Fixuri și fobii

Astăzi mi s-a întâmplat un lucru neobișnuit. Pentru prima dată de când am blog, am început să scriu un articol și l-am abandonat după primele cinci rânduri. Pur și simplu nu se lega nimic. Deși ideea mi se păruse interesantă. Voi scrie mâine, mi-am zis. M-am așezat să văd un film și am adormit. :) Și totuși, uite că scriu și astăzi. Pentru că ceva mai devreme, Anca mă întreba pe blogul ei dacă am vreo explicație pentru aversiunea ei față de culoarea roz (și apropo de asta, poate e bine să știți că încă mai acceptă provocări plătibile prin fapte bune). Nu, nu mă simt vinovată și în copilăria ei nu “am abuzat” de această culoare când i-am cumpărat de îmbrăcat, cu atât mai mult cu cât, și eu, am o problemă cu rozul. Nu cu cel din vestimentație, e adevărat. Dar nu mănânc și nu beau nimic care este astfel colorat.

Psihologii spun că repulsiile și antipatiile noastre față de anumite lucruri vin din copilărie și că, apoi, s-au adâncit datorită experiențelor de zi cu zi. O fi adevărat, ce să zic, însă în ceea ce mă privește, ale mele par lipsite de orice logică. Pentru că nu-mi amintesc niciun eveniment din trecut sau de dată mai recentă care să stea la baza fixurilor, fricilor și fobiilor mele.

Că nu consum băuturi și alimente roz, ați aflat deja. Și, fără să fiu vreo pretențioasă, mai există câteva lucruri pe lista de “nu”. Nu mănânc iaurt, lapte acru, brânză dulce și smântână dacă nu este amestecată cu altceva. Foarte multă vreme nu am mâncat unt, iar frișcă am gustat pentru prima oară cândva prin facultate. Laptele dulce îl tolerez doar dacă este combinat cu cacao. Multă. Și nu beau niciun fel de băutură alcoolică. Poate de aceea, asociind oțetul cu vinul, multă vreme m-am ferit de orice chestie care îl avea ca ingredient. Fixuri? Ar putea fi, nu zic nu. Și nu sunt singurele.

Mă enervează, de exemplu, să primesc cafea într-o ceașcă minusculă (deci normală, ați putea zice). Cafeaua poate să fie oricâtă, însă pentru a putea fi pe gustul meu, cana trebuie să fie mare. Și nu suport să plece cineva de acasă și să încuie ușa pe dinafară. Pentru că primul gând care îmi trece prin minte este că ar putea veni un cutremur și este posibil ca eu să nu-mi găsesc propriile chei. De parcă mi-ar folosi la ceva ele, cheile, într-o astfel de situație. Nu pot dormi, oricât ar fi de cald, cu tălpile descoperite. Uite, asta clar vine din copilărie. Acum știu că nu este nimeni ascuns sub pat, dar obiceiul mi-a rămas. Și dacă tot am adus vorba despre spaime, există unele cu care mă confrunt și astăzi.

Mi-e frică în lift, în avion, nu mă simt confortabil pe terasele aflate la înălțime și nici în telecabină sau telescaun. Și am oroare de mersul la dentist. Stomatoloaga mea știe că 10 minute trebuie să mă lase să mă plâng despre cât îmi este de teamă.

Cele scrise mai sus nu sunt singurele mele fixuri și spaime. Dar mă opresc aici. Un psiholog ar găsi, probabil, explicații fiecăreia dintre ele. Pentru mine unele sunt inexplicabile. Adevărul este că nici nu m-am străduit vreodată să analizez de unde vin. M-am obișnuit cu ele și până la urmă și lucrurile astea mă definesc și mă fac să fiu asemenea unora și foarte diferită de alții. Pe unele încerc să le depășesc (voi zbura cu avionul ori de câte ori va trebui să călătoresc la mare distanța și nici nu voi urca zece etaje pe scări dacă un lift va fi prin preajmă). Altele însă vor rămâne acolo, la capitolul nu, niciodată. Iaurtul se află detașat pe primul loc. Mai bine mor de foame. :)

Voi aveți fixuri și fobii? Ați încercat să le depășiți. V-ați întrebat vreodată care este originea lor?

