Răsfoind câteva bloguri (activitate de care am stat departe în ultimele zile) găsesc la Kadia un articol despre 5 orașe în care s-ar muta mâine. M-a pus pe gânduri. Și m-am întrebat dacă exiistă locuri în care și eu, într-o clipă și fără regrete, m-aș muta fără să mă uit înapoi. Răspunsul este nu. Ar putea fi de vină vârsta, deși dacă stau bine să mă gândesc niciodată nu am avut impulsul de a pleca din cenușiul oraș în care trăiesc. Ma simt cumva legată de Hunedoara (care nici măcar nu a fost a mea de la bun început). Numiți-mă conservatoare dacă doriți, într-un anumit fel știu că sunt, dar mai degrabă este vorba despre acel acasă care estompează tot griul din jurul meu. Acel acasă cald și plin de culoare.
Cu toate acestea există orașe, multe, prin care doar trecătoare cu diverse ocazii, am lăsat în ele o parte din sufletului meu.
Din unul am plecat ieri. Sighișoara. Mă voi întoarce cândva să bântui din nou pe străduțele sale pietruite, să savurez o cafea pe o terasă la poalele cetății, să mă pierd printre miile de turiști și printre “ah-urile” și “oh-urile” lor admirative.
Din unul am plecat ieri. Sighișoara. Mă voi întoarce cândva să bântui din nou pe străduțele sale pietruite, să savurez o cafea pe o terasă la poalele cetății, să mă pierd printre miile de turiști și printre “ah-urile” și “oh-urile” lor admirative.
Din altul vă scriu acum. Sibiu. Am ajuns, tot ieri, într-un Sibiu care nu-mi este deloc străin și în care mă simt exact ca la Viena (doar că este cu mult mai ieftin). Drumul, 92 km, a fost cel mai neplăcut din această vacanță. Mediașul (atât cât am văzut din goana mașinii) și Copșa Mică deprimante. Praf și o grămadă de semafoare în locuri în care se lucrează și se circulă pe un singur sens. Știu că mai întâi trebuie să fie rău, ca mai apoi să fie bine și să circulăm pe drumuri civilizate, dar călătoria aceasta m-a obosit. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că nu am găsit niciun loc unde să ne putem opri pentru prânz.
Sibiul este unul dintre orașele sufletului meu. Îmi plac la nebunie ordinea desăvârșită (în zonele deja reabilitate, căci altfel, datorită lucrărilor, traficul este un haos), clădirile istorice renovate respectând forma lor inițială, atmosfera. Cel mai mult îmi place atmosfera.
Am avut o mică strângere de inimă în privința cazării. Doream să stau într-o pensiune din apropierea centrului istoric. Cum nu mai erau locuri cei de acolo ne-au făcut rezervări într-o altă locație, în aceleași condiții (ne-au spus). Ne-a așteptat o domnișoară drăguță care ne-a condus, pe străduțe întortocheate (pe care cu siguranță ne-am fi pierdut) până în fața unei clădiri nu chiar arătoase. S-a scuzat că încă exteriorul arată așa (pentru că, zicea, nu au voie să facă nimic până când întreaga zonă nu va intra în programul de reabilitare) și pentru că a simțit ușoara noastră dezamăgire, ne-a invita să vedem, mai înainte de a ne caza, interiorul. Care s-a dovedit a fi impecabil. Mult peste așteptările noastre.
Vă las și plec să-mi savurez ce mi-a mai rămas din (prea) mica mea vacanță. Poze, după cum v-am mai spus, doar când ajung acasă.
Mi-am tot propus să ajung la Sibiu, să-l iau la picior, dar tot în afara țării mă împachetez să plec mai iute… Abia aștept pozele alea, dar tu nu te grăbi acasă!
Nu m-am grăbit, dar a trebuit.
Mă consolez că mi-a mai rămas o bucățică la care să visez și care să mă țină în picioare. 
Say what?! Gata vacanța?! Mnoooooohhhh… fată de comitet ești tu?
A mea! 
Las`, vine următoarea!
Iar a ta?
Mi-a mai rămas și mie. Nu că aș fi vrut să o economisesc. Așa a fost să fie….
Poate ai timp să ajungi în muzeul satului… Seara, la terasele de lângă podul minciunilor e aşa de bine…. Te-aş invita la mine la o prăjitură dar nu vreau să îţi stric programul
Te-aș fi scos la o cafea, dar am fost în contratimp. Nu am mers la Sibiu pentru vizitat, am văzut cu alte prilejuri tot ce era de văzut. Îmi place însă enorm atmosfera din orașul tău. Pentru o seară pe terasele de care vorbești m-am dus.
Nu e tocmai al meu… terasele alea şi atmosfera s-au aflat pe lista motivelor pentru care am rămas… e drept, undeva pe la coada listei dar au contat
Plecam si noi spre Sibiu, doar cateva ore ne mai despart. Am gasit o pensiune la 1/2 de ora pe jos de centrul istoric. Si eu as fi vrut mai aproape, dar e bine si asa
Visez sa stam pana seara tarziu in piata mare la o terasa, cu o inghetata in fata si muzica frumoasa in jur 
Cât de rău îmi pare că nu ne-am sincronizat. Am fi putut mânca împreună înghețata aia. Petrecere faină îți doresc!
Călătoreşte… Trăieşte… Zîmbeşte…!
Mulțumesc Dragoș. Încă zâmbesc… Și sper să mă țină zâmbetul ăsta încă o vreme. Până când voi găsi alt motiv să o fac.
Cînd prezentul nu mai oferă motiv de zîmbete şi viitorul e încă în ceaţă, amintirile frumoase sînt întotdeauna la îndemînă; pentru cine-a fost fericit să le trăiască şi norocos să le poată păstra în cutiuţă, desigur.
Mmm, eu prefer să nu discut despre Sibiu, cred că-s singura căreia nu-i place Sibiul, adică-i frumos, dar nu-i pentru mine. Cred că e din cauză că l-am vizitat cam des acum câţiva ani.
Sighişoara-mi place de numai pot, Braşovul la fel şi deşi Sibiul s-ar strecura bine între cele două, iacătă că la mine nu are loc.
Brașovul este un alt loc al sufletul meu. Îi iubesc fiecare colțișor.
Ai ales sa vizitezi chiar orasele la care visez si eu de o buna perioada de timp, pe care imi tot propun sa le calc in picioare si nu reusesc. Abia astept pozele, sa vad si prin ochii tai ceea ce avem frumos pe acolo.
Vienela. Visurile se împlinesc. Și eu visez multe locuri pe care vreau să le văd. Și știu că într-o zi se va întâmpla să-mi port pașii prin ele.
Sonia, şi zilele astea au fost necesare pentru sufletul tău, sunt sigură. Când văd oameni care îşi fac planuri să-mi viziteze oraşul mă ia furia …plafonării şi al obişnuitului. Oare când le-am adăugat la felul meu de a fi? Despre Sibiu voi scrie într-o zi, prea mă doare fiecare piatră necălcată de mine în ultima vreme…
Știi că ăsta este următorul meu subiect? Despre obișnuința lucrurilor pe care le avem deja și pe care uneori nu le mai apreciem.
am vazut sibiul doar din goana masinii si visez ca intr-o zi sa ma bucur de atmosfera lui pe indelete…
Ceea ce îți doresc din tot sufletul!
multumesc mult, va fi sigur candva
Sibiul e si orasul meu de suflet… Cred ca nu-mi place astfel niciun alt oras. Am tot publicat imagini din el in ultimele saptamani.
Daca in inima e cald si bine, pana si cenusiul e vesel!