Comentarii la: De ce mă minţi, de ce mă minţi…

De către: Sonia

Sonia — Tue, 11 Mar 2014 18:07:35 +0000

Mi-ar plăcea să citesc punctul tău de vedere pe tema asta. Din păcate, în blogosferă, laudele nemeritate curg cu toptanul. Și, tot din păcate, mai toți știm acest lucru și tolerăm.
Cât despre blog mare… din punctul meu de vedere este acel blog al cărui autor știe ce obiective are și și le urmărește fără să se amestece în tot felul de rahaturi. Indiferent că obiectivele alea înseamnă scris de plăcere sau scris pentru bani.

De către: Loredana

Loredana — Tue, 11 Mar 2014 10:45:35 +0000

Așa sper și eu!!! :*

De către: Mugur

Mugur — Tue, 11 Mar 2014 06:20:45 +0000

Cred că am o problemă cu sintagma “bloguri mari”. Nu stiu a le categorisi în felul acesta. Oare Gigi Bacali ar avea un blog mare? Probabil că ar fii mii de vizitatori zilnic!
Ce ai zice de un posibil blog scris de Petre Țuțea? Oare câți vizitatori ar avea? Oare câți dintre noi am avea curajul de a comenta? Dar câtă apă vie am putea culege de acolo!
Sincer, eu aș prefera să-l citesc pe Petre Țuțea!
Acum să revenim!
Aș vrea sa te laud pentru subiect, dar îmi dau seama că și eu aș fi vrut să scriu despre asta. Nu te mai laud, căci m-aș lăuda pe mine și nu-i frumos. Dar meriți laude pentru că ai scris frumos! Ai găsit cuvintele, așa cum eu nu le-aș fi găsit!
De obicei tac, pentru că nu am prea multe lucruri de spus. Acum nu m-am putut abține, căci si pe mine mă deranjează vorbele fluturate a laudă, când de fapt nu este nimic de lăudat! Se pare însă că pentru unii tăcerea este mai grea decât vorbele înșirate sunător din coadă!

De către: adelinailiescu

adelinailiescu — Tue, 11 Mar 2014 04:38:39 +0000

Da’ ce ma fac daca incepe sa-mi placa si nu mai vreau sa ma “descocot”?:))
Pai ce, nu trebuie sa aiba si cainii unde ridica piciorul?

De către: Sonia

Sonia — Mon, 10 Mar 2014 23:18:32 +0000

Hai că râd cu hohote în miez de noapte. Mi-e că se trezește consortul și zie că am luat-o razna. Nu că ar fi prea departe de adevăr. Piedestalul e liber. Poftește de vrei. Dar punem pariu că nu o să-ți placă?

De către: adelinailiescu

adelinailiescu — Mon, 10 Mar 2014 23:12:48 +0000

De cele mai multe ori piedestalul ni-l facem singuri din orgolii si linguseli acceptate. Oricui ii place si ii face bine o vorba buna si vorba buna nu strica dintii. Mie imi place sa spun de bine, evit sa spun de rau dar mi se strepezesc dintii daca pun prea multa miere in glas.Pot sa-i spun sefului ca i s-a gainatat o vrabie pe rever dar nu pot sa-i spun ca are o scama sau, mai rau ‘era sa aveti o scama!’
PS. Si ce, ma, e rau pe piedestal? daca nu-ti mai place, ai rau de inaltime sau bate vantul prea tare si vrei sa te dai jos, zii, ca ma cocot eu , sa nu ramana locul gol.

De către: Sonia

Sonia — Mon, 10 Mar 2014 19:22:41 +0000

Nici eu nu zic rău, decât în situații extreme, prefer să tac și să plec definitiv. Dar să zici bine în timp ce gândești rău… aici e adevărata problemă.

De către: Sonia

Sonia — Mon, 10 Mar 2014 19:21:27 +0000

Nu am citit bloguri de mămici, dar îmi imaginez că și acolo există orgolii. Am spus întotdeauna că nu trebuie să ne iubim toți cu toții, dar că putem să ne respectăm când avem păreri diferite.

De către: Spunsieu

Spunsieu — Mon, 10 Mar 2014 19:00:57 +0000

Eu nu zic de rau pe bloguri din principiu, ca respect munca omului indiferent ca scrie prost sau bine. Asa ca de la mine n-ai sa vezi vreo contrazicere orice ai aborda. Dar se intampla sa gasesc cate o parere extrema prin locuri pe unde n-am de gand sa mai calc si sa ma manance degetele a ironie. Dar rar de tot!

De către: vavaly

vavaly — Mon, 10 Mar 2014 17:38:19 +0000

eu tin minte ca atunci cand am comentat si eu pentru prima data la Hapi, desi o citeam de mai demult si stiam ca e destul de cunoscuta, i am facut un comentariu nu tocmai prietenos. femeia mi a raspuns frumos, eu i am raspuns inapoi, ne am spus punctele de vedere, nu ne am paruit si ne am citit-comentat mai departe.
la subiectele la care prevad ditamai controversele de obicei nu ma bag. si crede-ma, voi nu stiti ce inseamna blogosfera mamiceasca si ce isterii erau (cred ca mai sunt si acum pe unele bloguri dar numai intru eu ) referitoare la crestere, hranire, etc etc copii. asa ca sunt călită.
iar dacă tu primeşti complimente eu zic să le iei ca atare că îţi dai si tu seama care sunt de complezenţă şi care sunt sincere.
eu vad treaba asta cu complimentele sau cuvintele frumoase pe net cam in genul asta: cand mergi pe strada, daca tu esti suparat si incruntat primesti cam acelasi lucru de la cei pe langa care treci (sau asta percepi). dar cand ai o zi buna si zambesti toata lumea parca iti zambeste. asa ca hai sa zambim :).