 (Statisticile arată că la nivel mondial cel puţin 13% dintre adulţi suferă de fobie, dar numărul persoanelor nediagnosticate şi care au astfel de temeri poate fi chiar şi de patru ori mai mare.)

26 thoughts on “Fixuri și fobii

  1. Iuliana

    Cu rozul n-am nimic, de fapt sunt atat de gurmanda incat mananc orice, de orice culoare, dar cafeaua nici eu n-o pot bea din ceasca mica oricat de putina ar fi, cu picioarele descoperite nu dorm in niciun caz si cred ca mai am si altele…mi-ai dat tema de gandire :)

  2. Loredana

    Ei, cred că toți avem astfel de caracteristici strict personale. M-a amuzat treaba cu închisul casei pe dinafară, la noi e regulă… :))) Cred că mie mi-e teamă mai degrabă să dorm cu ușa descuiată. am avut ani la rând coșmaruri legate de hoții și alte de-astea, cumva justificate prin niște experiențe…

    Eu ce pot să spun, cu siguranță, și mă bucură. că-mi dă un sentiment tare plăcut, e că nu mi-e teamă de nici un fel de înălțime… desigur, cum ar putea, cred că am fost o pasăre în altă viață… în schimb mă oripilează târâtoarele, de oricare ar fi ele… nu am fixuri legate de mâncare sau băutură, nici măcar de îmbrăcăminte, cred nu prea am fixuri, de fapt… sau, poate fac așa de tare parte din mine, că nici nu le mai disting…

    Eh, sănătoși să fim, că astea le tragem noi după noi cumva… :)

    • Sonia

      Te invidiez pentru că ești prietenă cu înălțimile. Și privind pozele tale, m-am gândit, ca pentru o călătorie cu balonul aș fi în stare să suport un tremurat bun. :) De frică, evident. :)

  3. Eu nu suport sa beau cafea din cani sau din cesti prea mari. Imi vine sa vomit cand vad o cana plina de cafea. Prefer sa imi pun de mai multe ori in cescuta mea (in care incape cafea cam cat sa umpli vreo 6 degetare). :)
    Iar despre iaurt… nu, chiar nu pricep cum de exista oameni carora nu le place. As fi in stare sa traiesc numai cu iaurt si fructe, daca s-ar putea.
    Chestii roz de baut? Adica sucurile alea din comert? Nu, nu imi plac si nu ma ating de ele (exceptie face sucul de banane si capsuni de la prigat).

  4. Cuvânta

    Eu urc si peste 10 etaje doar ca sa nu iau liftul :))
    Avion nu ai sa vezi la mine, am mers odata 3 zile cu trenul ca sa nu iau avionul :))
    Vezi? Se poate mult, mult mai patetic :)

  5. Cred ca un om fara fobii ar fi inexplicabil. Sau ma insel? Sa fie legat de experientele “varstei fragede”? Creierul face asocieri care mai de care, odata “plecat” isi vede de ale lui “traducand” dupa propriul dictionar. Eu mi-am descoperit claustrofobia in mod fortat. Si de atunci incerc sa o depasesc. Cu anumite limite, desigur. Zbor des dar de fiecare data imaginez catastrofe dupa catastrofe. Si aici sunt doua fobii amestecate. Cel mai dur a fost zborul Paris- Pekin in clasa eco AirFrance. Aveam impresia unui cartof intru-un sac plin ochi aruncat peste gard. Am cerut “o tarie” si m-am fortat sa-mi imaginez sacul intr-o caruta.

    • Sonia

      O fi și instinctul de conserva la baza acestei temeri legate de zbor. Cel mai tare mă sperie decolarea. Atunci îmi fac 1000 de gânduri și mă întreb de ce m-am urcat în avion.

