nu imi par schimbate. sau cel putin in ochii mei.
la fel ca tine insa, cand am fost anul trecut pe la facultate, pentru o adeverinta, mi s a parut atat de mica facultatea, holurile cu mult mai mici deccat le stiam, curtea, totul. numai simteam acel ceva ce ma intimida, cce imi dadea un sentiment de loc important si special.
a ramas special in amintirea mea dar s-a diluat, s-a ascuns dupa alte amintiri ce au venit peste mine.