  6. :) Nu prea am cine stie ce fixuri. Doar niste aversiuni fata de prostie, ciulama si scortisoara.
    Si o scarba inexplicabila fata de serpi. Adica nu cred ca as putea pune mana pe vreunul… :)

  7. Dana

    Sinceră să fiu aşteptam un articol pe tema asta, după ce am văzut-o pe Anca îmbrăcată în roz, căreia, fie vorba între noi, nici nu i-a stat rău. Toţi avem fobii, toţi avem fixuri. Nu suport unghiile negre, verzi, galbene, albastre, mi-e frică de înălţimi-mi-a trebuit cam un an după ce ne-am mutat la etajul trei, să mă pot uita în jos, nu merg cu liftul singură şi am patru fobii mari şi late – de apă, cutremur, şerpi şi şoareci. Important e să rămânem sănătoşi… la cap, ca să putem convieţui împreună cu ele… fricile.

    • Sonia

      Sănătoși 100% nu e bine, pe cuvânt. Devenim și mai conștienți de spaimele noastre. De un pic de inconștiență și nebunie cred că avem nevoie.

  8. Ioana Șoglu

    Pe lângă anxietatea cu care am fost diagnosticată, sufăr de insectofobie, ornitofobie și de alte câteva fobii. În principiu, dacă am alături un om de totală încredere, îmi desfășor viața aproape normal. Singurătatea îmi amplifică fobiile. Fixuri? Număr. Mă pomenesc numărând când amestec în castron, când frec o rufă, când urc / cobor o scară, orice se poate număra, oricând, oriunde. Țăcă?

  9. Eu mor dupa lactate, as putea trai zile intregi fara altceva, in schimb nu mananc chestii albastre. Nu-mi place seara intunericul asa ca aprind luminile in toata casa si fobia mea e legata de gandacii negri de bucatarie, aceia nerusinat de mari, nu pot sa ma apropii de ei nici ca sa-i omor.

    • Sonia

      Partea ciudată este că dacă nu am brânză telemea sau cașcaval în frigider e ca și cum nu aș avea de mâncare. Pe astea le ador. Altfel, mă bucur că mai aud pe cineva care nu vrea o mâncare de o anumită culoare. Mă simt deja mai bine. :)

  10. TATIANA

    Nu cred io ca le stiu psihologii chiar pe toate.Fobii si fixuri si intolerante avem fiecare, unele explicabile altele nu.Cu unele ne luptam , de altele ne ferim….Nici mie nu-mi place la inaltime dar daca sunt nevoita o infrunt.Am oroare de reptile si sobolani, urasc viespile si mustele si le vanez pe unde apar.Inca ma mai feresc sa calc pe capacul de canal cu 4 gauri si tot incerc sa-l invat pe fiul meu ca la “Bafta!” se raspunde :”Sa fie!” si nu “multumesc”.Si nu-mi place cafeaua la filtru.Si nici variantele “N in 1″ pentru ca toate au in componenta lapte, despre care nici nu mai vorbesc.Nu suport nici otetul, ca sa nu mai vorbim de carnea de oaie si vita.Si cate n’oi fi mai avand.

  11. Vorbind de fixuri, unul dintre ele este să scriu cît mai corect în orice limbă astfel încît oricine m-ar citi să înţeleagă ceea ce am vrut să transmit.
    Un alt fix ar fi că mă uit foarte des la ceas dar niciodată nu reţin cît e ora. Dacă mă întrebi la cinci secunde după ce m-am uitat, trebuie să mă uit din nou ca să răspund.

    Fobii… n-aş şti ce să zic. În afară de cea a laptelui dulce despre care am scris la mine ar mai fi poate cea a carcalacilor (care au mai fost menţionaţi mai sus), arahnofobia (în curte am numai de-ăia mari cu cruce), am probleme şi cu înălţimile mari (pe casă mă urc, dar n-aş locui la etaje gen 7-10 sau mai mult nici dacă mi-ar plăti Primăria toate cheltuielile pe viaţă!)… Ah şi nu suport culoarea verde.

    Or mai fi şi de-o parte şi de cealaltă dar acum nu-mi vin în minte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge